6,963 matches
-
chiar după spusa germanilor. Oficial s-a anunțat în primele zile ale lui februarie ministerul lui Averescu, gl Culcer, gl Iancovescu, Sărățeanu, Enescu, Argeto ianu, Luca Niculescu. La București sosi o comisiune compusă din Papiniu, gl Culcer, Mitilineu, Ressel; erau păziți la Athénée Palace ca să nu poată comunica cu nimeni. Marghiloman a fost admis la ei. Jean Mitilineu a putut vedea pe mamă-sa înainte de conferință, la care Marghiloman voia la început să nu ia parte, căci tre buia să trateze
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noastre; cercetările se făcură în lipsa lui, deschizând sertarele și dulapurile cu lăcătușul. L-au adus în oraș cu automobilul și l-au lăsat pe noapte cu santinela în odaie. A doua zi de dimineață, interogatoriu la Kommandantură, apoi arestare acasă, păzit de soldat. Nu avea voie nimeni să-l viziteze și nu l mai văzurăm decât peste patru zile, la plecarea lui forțată în Elveția. trenul take ionescu. plecarea domnului e. petrescu Guvernul cu autoritățile germane organizaseră faimosul tren pentru expedierea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cei doi copii. Fu încântată de atmosfera ce găsi în București. Germanii simțeau că nu mai pot rămâne aici, dar nu se îndurau de belșugul relativ și mai ales de puțurile de petrol pe care le refăcuseră și care erau păzite cu baterii antiaeriene. Expediau însă femeile, temându-se de reacțiunea populației contra celor care singure trăiseră bine, pe când româncele mureau de foame și de frig. Au liberat pe Const. Sturdza. Erau sub presiunea eveni mentelor, a înfrângerilor continue din Vest
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a le trimite în sat cu bărbatul ei. Vânduse în ajun 3 porci pe care îi hrănise în curte, pe unul cu 50 lei! În casa aceea fusese o devastație sistematică. Institutrița, Fräulein Adelmann, lăsată în casă pentru a o păzi, scrisese dinainte în Germania de această fericită însărcinare și de la gară direct s-a coborât aci ofițerul comandant al telegrafiei fără fir. A dor mit cu gazda lui în camera Adinei; dânsa, gătită cu rochiile stăpânei, prezida prânzurile și îl
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Dinu: „Am fost foarte îngăduitori să vă lăsăm“. Iar Dinu „a dat din umeri și nu i-a răspuns“. Abia trecură și aceste incidente și aflarăm [de] măcelul de la Jilava în noaptea din 26/27 noiembrie. Jumătate penitenciarul era păzit de armată, jumătatea unde erau cei 52 inculpați cu moartea legionarilor de [către] elita legionarilor. Printre ei erau generalul Argeșanu, generalul Gavrilă Marinescu, Bengliu, încă alți ge nerali; Radu Pascu, membru la Curtea de Casație (procurorul care instruise, la porunca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la pușcărie și, împreună cu păzitorii, intrară în fiecare celulă cu revolvere, lopeți, topoare, și măcelăriră pe cei 52 închiși. În ultima celulă, sătui de sânge, traseră mai multe fo curi într-un plutonier, îl lăsară drept mort și, nemaiavând ce păzi, plecară cu toții în oraș. Peste câtva timp, soldații de pază auziră gemete și țipete în partea închisorii păzite de legionari. Legionarii nu mai erau, dar, conduși de vaiete, găsiră pe pluto nierul zăcând în sânge. Îl luară cu ei și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
închiși. În ultima celulă, sătui de sânge, traseră mai multe fo curi într-un plutonier, îl lăsară drept mort și, nemaiavând ce păzi, plecară cu toții în oraș. Peste câtva timp, soldații de pază auziră gemete și țipete în partea închisorii păzite de legionari. Legionarii nu mai erau, dar, conduși de vaiete, găsiră pe pluto nierul zăcând în sânge. Îl luară cu ei și, inspectând restul închisorii, găsiră cadavrele groaznic mutilate ale celor 52. Înștiințară poliția, care, sosind, luară cadavrele și raportară
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
căutătorii înghit cu noduri. * Lupul își schimbă părul; omul și-l păstrează. * Cel ce-și face semnul crucii pentru a fi văzut de alții, nu este văzut de Dumnezeu. * Cel ce te pălmuiește, regretă că ai numai doi obraji. * Frica păzește bostănăria, dar nu și casa de bani. * Paza bună atrage atenția. * Nu aduna mai mulți bani decât poți să numeri. * Puterea stă în minte, nu în flinte. * Decât să tragi de-a surda, mai bine tragi cu durda. * Unii se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
