5,945 matches
-
a vieții în mediile intelectuale (un cerc de medici), în care se îmbină altruismul, dăruirea de sine în slujba cercetării științifice și calculele meschin-carieriste (tematică ce se regăsește - tratată în alte forme - în cărți ca Risipitorii de Marin Preda și Orgolii de Augustin Buzura). Autorul a utilizat „tehnica relatării faptelor prin două șiruri de confesiuni diferite, întrerupte și reluate succesiv” (Ov. S. Crohmălniceanu). Figurile centrale ale romanului sunt doctorul Comes - suferind de leucemie, confruntat cu iminența morții pretimpurii - și activistul de
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
e susținută de Alexandru Șahighian și Al. Robot, iar Paul Donici se ocupă de revista revistelor. De consemnat numărul 9 din 1932, dedicat în mare parte operei lui Octavian Goga. C. este o publicație fără pretenții, care se bazează pe orgoliile unei grupări mai mult amicale decât estetice. V.T.
CRONICARUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286535_a_287864]
-
un construct abstract, precumpănitor teoretic. 5.2. Tulburările de personalitate de cluster A Primul cluster - clusterul A - al clasificării categoriale include personalitățile patologice cu trăsături de serie psihotică. 5.2.1. Tulburarea paranoică de personalitate Aceasta are ca dominante structurale orgoliul și interpretativitatea manifeste din tinerețe, alături de abilitățile relaționale selective. Suspiciunea și lipsa de încredere în cei din jur sunt întreținute de o stimă de sine exagerată, care cultivă raporturi interpersonale sărace și mereu problematizante. Stima de sine exacerbată inhibă simțul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Trăsăturile narcisice se regăsesc deci atât la tulburarea de personalitate antisocială, cât și la tulburarea de personalitate histrionică, în sensul dependenței de anturaj și a comportamentului manipulativ. Sunt descrise și interferențele cu tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă, în baza excesului de orgoliu și autostimei, tendințelor demonstrative și lipsei de empatie. Gunderson et al. (1991Ă pledează pentru dificultățile diagnosticului categorial care contrastează cu prevalența atributelor narcisice din practica clinică. 5.4. Tulburările de personalitate de cluster C 5.4.1. Tulburarea de personalitate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Vladimir Colin. De pe la vârsta de doisprezece-treisprezece ani, se produsese „schimbarea la față”, o alungire a oaselor feței, care va transforma o fetiță drăguță într-o adolescentă, apoi într-o femeie matură foarte vulnerabilă, ce își va metamorfoza continuu complexele în orgolii. Pentru început, devine o „revoluționară în viață”, făcând politică comunistă, și în artă, cultivând o poezie avangardistă. În 1944, debutează în presă, în pagina a doua a ziarului „Ecoul” (condus de Mircea Grigorescu), sub pseudonimul Maria Veniamin, traducând Viața odăilor
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
ea, "mult mai nuanțat și mai pliat pe specificitatea strict estetică a gestului cantemirian"27, exprimat, printre alții, și de Al. Protopopescu. Conform acestor valorificări estetice ale alegoriei, Istoria ieroglifică ar fi "un sofisticat mecanism defulatoriu și compensatoriu pentru un orgoliu mereu ultragiat în planul istoriei reale", ceea ce ar conduce la următoarea ipoteză: "Cantemir simte nevoia unei recuperări cel puțin în planul istoriei fictive. În ficțiunea devenită deci Istoria ieroglifică. Acolo ar fi, de fapt și în fapt, spațiul și timpul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aievea arată că nu ce mai de folos, ce ce mai plăcut le ieste, acéia să și aleagă. Și așé, voroava mea nu de ascuțite, ce de căptușite urechi ar fi lovit"43. Aparenta sfială a personajului ascunde, de fapt, orgoliul celui care se știe superior, prin puterea minții, celorlalți; Lupul gustă în intimitate savoarea de a fi singurul capabil să dezlege corect enigma care îi frământă atâta pe cei mulți, față de care manifestă și nițel dispreț atitudine asumată deslușit față de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Inorogul i-a ridicat solzii de pe ochi, Șoimul are perspectiva amplă a înțeleptului și vede întreaga poveste dintr-un unghi corect, acreditat de autor. El nu ezită să pună punctul pe i și să rezume, plastic, starea conflictuală cauzată de orgoliul și setea de putere a tiranului Corb: "Vulturi ne-am ținut, liliecii mai în trecutele dzile ne-au batgiocurit, lei ne-am numit, țințarii și mușițele ne-au obosit și de toată ocara vrednici a fi ne-au arătat. Celor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
