6,174 matches
-
-n fața\ De-apururi ziua cea de azi ”. Tinerii orașului studiază în licee și colegii de tradiție:Liceul Pedagogic,Colegiul „Gheorghe Roșca Codreanu”,Liceul „A.I.Cuza”. Pe vremuri Păstorel Teodoreanu a fost încântat de cursurile de limbă română și l-a onorat pe profesorului Fântânaru,cu o epigramă: „ Dacă apa din fântână \ S-ar preface-n vin Cotnar,\ Aș lăsa limba română\ Și m-aș face Fântânar !”. Recomandările poetului G.G. Ursu din fiecare primăvara se adresează tinerilor eminenți,speranțe ale orașului de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și de cealaltă a lui: pentru el atât de familiară, pentru că vine din trecutul său aici. În țara adoptivă. Ce făcea el În anii despre care povestește ea? Cum a ajuns el, omul fără cetățenie, omul fără țară, profesorul respectat, onorat de azi? Și ce spune Christa? De ce, de la dezastrul Germaniei, a ajuns iar la el? — ...Nu neg greutățile prin care trebuie să fi trecut venind aici, deși nu mi le-ai povestit... Dar pot să Îmi Închipui că nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Rădăuți). Aflasem de curând că nu mai este printre noi; a plecat spre zări necunoscute. Am propus un moment de reculegere. A fost lansat volumul personal de poezie-eseu „Obsesia desertului”, volum prezentat de poetul, prozatorul Emilian Marcu, - membru al U.S.R., onorată de acceptul Domniei Sale, aducându-i prinosul de mulțumire. De asemenea, volumul s-a bucurat și de o prezentare din partea d-lui profesor Mihai Păstrăguș, vicepresedintele Ligii scriitorilor, filiala Iași, redactor șef al revistei Moldova Literară. Domnule profesor, mulțumesc mult! 3
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
spus că tocmai te-ai despărțit de cineva, dar trebuie să fie mulți bărbați care să-ți cadă la picioare. ― N-aș spune chiar așa. Întâlnesc o mulțime de bărbați la muncă, dar cred că sunt pretențioasă. ― Ei bine, sunt onorat că ți-a plăcut poza mea așa de tare, încât să mă suni. Așa că povestește-mi mai multe, ador accentul tău. Spune-mi totul despre tine. ― Doamne, de unde să încep? ― Bine, spune-mi despre părinții tăi, ai vreun frate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să spun, deja știu dansurile pe dinafară la cât am exersat. ― Alisia, Îți apreciez eforturile, zise Angela pe un ton grav. Ești una din cele mai bune dansatoare pe care le-am văzut. Întotdeauna te-am plăcut și aș fi onorată să te am În acest spectacol. Dar părinții tăi nu au exagerat, ci mi-au transmis exact ce au spus doctorii. Nu putem fi inconștienți. Nu pot fi responsabilă dacă pățești ceva. ― Îmi asum riscul! ― Dar eu nu! Și În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vârstă, ci și pentru cele “în putere“, rupte de oboseală după orele de serviciu și de stat la cozi. Drept pentru care apariția lui Flutur Veronica a fost îmbrățișată cu entuziasm de toate locatarele blocului care-și puteau permite să onoreze modestul ei tarif. Spre deosebire de spălătoreasa dinainte, care murise de alcoolism la vârsta de șaizeci și opt de ani, Flutur Veronica era tânără și subțirică, de te mirai de unde avea puterea să facă față atâtor cazane. Purta întotdeauna fond de ten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că am zis da. În ciuda revoltei și a dezgustului pe care mi le stârnise Florentina, tentația de a o vedea pe Veronica în exercițiul funcțiunii, înveșmântată în halatul cu maci era irezistibilă. Mi-am promis ca în viitorul apropiat să onorez negreșit invitația Florentinei. Și totuși am continuat să amân acest interesant proiect, dintr-un fel de nemărturisită solidaritate cu proprietara halatului. În primăvară, cam între aprilie și mai, Flutur Veronica a dispărut din cartier într-un mod la fel de subit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din bucătărie având în jurul ei un bucătar chinez și vreo două-trei tinere băștinașe pe care le trimitea de colo până colo, între timp conversând amabil cu toată lumea și gustând din mâncărurile savuroase pe care le născocea. Când dorea să-și onoreze un prieten îi gătea cu mâinile ei. Ospitalitatea era pentru ea o pasiune și nimeni de pe insulă nu trebuia să se lipsească de o masă dacă era ceva de mâncat la Hôtel de la Fleur. Nu-și evacua niciodată clienții în caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