-și schimbă apucăturile niciodată. * E bine să te faci frate cu dracul, până îl creștinezi. * I-a cântat în strună până i s-a spart vioara. * Atunci când se sting luminile, se aprind gândurile. * Stânile cu ciobani nevrednici nu pot fi păzite de câini. Nu toate cele drepte nu sunt strâmbe. * Mult a fost, destul mai este. * Nu chiar toate vorbele zboară, cum nu toate scrierile rămân. * Toate apele mici se varsă în cele mari; din când în când, apele mari se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
care s-a perindat studentul prin anii 1879-1890, când învățau la facultatea ieșeană primele promoții de studenți. "Scopul meu este, cu ajutorul lui Dumnezeu, să obțin gradul de Doctor în Medicină și de Licențiat în Farmacie. Pentru realizarea acestui scop voi păzi ca sfânt următorul reglement format de mine însumi"... Și urmează "reglementul", pe care studentul îl fixează, sistematic, pe anii de studiu, începând cu 1879, primul an, care era și primul an de funcționare a facultății, repartizat apoi pe semestre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
se simte în largul ei decât sprijinindu-se de lașitate; prostia și lașitatea nu au fost engramate în strălucitul lui creier. A dispărut repede; de "inimă rea" ar zice, cu înțelepciune atotînțelegătoarea minte colectivă. Studenții care îl iubeau i-au păzit moartea. "Reabilitarea" lui Popa a pornit, din fericire, de la Facultatea de Medicină din Iași; povestea ei, complicată, s-a terminat cu acel bust (sau statuie?) cu care se zice că nu seamănă. Dar seamănă, fiindcă, dincolo de chip, acolo este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nu fusese în ziua dinainte, ticsită de vehicule militare dezafectate: un șir nesfârșit de camioane, jeepuri, camionete cu chesoane, tanchete de uscat, tanchete amfibii, parcate acolo poate pentru reparații sau pentru cine știe ce altceva. Faptul senzațional era însă că nu le păzea nimeni, nici un soldat sau altcineva. Știrea despre ele mersese fulgerător cred printre copiii din toată Brăila, fiindcă veneau deja puzderie. La început cu timiditate, uitându-se în dreapta și-n stânga, apoi din ce în ce mai îndrăzneți, ne-am cățărat pe ele și le-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din când în când se auzeau și explozii. Ce exploda? Explodau conserve, munți de conserve cărora nu știu cine și de ce le dăduse foc, iar cutiile, încingându-se, săreau în slăvile cerului, împroșcând conținutul fierbinte la distanțe destul de mari. Trebuia să te păzești să nu te atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La un moment dat, amicul Wili a rămas în urmă și, întorcându-mă după el, l-am văzut dând ocol unei lăzi impozante, din lemn masiv, mai înaltă decât noi. Nefiind mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Damaschin, Mircea Pavelescu, Ștefan Cosma, G. Ursu, Gh. Ioniță. Academia de la Bârlad a cunoscut apogeul eficienței sale atunci când în mijlocul ei a apărut membrul său de mare onoare, Al. Vlahuță, refugiat de la Dragosloveni-Vrancea, sosit cu vestitu-i car cu boi în care păzea tablourile lui N. Grigorescu, instalat mai apoi într-o casă modestă în care avea să-și primească nu numai admiratorii, dar mai cu seamă pe începătorii în ale literaturii. Ce a însemnat Bârladul, Academia bârlădeană și Al. Vlahuță pentru literați
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Să trăiască Alecu Cuza! să trăiască Camera!" zguduiau zidurile palatului. Cu mare greutate, mitropolitul putu restabili tăcerea, și atunci alesul țărei urcă treptele biuroului și depuse jurărmântul după formula următoare: "Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața țărei mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și spiritul ei, că în toată domnia mè voi privighea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ianuarie 1859, așa am avut fericirea să văd și pe Vodă Carol, într-un cadru însă mult mai grandios, când s-a prezentat la tribuna camerei și a rostit următorul jurământ: "Jur de a fi credincios legilor țărei, de a păzi religiunea României, precum și integritatea teritoriului ei, și de a domni ca Domn constituțional". Președintele adunărei, Manolachi Costachi, adresă apoi Principelui următoarea cuvântare. "Măria Ta! În numele adunărei al cărei organ sunt, vin a Vă prezenta mulțămirile ei entuziaste și urările ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pierde în opinia unei femei este de a te arăta neîncrezător în ea și de a-i da a înțelege că singur te socoți nevrednic de dragostea ei. Nu cunoștea el proverbul românesc care zice că mai ușor e a păzi un câr de iepuri decât o femeie. În sfârșit, vrând nevrând, am trebuit să ne mângâiem de pierderea acestor doi tovarăși, și să plecăm îndărăpt la Martigni prin trecătoarea Col de Balme. Col de Balme este un gât de munte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
