8,290 matches
-
nu simțea așa ceva pentru ea. Dezvăluirea faptului că nu era mama lui adevărată părea să-i fi spulberat încrederea în ea și, odată cu asta, și dragostea. — Oare ai putea vreodată să mă iubești și pe mine așa? Cu tot atâta patimă și vehemență? Era o întrebare la care îi era aproape peste puteri să răspundă. În schimb, își lipi obrazul de mâna lui. Bănuiesc că mă crezi un nemernic egoist pentru că nu vreau ca tatăl tău să stea cu noi. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se lăsă, Fran simți vântul cald care îi adia prin păr, lăsând să i se vadă gâtul încă palid. Laurence se aplecă și o sărută, de parcă ar fi putut, cumva, să ia de la ea capacitatea de-a iubi cu atâta patimă. Nu-și dăduse seama până atunci că, în ciuda realizărilor lui Laurence, ea era cea mai puternică dintre ei doi. Părea atât de sigur pe el, asemenea unui zeu, când era la spital, încât fu un șoc să descopere că bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu nouă ani de zile, care a mâncat la masa mea, care a vorbit cu copiii mei, mai mic decât mine cu noușpe ani. El căsătorit, el doi copii. Eu nu văd unde a vrut să ajungă cu această situație... patima. Nu văd... dac-o fi mai frumos ca mine, să fi avut casă, aș vedea, dar așa, ca mine... Ce să facă cu ea? Cred că dragostea i-o arăta mai des. Cât de des? Ce, e matematică? Știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de Nouă ani. De asta plâng și la „Iartă-mă“ că n-am fost fericit niciodată. Mama s-a despărțit de tatăl meu când aveam eu un an. Din cauză că tatăl meu era din familie ca lumea, șofer, dar a luat patima băuturii dintr-odată, așa. Și s-a despărțit. S-a recăsătorit din nou. Și nu prea m-a avut pe mine la inimă tatăl vitreg. Și, orice mică greșeală dacă era, era imposibil să nu iau o palmă, două. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fost decît un pas, poate nici atît” (p. 192). Urmuz și poeții postbelici Despre Urmuz s-au pronunțat elogios nu puțini poeți, în special aceia care își simțeau afinități structurale cu el. Într-un foileton publicat în 1968 în Luceafărul („Patimile după Hurmuz”), reluat în volumul Teoria sferelor de influență (Editura Eminescu, 1969), Marin Sorescu glosează entuziast pe marginea prozelor urmuziene. El declară că a fost „izbit” de „(A) capacitatea extraordinară a lui Urmuz de a construi — în toate sensurile acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vremurilor, traducere de Amelia Pavel, Editura Meridiane, București, 2001 Simbolismul european, I-II, studiu introductiv, antologie, comentarii, note și bibliografie de Zina Molcuț, Editura Albatros, București, 1983 Simion, Eugen, E. Lovinescu. Scepticul mîntuit, Editura Cartea Românească, București, 1971 Sorescu, Marin, „Patimile după Hurmuz”, în vol. Teoria sferelor de influență, Editura Eminescu, 1969 Stamatu, Horia, „Ciprian și Urmuz”, în Revista scriitorilor români, publicație a Societății Academice de la Roma, nr. 6, 1967, pp. 153-157 Stamatu, Horia, „«Umorul negru» și «absurdul» în literatura română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Apus și-i scoate ruji de sânge pe obraji. Trântit în iarba rup cu dinții gândind aiurea - mugurii unui vlăstar primăvăratic. Îmi zic: Din muguri amari înfloresc potire grele de nectar" și cald din temelii tresar de-amarul tinerelor mele patimi. NOI ȘI PĂMÎNTUL Atâtea stele cad în noaptea asta. Demonul nopții ține parcă-n mâini pământul și suflă peste el scântei ca peste-o iască năpraznic să-l aprindă. În noaptea asta-n care cad atâtea stele, tânărul tău trup
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
razele de lună. În piept mi s-a trezit un glas străin și-un cântec cîntă-n mine-un dor, ce nu-i al meu. Se spune că strămoși, cari au murit fără de vreme, cu sânge tânăr încă-n vine, cu patimi mari în sânge, cu soare viu în patimi, vin, vin să-și trăiască mai departe în noi viața netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc în geamuri razele de lună. O, cine știe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