întrucât Claude Bernard a murit în 1878, la scurtă vreme după discuția lor. Cum Bouchardat era în relații amicale cu Claude Bernard, pare greu de crezut că n-a cunoscut ipoteza avansată de Lancereaux. Dacă așa s-au petrecut lucrurile, orgoliul lui Bouchardat este posibil să fi fost cauza ignorării uneia dintre cele mai profunde observații clinico-patologice făcute de-a lungul întregii istorii a medicinii: descoperirea sediului diabetului zaharat. 20. Etapa stabilirii relației cauzale diabet-pancreas: Etienne Lancereaux (1829-1910) Cea mai vehiculată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
care au marcat progresul pe calea dificilă a descifrării misterelor diabetului? Cum poți altfel să-ți explici erorile trecute din tratat în tratat și, mai ales, durabilitatea lor? Un fapt dovedit ca greșit ar trebui corectat! Să fie de vină orgoliul? Să fie de vină lenea? Sau, poate, greșelile se perpetuează în spiritul unor simpatii sau antipatii apriorice? Să nu aibă Franța suficienți susținători ai uneia dintre cele mai importante descoperiri diabetologice? M-am întrebat adeseori de ce, după publicarea lucrărilor convingătoare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
cooptarea unor strategii specifice pentru fiecare nivel, din dorința de a activa resursele tămăduitoare, indiferent unde sunt capitalizate. Desigur, contribuția medicinei alopate și a psihiatriei clasice trebuie conservate cu respect și obstinație. Dar în același timp, și fără a leza orgolii de castă, asocierea în demersul terapeutic și a altor metode, care aparțin de medicina complementară și alternativă, sporesc șansele de vindecare (sau remisie) ale pacientului. Acupunctura, homeopatia, fitoterapia etc. trebuie promovate cu mai mult curaj și perseverență, având în vedere
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nici pe limba italiană n-o consideră încă între limbe, ci de un jargon cu care s-au exprimat atâtea geniuri mari. Când auzii că și limba italiană, zise D. R., trece între jargoane, mi se păru un egoism, un orgoliu francez înaintea căruia nu mai puteam sta; pentru că nici operele scrise în limba maghiară n-aveam să i le pui înainte, nici geniuri ca al lui Dante, Aristo, Petrarca, Tasso... puteam să-i arăt că au trecut prin limba noastră
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
inimii; sentimentul fundamental e acela al deținerii, chiar și atunci când se camuflează sub o operă de ficțiune. De ce "a colecționa" era chiar mai important decât "a crea"? De ce o întreagă generație a preferat umilința posturii de arhivar sau bibliotecar în locul orgoliului de demiurg? Răspunsul e simplu și ține de definirea modurilor de productivitate a noii culturi literare. Averea, tezaurul, comoara - adică ceea ce se poate poseda, ceea ce articulează literatura în funcție de disponibilitățile lui "a avea" - sunt un referent al spontaneității creatoare. Productivitatea prodigioasă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Queen, au iubit Dire Straits. Îi încântă și azi disco, Rod Stewart și Tina Turner. Muzica anilor ’80 e o ciudățenie, din punctul lor de vedere. Evoluția solo a lui Paul McCartney, montările fastuoase ale turneelor Rolling Stones, tresăririle de orgoliu ale vreunui fost component de grup notoriu nu-i conving. Pe bună dreptate, le taxează meschinării de oameni care își vând talentul. Ce aveau de spus, au spus! Iar new-comers nu fac decât să repete scheme clasice ori șabloane verificate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
bântuit de spaime și pus pe scandal cu autoritățile sau cu alți cercetători, pe care îi lua drept braconieri. Sunt cutremurătoare declarațiile de dragoste, o dragoste aproape religioasă pentru urși, și cocktailul aiuritor de e-moții - fericirea se amestecă cu orgoliul și mânia, iubirea pentru animale cu ura față de oameni, singurătatea cu paranoia. Herzog conturează și frumusețea și întunecimea personajului, arătând tot ce se poate arăta - de la momentele în care Treadwell își aranjează părul sau bandana ca să dea bine la propriile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
aceleași motive care au făcut ca toate celelalte proiecte să nu se materializeze, a încetat să apară după o perioadă scurtă de timp. Acest fapt demonstrează capacitatea redusă a ierarhilor autohtoni de a colabora eficient și de a depăși unele orgolii personale sau viziuni diferite privind modul de organizare și dezvoltare a presei și a catolicismului din România. Capitolul III este împărțit în patru subcapitole care surprind diferitele încercări de realizare a unității presei catolice din România, amploarea și organizarea acesteia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
revista a fost tipărită în propria tipografie (prima catolică din Vechiul Regat), care a purtat numele Tipografia Serafică a Seminarului Franciscan din Hălăucești 675. Revistele Lumina creștinului și Viața s-au aflat într-o concurență, o întrecere izvorâtă și din orgoliul și personalitatea celor doi redactori, care a avut însă un rezultat pozitiv: dezvoltarea mai rapidă a presei catolice. Această concurență a survenit și din apartenența responsabililor revistelor la două Ordine ecleziastice diferite: franciscani, respectiv diecezani. Achiziționarea unei tipografii de către franciscani
