9,085 matches
-
Noi, națiunea slovacă" (Csergö și Deegan-Krause, 2003). Întorcându-se dinspre conceptul de "popor" spre cel de "popor slovac", Mečiar și-a intensificat eforturile de a minimaliza diferențele din interiorul categoriei, adresându-se, dincolo de marile lor diferențe, comuniștilor, catolicilor, muncitorilor și patronilor. Grăitoare, în special, este încercarea lui Mečiar de a minimaliza diferențele dintre slovacii bogați și cei săraci, explicând faptul că eforturile membrilor guvernului de a privatiza economia vizează păstrarea companiilor în mâinile poporului: Direcția noastră a fost aceea de crea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care reporterii erau puțin mai mult decât purtători de informații aleatorii, ziarul lui Ward a arătat că acesta era maestrul anecdotei și a dialogului, un reporter uimitor al cotidianului și al picarescului... portretele făcute vagabonzilor, personajelor din lumea interlopă și patronilor cârciumelor se pot compara cu gravurile de mai târziu ale lui Hogarth" (Snyder și Morris 5). Ward pare a fi un practicant al jurnalismului literar narativ de tip modern. Referința hogarthiană dezvăluie interesul lui Ward față de condițiile sociale. De exemplu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sociale sau profesionale în care poți distinge rămășițele unei clasificări romane deosebind categoriile profesionale, clasele juridice, condițiile sociale. "Astfel, episcopul Ratherius din Verona, în secolul al X-lea, citează nouăsprezece categorii: civilii, militarii, artizanii, medicii, negustorii, avocații, judecătorii, martorii, procuratorii, patronii, mercenarii, consilierii, seniorii, sclavii (sau șerbii), magistrii, elevii, bogații, cei de stare mijlocie, cerșetorii. Regăsești de bine de rău în această listă specializarea categoriilor profesionale și sociale caracteristice societății romane, și care supraviețuiseră poate în oarecare măsură în Italia de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
unei țări în colaps. Domnul Berceanu nu este, firește, deloc prost. Ațintind interesul mass-mediei asupra faptului divers, grosier (din nefericire, aducător de audiență), hrănește foamea de senzațional și de curiozitate morbidă a masei votanților, dă un ghiont prietenesc presei și patronilor ei, ba chiar, subtil, clipește ironic, post-modern, și pentru oamenii inteligenți, cei care știu că acarul Ion Păun chiar a existat și că, fiind un om nevoiaș, a plătit cu ocna, în locul politicienilor și miniștrilor vinovați din perioada interbelică, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cei ce se fac vinovați de asta, dar prestația multor oameni politici la tribuna parlamentară sau la televiziuni a fost una degradantă, iar josnicia morală și profesională a realizatorilor de emisiuni de la televiziunile de știri, orbiți de agenda interesată a patronilor lor, a marcat un sumbru record de neseriozitate în slujirea intereselor publice. La numărătoarea finală rămân, din păcate, mult prea puțini comentatori și analiști care să-și fi exprimat, liberi, nepărtinitor și argumentat, poziția, ceea ce, după două decenii de libertate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de la cumpărături, nimic nu mi-a atras atenția la întoarcerea acasă: aceleași străzi mizerabile, parcarea sfidător de neîncăpătoare era la fel de asfixiată de gheață jegoasă și zăpadă nestrânsă de dinainte de Crăciun, pe scurt, sărăcia și tristețea obișnuită în orașul păstorit de patronul penal al Politehnicii Iași. Odată intrat însă în scara vraiște a blocului (economi, vecinii s-au zgârcit la cei 30 de lei necesari reparării interfonului și a închizătorului aferent - spre ușurarea veselă a câtorva homeleși care s-au aciuat noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
până atunci. Spre deosebire de mine, el a ales să rămână nesmintit slujitor al presei și al celor care iubeau jurnalismul. A fost, alături de vechi prieteni din generațiile jurnaliștilor care fac parte din larga familie intelectuală a Opiniei studențești, animator, coordonator și patron de ziar. A format tinere generații de jurnaliști, și a negociat, în calitate de angajator, cu asociațiile sindicale ale angajaților săi. A reușit, finalmente, cu sprijinul PF Daniel, atunci Mitroplit al Moldovei, să dea viață unui proiect editorial, jurnalistic și confesional inspirat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fure el?), totuși dezbaterea se va urni, cu siguranță. Pentru că bloggerii sunt prea mulți și prea liberi pentru ca oamenii politici sau șefii din administrație să-i mai poată cumpăra, cum au făcut, pe vremuri, cu șefii de ziare sau cu patronii de televiziuni. Astfel încât, trăiască blogul!... căci el va juca la viitoarele alegeri un rol decisiv. Vine și vremea marginalizaților, din cartiere, că ne-am săturat de nomenclaturiștii din centru. 19 februarie 2010 Unul dintre lucrurile care lipsesc lumii noastre pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acestea fac obiectul rândurilor de față, ci chestiunile polemice. În primul rând, resping activ ideea că e o fatalitate că publicul vrea orori, vulgaritate și fapte diverse declasate, iar bieții angajați din media n-au încotro, sub apăsarea barbară a patronilor (care, evident, au băgat bani ca să câștige, și asta e singura asigurare de câștig!), și trebuie să trudească zilnic la alimentarea haznalei polimorfe, sufocante, din spatele ecranului. Acompaniați de răcnete de mahalagioaică și amenințări de smardoi! Cum am spus-o și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