trezit un glas străin și-un cântec cîntă-n mine-un dor, ce nu-i al meu. Se spune că strămoși, cari au murit fără de vreme, cu sânge tânăr încă-n vine, cu patimi mari în sânge, cu soare viu în patimi, vin, vin să-și trăiască mai departe în noi viața netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc în geamuri razele de lună. O, cine știe - suflete-n ce piept iți vei cânta și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
drum, drum vechi - în lume precum pravila îl vrea - lăsat în voie să pornească. Oști trecură-n veac pe-aci, și Radu cel Frumos, roți ferecate, robi domnești, comori și lacrimi, moți cu ciubăre, turme, vânturi, răpuși și-nvingători, stindarde, patimi. Pe toți și toate-n nopti, când vâlvele se bat, îi poți vedea-n lumini de-o clipă încă, așa cum ceasul, de pe un țărm mutîndu-i, i-a mântuit spre celălalt peste vîltoarea-adîncă. Dar ce liniște-i acum la vad ! Ce
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Fosta mea soție. Mă Întreb cînd va Înceta Dan să mai fie Dan și va deveni fostul meu soț. CÎnd Încetează partenerul sau partenera să mai facă parte din viața ta? CÎnd reușești să vorbești despre el sau ea fără patimă, fără vreun sentiment sau urmă de durere? Nu mă pot imagina referindu-mă vreodată la Dan ca la fostul meu soț. Nu Încă. Dar, În seara asta, nu mă voi gîndi la asta. Sorb Îndelung din paharul cu vin. — Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-și. - Ce se-ntâmplă, Don Giovanni? l-am întrebat. Mă impresionase starea groaznică a episcopului Severo, pe vremuri tare ca piatra. - Se stinge pe zi ce trece de boala care-ți taie răsuflarea și te face să scuipi sânge, din pricina patimilor pe care trebuie să le sufere, a umilințelor și a încercărilor catolicilor de a-l omorî. Posturile lungi îi slăbesc mintea, și el se roagă și se tot roagă, dar refuză să ceară ajutorul ducilor. - De ce? a întrebat Rotari. - Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de vorbe care, puse laolaltă, să însemne ceva omenesc. În cele din urmă, am spus: - Planurile Celui Atotputernic sunt necunoscute și nedeslușite, dar El ți-a dăruit o făclie ca să nu te pierzi cu totul: Răstignitul. Adu-ți aminte de patimile lui și-acolo află-ți mângâierea. Un hohot sinistru a făcut să mă treacă toți fiorii, și răspunsul n-a fost nici el mai prejos de un blestem. - Durerea și chinul de care are parte un bărbat sau o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
toți fiorii, și răspunsul n-a fost nici el mai prejos de un blestem. - Durerea și chinul de care are parte un bărbat sau o femeie din acest loc într-o singură noapte sunt cu mult mai mari decât toate patimile lui Iisus la un loc. Dacă el a fost biciuit două zile la rând, noi suntem biciuiți luni de zile. Dacă el a rămas atârnat pe cruce o jumătate de zi, noi suntem răstigniți săptămâni întregi, și dacă el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urmată de vântul negru de la răsărit, și totul a fost îngropat sub zăpadă. Ansoald s-a întors la Concordia. Și s-a petrecut ceva la care nu m-așteptam: m-am îndrăgostit de Vibana. N-a fost vorba despre o patimă arzătoare, ci despre o contopire calmă, ceva ce a crescut în mine zi de zi și de care mi-am dat seama târziu. La început am fost peste poate de ocupat, pe de-o parte cu numeroasele seri de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cruce, iar eu în arborele nicicând tăiat din care va fi făcută. Tu crezi în oamenii pe care Iisus i-ar fi înnobilat murind la fel ca ei. Eu nu. Tu crezi în durere și în moarte ca imitare a patimilor lui, eu în păcăleala lui. El s-a ascuns de tine și-i așteaptă doar pe cei care l-au văzut râzând în timp ce Iosif din Arimateea agoniza pe cruce. Iar dacă n-a șovăit să lase să fie răstignit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adevărul era simplu. Profesorul ăsta tânăr, timid și atât de bine crescut, era chiar potrivit pentru Emma. Era bărbatul pe care ea Îl aștepta. Olimpiei nu-i venea să creadă că, În sfârșit, fata ei Îl găsise. Dar uneori toate patimile au o răsplată, și există o dreptate pe lumea asta. În momentul acela Îi veni o idee fenomenală. — Dumneavoastră, care aveți atâtea cunoștințe, domnule profesor Alessandro, de ce n-ați spune domnului Mister Verità să facă un episod și despre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Stelele dau lumină, una câte una, Lumânări nestinse țin aprinsă luna, În obscur zăresc pietre funerare, Mister și farmec ritual, pe cărare. O umbră urcă