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
această miză nu a fost însă îndeplinită: nu s-a reușit unificarea publicațiilor și nici a comunității catolice din România. Concurența existentă în rândul publicațiilor catolice și al responsabililor acestora a fost una ce a avut la bază mai mult orgoliile personale și viziunea diferită a episcopilor uniți și a celor diecezani, pe de o parte și a celor români și cei de altă etnie, pe de altă parte. S-a evitat crearea unei competiții prin alegerea tematică diferită și prin
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
așadar datorită sprijinul și cu implicarea directă a Statului Papal, însă perioada scurtă de timp în care a apărut a demonstrat lipsa de unitate și acțiune a forțelor catolice din România, cât și incapacitatea de cooperare a acestora și depășirea orgoliilor personale ale unor ierarhi 873. Proiectul cotidianului a fost conceput de Anton Gabor și transmis nunțiului apostolic de la București (Marmaggi), după ce îl făcuse cunoscut (chiar în același an în care a apărut ziarul Albina) și episcopilor români, care nu au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
necesității apariției unui cotidian catolic reprezentativ la București, erau conștienți de necesitatea unificării catolicismului din România, însă nu luau măsuri concrete și eficiente care să îmbunătățească situația presei catolice; la toate acestea se adăugau și diferențele de viziune provenite din orgoliile personale ale unor ierarhi. Gabor i-a prezentat și sintetizat nunțiului situația existentă: "Arhiepiscopul Netzhammer este în principiu de acord cu unirea forțelor, dar crede că trebuie să ținem o conferință cu toți episcopii catolici din România, pentru a determina
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ani înainte, în momentul dispariției ziarului Albina 901. Soluția la problema legată de neplata abonamentelor și lipsa colaboratorilor (o problemă generală a presei catolice românești) a fost, în viziunea arhiepiscopului, unificarea "tuturor fițuicilor inutile și slabe și lăsarea deoparte a orgoliilor"902. Arhiepiscopul a semnalat nevoia existenței unor "specialiști și rutinați, care să poată consacra tot timpul lor disponibil cauzei presei catolice"903. Anul 1935 a adus materializarea proiectului de unificare a ziarului Farul nou cu revista Dacia creștină 904. Scopul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a confruntat cu o serie de probleme, în primul rând de ordin financiar; însă altă o dificultate majoră a fost și nivelul calitativ scăzut și amploarea modestă a acestor publicații, cauzate de lipsa de unitate ce a avut la bază orgoliile personale, lipsa unor specialiști și profesioniști care să se ocupe doar cu această activitate; toate au dus la editarea unor "fițuici inutile și slabe". Această analiză nu a vizat însă întreaga presă catolică, a fost subiectivă și realizată într-un
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și evoluției unei prese comune care să exprime același scop (aceste constatări nu includeau planul spiritual și mesajul creștin, care a fost mereu același). Nu au fost găsite resursele sau modalitatea de a depăși numeroasele probleme (rituri și naționalități diferite, orgolii personale, spiritul vremii, tendințele naționaliste și revizioniste) care au împiedicat concentrarea și unificarea presei catolice din țara noastră. Importanța deosebită acordată apariției unui cotidian reiese și din specificul acestuia de a prezenta probleme concrete ale oamenilor și al societății, ancorate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ce au făcut ca toate celelalte proiecte să nu se materializeze, a încetat să apară după o scurtă perioadă de timp. Existența lui efemeră a demonstrat capacitatea limitată a ierarhilor autohtoni de a colabora eficient și de a depăși unele orgolii personale sau concepții diferite privind modul de organizare și dezvoltare a catolicismului din România. III.3. Cotidianul Albina Vaticanul a încercat să realizeze o unitate a catolicismului 932 din România prin intermediul presei, lucru ce s-a reușit într-o foarte
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
să aibă și o orientare social-politică, nu doar religioasă. Deși Sfântul Scaun a susținut și s-a implicat direct (inclusiv financiar) în demersurile întreprinse în această direcție, din cauza incapacității ierarhilor din România de a trece peste diferențele de viziune și orgoliile personale, dezvoltarea și unificarea presei catolice nu a reușit să se realizeze decât în mică măsură (presa catolică românească rămânând în urmă față de cea din statele vecine precum Polonia și Ungaria). Participarea la evenimentele internaționale organizate de Vatican tocmai în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]