boli cronice în ministerele noastre) fac din actualul proiect de cod o arătare terifiantă. Realizat la presiunea multinaționalelor, care tratează România precum o țară bananieră, care (culmea!) importă și banane, și a unei clase de noi îmbogățiți deveniți peste noapte "patroni" și care visează la raporturi de muncă de secol XIX, actualul proiect ridică o serie de probleme pe care avem obligația de a le pune în dezbaterea publică, chiar dacă nu suntem în mod necesar suporterii economiei sociale. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
serie de probleme pe care avem obligația de a le pune în dezbaterea publică, chiar dacă nu suntem în mod necesar suporterii economiei sociale. În primul rând, premisa capitalistă. Aflăm din start că nu mai vorbim aici, în noul cod, de "patron", ci de angajator. Definit, firește, în perfect acord cu Marx, drept "persoana juridică înmatriculată care administrează și utilizează capitalul, indiferent de natura acestuia, în scopul obținerii de profit în condiții de concurență, și care angajează muncă salariată" (modificare art. 230
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
președintele și slugile sale de la guvern par să nu aibă habar despre legislația muncii din UE, despre mediatorii sociali, despre rostul sindicatelor, despre drepturile angajatului. Ne reîntorc în spațiul bunului plac, al jafului și al umilinței, ne pun la cheremul patronului sau șefului politic venal și nesimțit, care poate, în sfârșit, să-și rezolve complexele sau să dea curs nestingherit urilor personale sau dușmăniilor politice. A presupune că angajatorul, al cărui scop transparent și asumat este maximizarea profitului, va fi "drăguț
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de Iași, a precizat doar că era o parafrază din Brâncuși (Rien ne pousse à l'ombre des grands arbres) și că nu comentează dezbaterile interne ale partidului. Eu, care nu am niciun fel de botniță politică sau obligații față de patroni, cred, totuși, că acest incident merită un comentariu un pic mai amplu decât o simplă mențiune oarecum mondenă, fie doar și pentru a semnala textul amuțitor pe care acest schimb de replici l-a generat pe blogul domnui Traian Radu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de la Musique cu Jordi Savall. (Link-uri pe YouTube la discreție, căutați-le!). În rest, Trăiască lupta pentru pace!. Și Pink Floyd. 27 mai 2011 La televiziunile de orori și scandal (adică la rețeua de îndobitocire în masă controlată de patroni) a început întrecerea socialistă. Cincinalul în patru ani și jumătate! Care mai de care, într-o spirală dementă, se străduiesc să afle, să umfle, să inventeze, să exagereze cât mai multe chestii de scandal, fie el (scandalul!) politic, monden sau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fie el (scandalul!) politic, monden sau juridic. Spațiul public este deja suprasaturat de țoape care-și iau una alteia vorba din gură, cu spume la gură și cu răcnete de precupeață, de talk show-uri inepte, unde agenda grosolană a patronilor este pusă în aplicare rudimentar și scrâșnit de o liotă de slugi cu microfon care dezonorează meseria de ziarist. Asta e!, bineînțeles, și ceea ce poate face un om decent este să le bage telecomanda în gură, amuțindu-i pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ceea ce se adună, fie din transferuri de fotbaliști, fie din transferuri de bani dinspre buget înspre Biserică sau dinspre enoriași în cutia milei rămâne învăluit într-o nebuloasă. Când sunt întrebați de „partea economică“, șefii BOR reacționează la fel ca patronii de cluburi. E drept, vorba e mai blândă, dar la fel de neclară. De ce o casă de pariuri a scos la joc alegerea Patriarhului e o întrebare care-și poate găsi răspunsul și în paralelismele de mai sus. Maratonul mediatic din ziua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
o combinație oarecare a acestor stări. Chestiunea e explicată în detaliu în următoarele capitole. Pentru majoritatea oamenilor, telefonul e ușor stresant - și cu atât mai mult pentru cineva implicat în afaceri. Cele mai multe apeluri nu provin de la clienți mulțumiți sau de la patronul dornic să te felicite. De obicei, ești întrucâtva agresat: ceva merge prost sau cineva are vreo pretenție. în acest moment, fumătorul, dacă nu cumva fumează deja, își aprinde o țigară. Nu știe de ce o face, dar știe că, dintr-un