rar treptele cetății, Se-aud și pașii apăsați ai nedreptății Celor căzuți demult aici în patimi, În războaie purtate, în sânge și lacrimi. Locul unde odată marii regi dormeau Și o frumoasă fată, regină o numeau Itinerariul luptei, inscripție pe-o clădire, Pe un tărâm aparte, păstrat în nemurire. Stelele Peste cerul negru plin de nouri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coordonator Parasca Mihaela Acasă la bunica Acasă la bunica, E raiul pe pământ. Acasă la bunica Pământul este sfânt. Acasă la bunica, Și florile zâmbesc. Acasă la bunica, Piticii poposesc. Și zânele și zmeii, Acolo se-ntâlnesc. Acolo personaje Cu patimă vorbesc. Primăvara Primăvara cea voioasă A venit prietenoasă, Cu un car de floricele Ce sunt tare frumușele. Cu un stol de fluturași, Cu alai de toporași Primăvara-i muncitoare Dar și plină de culoare. A adus încetișor Printr-un simplu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și jucării vin din plin Iar mie toate astea-mi convin. Șotron, pititea ne jucam, Eu cu prietenii mei multe inventam Și rămâneam afară până târziu. Tot timpul copil aș vrea să fiu! Făt-frumos Făt-frumos din lacrimă Are acum o patimă O iubește pe Ileana Preafrumoasa Cosânzeana. Ea este pretențioasă Pe cât este de frumoasă. Ea îl cheamă, îl respinge Însă tot la ea ajunge. Și ca-n orice poveste Dau lumii de veste Că-n împărăție Nunta mare o să fie. Greuceanu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
timidă și retrasă, își petrecea majoritatea timpului prin grădină, admirând florile gingașe și meditând la cărțile de filozofie cu cititul cărora se îndeletnicea cât era ziua de lungă, iar fratele său colinda munții înalți, pădurile stufoase și întunecoase alergând cu patimă în spinarea calului său neînfricat împreună cu care colinda de-a lungul și de-a latul împărăției. Băieții creșteau văzând cu ochii și iată că părinții lor înaintați în vârstă încă de când au venit ei pe lume, ajunseseră în pragul morții
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
reușita economică. Pe plan profesional, singurul lui obiectiv - foarte ponderat - era să se piardă În acea „vastă clasă medie cu contururi puțin precizate” descrisă mai târziu de președintele Giscard d’Estaing. Dar ființa umană stabilește prompt noi ierarhii, aspiră cu patimă să se simtă superioară semenilor săi. Danemarca și Suedia, care serveau democrațiilor europene drept model pe calea egalizării economice, au dat deopotrivă exemplul libertății sexuale. În mod neașteptat, În sânul acestei clase de mijloc la care se alipeau treptat muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce să ne Înecăm. Avea ochii mari și sticloși, iar buzele Îi Încremeniseră Într-un rânjet ce-i dezgolea dinții. Of, of, ce fel de om eram eu să duc vorba lui Moru tuturor neamurilor, dacă nici măcar nu văzusem toate patimile semenilor mei? Mi-am amintit, Însă, de cele spuse de căpetenia Hârciogilor: Krog făcuse troc cu el Însuși ca să plece În călătorie pentru că așa poftise. Iar de poftit, poftise pentru că - și pentru că - și cu asta vreau să-ți spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
printre dărâmăturile din spatele Victoriei Socialismului, care noaptea sclipesc ca putregaiul. Neînfiorat de prefaceri politice și mișcări sociale, a îngropat trei patriarhi, căci a găsit și va găsi întotdeauna o populație îndestulătoare de șoricei neprevăzători. A privit și va privi fără patimă prăbușirea unui oraș și ridicarea altuia, prin fisurile căruia vechile veninuri țâșnesc cu forță înzecită - verzi, albastre, liliachii, jerbe precum cele ce scânteiau odată în Fântâna Zodiac, la intrarea în Parcul Libertății. Pascal Ciortea a stat odată de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zis: Două picioare imense, fără trup, de piatră Stau în deșert... Lângă ele, pe nisip, Pe jumătate scufundat, zace un chip crăpat, a cărui căutare, Și buză-ncremenită, și rânjet de poruncă rece, Spun că sculptorul bine i-a citit acele patimi Ce-au supraviețuit, întipărite-n lucrurile fără viață, Și mâinii ce le-a modelat și inimii ce le-a nutrit: Iar pe soclu apar aceste vorbe: „Numele meu e Ozymandias, rege al regilor, Priviți lucrările mele, voi puternicilor, și desperați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]