încăpere somptuoasă, tapetată cu mătase, cu persiene pe jos în care se afunda piciorul și fotolii îmbrăcate în piele. (Toate astea fuseseră aranjate în vederea unei eventuale vizite a fostei mele soții.) Alexa mă felicită pentru înalta demnitate cu care fusesem onorat, îmi ură stereotip "la mai mare" și adause că sora ei s-a bucurat aflând de ascensiunea mea. ― Ce mai face? am întrebat-o profitând de faptul că venise vorba de Mihaela. ― Așa și așa... M-am prefăcut că nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de la picioare, în vreme ce, puțin mai încolo, avansează, stârnind praful roșcat, o procesiune... o femeie îmbrăcată în negru și tânără îmi explică a suta, a mia oară, același lucru... Îi spun, jenat, că nu e nevoie, mă descurc singur... nu mă onorează cu nici un răspuns în afară de o ridicare din umeri care ar putea să însemne "mă rog, cum doriți" și se așează pe o piatră, la umbră, lăsîndu-mă să mă depărtez... o curte pietruită, pustie, unde, din gura știrbă a unui satir
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Se fac nelipsitele fotografii. Între ruinele fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian..." Un mucalit observă că strămoșul nostru merita onorat cu băutura națională, nu cu votcă. La muzeul din Pergam. Trec destul de repede. Mar-muririle sunt din perioada helenistică și perioada romană. Singura care mi se pare că merită atenție e o sculptură arhaică rătăcită, prin ce minune nu știu, printre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe care Gosseyn dorea să le știe. Se gândea la sistemele de ascultare posibile și începu grav: - Mi-am dat seama cu timpul de caracterul prieteniei care te leagă de seniorul gardian. Crang încuviință și spuse cu aceeași prudență: - Sunt onorat de această încredere. Pentru Gosseyn, aspectul fascinant al acestor relații brusc revelate, consta în faptul că Crang nu se înșelase când alesese, cu patru ani în urmă, să se atașeze de persoana lui Secoh și nu de ce a lui Enro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fi putut împrumuta sandalele tale cu aripi, primite de la hermes când erai mică, dar din păcate nu s-ar fi potrivit măsura, iubitul tău este mai mare cu o optime decât tine, măsoară ceva mai mulți becuteci. vecinii tăi îți onorează acum sinceritatea oferită prin puterea fantastică a suflețelului tău cu o trăsură de flori. o trăsură de flori intră pe poarta principală a grădinii suspendate a dragostei tale, trasă de doi canari-pereche, josă și mercedes, care se sărută triumfal cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mă slujească, chair și de dincolo de mormânt. Cum aș putea întoarce spatele unui lucru care l-a îngrijorat cât timp era în viață? Trebuie să faci așa cum îți dictează inima. — Vă mulțumesc. Cu permisiunea dumneavoastră, mă voi strădui să-i onorez dorința exprimată pe patul de moarte. — Unde-ai să te duci? — La un templu, undeva, într-un sat, departe. Și lacrimile începură din nou să-i curgă. După ce primi acordul lui Hideyoshi de a pleca, Oyu primi o șuviță din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scurt. Împreună cu fiul lui, Shinzen, n-a mai putut aduce decât încă doi: un discipol numit Kennyo și o rudă, pe nume Shoshitsu. — Chiar așa? râse Mitsuhide. S-a plâns? Știam că era o cerere nerezonabilă, dar, după ce l-am onorat, în repetate rânduri, trimițând palanchinuri și escorte, am considerat că de data asta ar fi mult mai elegant - și mai plăcut - dacă el era cel care-și dădea puțină osteneală ca să mă întâlnească. De-asta l-am invitat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandații de unități răspunseră la unison. Licărul de emoție din toți ochii și gurile deschise părea să spună că nu cunoșteau alt cuvânt decât da. Când Mitsuhide se ridică, oamenii se cutremurară de atâta simțire. Îl felicitară zgomotos, conform datinii onorate de vremuri la plecarea pe front. Yomoda Masataka ridică privirea spre cer, apoi îndemnă oamenii să se pregătească sufletește: — În curând va fi Ora Cocoșului. Avem cam cinci leghe până în capitală. Dacă o luăm pe scurtături, am putea înconjura Templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