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
însoțită de comentariul: „Ferice de hippioții care se cred Dumnezeu!“. Eu? Sunt prea concentrat să-mi iasă numărul de semne pentru articolul de săptămâna viitoare. Voi? Nu-i greu să-mi închipui ce porcăieli și-ar lua - autorul, șeful ziarului, patronul trustului, partidul cu care simpatizează; înclin să cred că nici Mântuitorul n-ar scăpa ieftin de asta - în comentariile online de la sfârșitul articolului. Iertați-mă, oameni buni, dar mă tem că trăim vremuri în care Fericirile lui Iisus - doar cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
după Tom Waits. Am lăsat, pour la bonne bouche, fotoreportajul „Somn ușor“, care trece în revistă câteva dintre cele mai nebunești paturi din lume. Printre ele, capsula montată pe-un acoperiș parizian, patul-bulă lăsat să plutească pe apă sau patul patronului unui restaurant de lux, plantat în mijlocul grădinii, sub cerul liber. Nu m-am putut opri să nu mă gândesc la patul visat de mine, o bărcuță pufoasă, roșie și puțin kitsch, agățată cât mai sus, între două ramuri de cireș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
ca formă a consumului și controlului, al cărei ultim efect este înțelegerea artei ca divertisment (entertainment) și spectacol și înțelegerea criticii ca opinii de consumat. Odată cu abandonarea artiștilor avangardiști și a experților culturali, arta a devenit obiectul de joacă al patronilor / corporațiilor, a căror relație cu cultura e mai puțin una de obligație nobilă cât una de deschisă manipulare. Arta apare astfel ca semn al puterii, al prestigiului, al publicității. Dacă în trecut era o chestiune de poziție politică să refuzi
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
recunoștinței: „...și veșnica pomenire a celor răposați pentru înfăptuirea României întregite” (după Centrul de presă Basilica - www.basilica.ro). Astăzi se marșează în continuare pe ideea unității național spiritual și se pune un accent special pe marca de biserică „apostolică”: patronul ortodocșilor români fiind declarat Sf. Andrei, noua Catedrală va fi „Basilica Sf. Andrei din România”, cu subînțeleasă trimitere (simetric) la Basilica Sf. Petru din Roma. Lăsând deoparte îndrăzneața asumare a unei (insuficient demonstrate, totuși!) umbrele „apostolice”, să recunoaștem că „o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
s-a schimbat în societatea românească față de acum aproape un secol? De ce unele moravuri și năravuri 130 manifestate odinioară în viața publică sunt la fel de prezente? Pentru că interesele politice și economice se opun, de totdeauna, oricărei morale sau deontologii profesionale? Fiindcă patronul de ziar sau de televiziune este doar un om de afaceri, preocupat numai de profit? Să observăm că mulțimea mijloacelor de informare și performanța lor tehnică din zilele noastre fac să se șteargă hotarul dintre „provincie” și „metropolă”, iar metodele
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care nu contează decât ceea ce se vinde: calomnia, injuria, scan131 dalul, violența, în fine, conștiința subordonatului dornic de afirmare. Cândva se pricepea să instrumenteze dosare cu minciuni și falsuri, necesare pentru a-i înfunda pe opozanții regimului comunist. Astăzi, ca patron de presă, uzează de aceleași mijloace pentru a și consolida afacerile. Se știe că multe publicații apărute în ultimii 23 de ani au fost (sunt) patronate sau scrise de foști agenți ai securității, acoperiți sau descoperiți, de informatori care nu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
comunist le-a selectat (calomnia, minciuna, procesul de intenție, șantajul, înscenările de tot felul) și le-a ridi132 cat la rangul de virtute „patriotică”. Și ce motiv ar avea să se schimbe „patrioții” de ieri, reșapați după 1989 și deveniți patroni media? Norocul nostru stă în faptul că există în presă și în audio-vizual mulți profesioniști ai binelui public, ai independenței de conștiință, dornici să impună alternativa la jurnalismul de două parale ce conferă României (încă!) statutul de „provincie” a Europei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a agasat pe președintele țării cu o întrebare ce poate fi considerată „de bun simț”, observăm că și acesta din urmă a contraatacat cu o chestiune de deontologie: cât de moral este actul jurnalistic, recompensat perfect legal de un anume patron de presă, fost „turnător” al Securității (declarat în justiție) și recent condamnat pentru fraudarea averii Statului? Poate că jurnalistul vizat va fi meditat cât de cât la problemă. Ca și alți colegi ai săi care nu au fost preocupați, ca să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]