deci nu voi reveni cu o a doua descriere. Voi zice numai că întipărirea ce mi-a lasat a fost neștearsă atât din cauza frumuseței naturei cât și din cauză că prin o ciudată coincidență am întâlnit acolo o copilă tot blondă, care păzea niște oi și care, stând pe un trunchi de copac la malul unui lac limpede în undele căruia se vedeau jucându-se păstrăvii, cânta doina din fluier, o doină așa de tristă, de parcă suspinau codrii. Nu știu prin ce joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
hidrogenului. Pe scurt, viitorul apropiat va utiliza o energie solară, captată În deșerturi și disponibilă la distanțe mari ca hidrogen, iar la distanțe mici ca electricitate. Adică, tot răul - deșetificarea - spre bine. “Radiosfera”, 24 iulie 1995, ora 9,39 41. Păzește-mă doamne de găini, că de câini... Câteodată, cercetătorul este obligat să iasă dintre pereții laboratorului, bibliotecii sau chiar ai naturii pe care o studiază, pentru că e și cetățean; totul e ca demersul său să fie Înțeles, chiar dacă doare. Omul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
șanse de a scăpa, prin apelul la altă hrană, de sub controlul populațional exercitat de oferta de hrană a ecosistemului. E drept, există printre animale și omnivori, dar și ei rămân limitați În cadrul unui ecosistem anume, din care nu pot evada, păziți de factori fizici, temperatura ambiantă de exemplu. Spre deosebire de animale, omul a putut evada din această postură prin mobilizarea diferenței dintre el și animalele propriu-zise, adică a rațiunii și, Încă, a calității sale de a fi nu numai omnivor, dar singurul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adevărați. Ieșeam afară, luam bicicleta sau mergeam pe jos până la prietenii noștri, sunam la ușă sau intram pur și simplu fără să sunăm și ne puneam pe joacă. Acolo, afară! În lumea asta crudă și violentă! Fără ca cineva să ne păzească! Ne jucam cu bețe, cu mingi, de-a hoții și vardiștii, de-a v-ați ascunselea, frunza, elasticul. În echipele pe care le făceam, mereu era lăsat cineva pe dinafară. Dar asta nu era nici o tragedie. Unii nu erau elevi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Ioan Fonaghi din Brașov. Cu salariul meu pe trei luni de muncă, mi-am procurat, prin relații, un ceas de mână rusesc, Pobeda. A fost un ceas foarte bun, mi-a adus multă bucurie și desigur l-am îngrijit și păzit ca pe ochii din cap. Când am ajuns să lucrez în Germania la firma Porsche și când am observat că salariul meu pentru un sfert de oră îmi permite să cumpăr un ceas cronometru bun, am căzut în boala frustrației
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
după ce-a murit mama, în ’89, pe 31 august, am zis să mă retrag lângă el. Aveam 22 de ani vechime ca lăcătuș mecanic. Atunci dădea afară de la toate întreprinderile. M-am dus paznic la o școală. Zic: noaptea păzesc și ziua muncesc. După aia îl iau deoparte pe tata, hai să scoatem o autorizație. Mai reparăm o somieră, mai un recamier. Asociație familială: tata și cu mine. Vedeam că nu prea merge. Muncă de chinez nebun. Migăleală și câștig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
problemă deschisă cum poate fi afirmată masculinitatea în condițiile astea. Nedelciu credea că doar devenind curvar printr-o sexualitate ieșită de sub control. Care să compenseze. Sau ca paznicul ăla cu pistolul, care se plimbă prin curte. E un paznic care păzește spitalul sau satul de bolnavi. Omul îmi face rău numai când îl văd cum își etalează arma. Atitudinea lui e tot un simptom al unei masculinități deficiente. Ăștia nu sunt bărbați, răzeși. Cică au grijă să nu se strecoare țigani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dulce înflorit și din spatele lui se vedeau haragii cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate ale bunicii. Lord păzea nerăbdător poarta, parcă înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]