câmpul de luptă, soția sa fusese îngrijorată pentru intențiile lui și îl ceecetase îndeaproape. Dacă nu lupți contra Seniorului Hideyoshi, nu-ți vei face datoria de războinic, spusese ea. — Așa crezi? — Dar nu cred nici că e nevoie să-ți onorezi cuvântul față de Seniorul Katsuie. Nu vorbi prostii. Crezi că sunt capabil să-mi trădez cuvântul de războinic, odată ce mi l-am dat? — Ei, atunci, pe care dintre ei ai să-l susții? — O las în voia cerului. Altceva, nu știu ce pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi îngădui trupului să-și revină, vei putea să ștergi, cândva, rușinea pătimită. La auzul cuvântului „rușine“, Nagayoshi începu să plângă. Scoțând din haină o scrisoare și întinzându-i-o cu respect lui Hideyoshi, se prosternă din nou. — Aș fi onorat dacă ați citi aceasta, stăpâne. Hideyoshi încuviință din cap, poate fiindu-i milă de nefericirea tânărului. După ce termină inspecția din acea zi pe câmpul de luptă, Hideyoshi reveni la Gakuden, în asfințit. Tabăra sa nu se afla pe teren înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai bine trimit astă noapte la el un mesager. La primirea urgentei scrisori, Shonyu porni, în galop, spre tabăra lui Hideyoshi. Era schimbul al patrulea și încă nu se lumina de ziuă. — M-am hotărât, Shonyu. — Perfect! Ai să mă onorezi să fiu la comanda unui atac surpriză în Okazaki? Cei doi terminară toate aranjamentele înaintea zorilor. Shonyu luă micul dejun împreună cu Hideyoshi, apoi se înapoie la Inuyama. A doua zi, câmpul de luptă păru, la suprafață, somnolent, dar, pe dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rămas tăcut, apoi a început să sune. Și, în modul cel mai firesc, am crezut că e ea și mi-am întins grăbit mâinile spre fata mea. — Da? — John Self? Sunt Caduta Massi. — În sfârșit, am exclamat eu. Caduta, sunt onorat. — John, îmi pare bine că pot să discut cu tine. Dar înainte de a ne întâlni, vreau să lămurim câteva lucruri. — Ca de exemplu? — De exemplu, câți copii crezi că ar trebui să am? — Păi, cred că unul. — Nu, John. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
La casă mi-au verificat cartea de credit în broșurica în care sunt trecute fraudele bancare și autorii dovediți. Apoi mi-am făcut o intrare zgomotoasă în următoarea încăpere a palatului, unde o gagicuță aflată într-un fel de colivie onorează cecuri 24 din 24, serviciu pentru care încasează un comision care e jumătate din banii ce ți se cuvin. De fapt, e mai mult de jumătate sau, cel puțin, așa ți se pare. Comisionul crește necontenit într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tremurau pe portbagajul scorojit. În spatele meu, sub reflectoarele lui de testau plutitor, Sunset Boulevard continua să curgă lin la vale. O oră mai târziu, îmi puneam centura de siguranță la LAX. Clasa întâi: the Pantheon of Celestial Arts - meniul lor. Onorând-ul pe John Self cu martini-uri gata preparate, mă făceau să mă simt eu însumi un shaker de veselie și venerație. Tocmai citeam în Daily Minute despre lanțul de bătăi și crime din Rosalind Court: acum două nopți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
reieșea din pergament și tratatul, potrivit uzanțelor, nu mai putea fi modificat de nimeni. Îi înșelasem, era adevărat, dar speram ca scopul pentru care o făcusem să-mi justifice, măcar în parte, actul. Nu folosisem un procedeu care să mă onoreze, dar nici unul care să-mi aducă mai mult de trei ani de temniță, pedeapsă nu prea greu de suportat de un ins ca mine, obișnuit cu izolarea și cu privațiunile. Numai că toți cei care se aflau de față - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
rolul meu aici? -Tu ești omul meu care îmi vei aduce artefactele. Trebuie să-l iei cu tine la următoarul transport, arătă cu capul către Angir, iar el va face cercetările lui acolo. Tu doar trebuie să-l duci. - Sunt onorat, dar nu înțeleg de ce nu ați ales o navă de pasageri? întrebă Birmaq. - Din mai multe motive, dar nu este nici timpul nici locul ca să ți le înșirui, veni răspunsul. Trebuie doar să știi că sunt foarte nerăbdător ca tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
plin de amărăciuni, pe care era nevoită să-l bea; era sigură însă că asta-i va răscoli întreaga făptură. Apariția întârziată a Olgăi produse o oarecare rumoare. Mirii făcură abstracție de cele știute și îi ieșiră totuși în cale, onorând prezența ei ca pe a unei prietene. Ea își mască abil mâhnirile ce o doborau, cerând scuze pentru întârziere. Fu condusă la masă, oferindu-i-se un loc în apropierea mirilor. * Nunta decurgea pe făgașul normalului. Invitații erau exuberanți, vinul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]