6,053 matches
-
contextului psihologic care leagă Împreună alte contexte...”<ref id=”56”> Ibid., p. 70 referință </ref> (traducerea mea). Două sunt caracteristile esențiale ale unui asemenea tip de context psihologic: recurența elementelor din care el este compus și caracterul său generator; manifestarea/perceperea unui element al contextului conduce la aflarea celorlalte elemente ale acestuia; de aceea, el este numit și context generator (determinative context). Interesantă este ideea conform căreia formele logice ale propozițiilor (la care voi face referire, mai pe larg, În subcap
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
lucru este cu atât mai important În situația În care percerea elementelor spațiale și a relațiilor dintre acestea se produce de la mare distanță (Înălțime), din mișcare (cu o viteză foarte mare) și Într-un timp foarte scurt. Cu toate acestea, perceperea corectă a acestor relații este crucială. Acest lucru este specific interpretării enunțurilor În situația comunicării pe timpul zborului cu orice fel de aeronavă, atunci când zborul se efectuează „la vedere” (pilotul utilizează, În actul de pilotare, informațiile directe, observabile În mediul său
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În cazul comunicării prin radio, identificarea intenției de comunicare se realizează doar În urma decodării semnelor lingvistice din structura enunțului. Avînd În vedere că participanții nu se află În același mediu fizic imediat, cu alte cuvinte, nu Împărtășesc ipotezele rezultate din perceperea elementelor acestui mediu, ei nu vor beneficia, În procesul de interpretare, de aportul acestei componente foarte importante a contextului. În situații particulare, elementele paraverbale (vocea) ar putea aduce un plus de semnificație În condițiile În care semnalul radio nu este
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ipoteză foarte puternică (ca urmare a efectelor sale cognitive) Șeful nu are Încredere În mine deoarece am montat greșit mai multe broaște. În consecință, interpretul caută să identifice În mediul fizic imediat perceptibil referentul corespunzător. Însă ipotezele construite pe baza perceperii acestui mediu nu conțin un asemenea referent: interpretul se află, Împreună cu șeful său, În pauza de masă, undeva pe o bancă În afara atelierului. Așadar, ipoteza cea mai pertinentă privind referentul pe care trebuie să-l atribuie conceptului broască este eliminată
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
simultan cu atribuirea referenților. Să ne imaginăm situația În care ipoteza că, În mediul fizic extins comun actanților, se află un criminal În serie face parte din contextul pe care cei doi Îl Împărtășesc. În lipsa altor ipoteze construite pe baza perceperii unor stimuli din mediul fizic imediat În care se desfășoară schimbul verbal, B va selecta automat forma logică În care o moară (omoară) este verb, eliminând astfel ambiguitatea lingvistică prin atribuirea simultană a referentului corespunzător acestui semn lingvistic (acțiunea de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Însă o asemenea ipoteză referitoare la un criminal În serie. Mai mult decît atât, cele două forme logice ale enunțului produs de A sunt prelucrate pe fondul construirii de către B a unui set coerent și pertinent de ipoteze pe baza perceperii unor stimuli cum ar fi: vocea și intonația cu care A a rostit enunțul (ele nu semnifică, prin convenție, teamă, Îngrijorare); anumite obiecte aflate În mediul fizic imediat În care are loc actul de comunicare, obiecte aflate Într-o anumită
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
metrou, În parc etc., se alege un format mai mic, specific unei „cărți de buzunar”. 3. Mărimea rândului Cercetările privind actul citirii au demonstrat că rândul scurt favorizează lectura: În cazul rândului lung, se pierde mai multă vreme, deoarece, pentru perceperea integrală a rândului, sunt necesare mai multe fixații ale privirii, cu prilejul trecerii la un rând nou, În cazul rândului lung, apar mai multe greutăți decât În cazul rândului scurt. Rândul lung necesită mai multe mișcări reflexe decât rândul scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
să așteptăm să vină cu o soluție; • când soluția are o rezolvare pozitivă, să rezistăm tentației de a spune: "Ți-am spus eu" și să încercăm să includem "negativiștii" în sărbătorirea succesului. Această atitudine le-ar putea schimba modul de percepere al celorlalți, modificându-le atitudinea și comportamentul. Taciturnul. Sunt persoanele pasive. Ele se pot centra pe îndeplinirea corectă a sarcinilor sau pe armonizarea relațiilor cu ceilați. Când aceste obiective sunt amenințate, persoanele se retrag total, neoferind niciun fel de feedback
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
întreține neîncrederea și suspiciunea reciproce în procesul interacțiunii; • diminuează dorința de a răspunde pozitiv la solicitările altora, indiferent de costurile implicate (Milcu, 2005, p. 67). În planul percepției sociale reciproce, procesul competitiv/concurențial are următoarele caracteristici/efecte: • sensibilitatea participanților în perceperea similarităților tinde să scadă, în timp ce sensibilitatea diferențelor dintre ei tinde să crească semnificativ; • acțiunile neutre sau chiar bine intenționate ale celorlalți (ale celuilalt) sunt percepute în mod eronat. Lor li se atribuie intenții negative, dubioase; • orientează atenția participanților către interesele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a unei intransigențe radicale. c. să relativizăm avantajele celuilalt; d. să ne examinăm eventualele gânduri de superioritate; e. să ne aducem propria contribuție la crearea unei lumi mai drepte. Așa cum am văzut, invidia ostilă este rezultatul unei nedreptăți (sau a perceperii unei nedreptăți). Ea este o emoție dureroasă pentru cel care o resimte și primejdioasă pentru cel care o provoacă; ea este strâns legată de resentiment. Invidia ostilă/malignă poate amenința stabilitatea unei relații, a unei familii, a unei firme, a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se dizolvă În apă caldă, iar soluția rezultată se filtrează printr-un tifon. Se pun 3-5 picături În fiecare ochi, de 3-4 ori pe zi. Cataractă Opacifiere a cristalinului, care se caracterizează prin tulburări de vedere (vedere dublă sau multiplă, perceperea subiectivă de musculițe zburătoare etc) și prin colorarea În alb sau cenușiu a pupilei. Apare la bolnavii de arterioscleroză, diabet, artrită etc. Picături de miere de albine, cîte una În colțul fiecărui ochi, noaptea la culcare, timp de cel puțin
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
efectuate în Marea Britanie și SUA s-a ajuns la o serie de concluzii care converg spre a considera că problemele industriei informatice, în ceea ce privește asigurarea protecției drepturilor de proprietate intelectuală, sunt mult mai grave decât cele din alte sectoare industriale. Deși perceperea importanței problemelor este diferită de la o firmă la alta, se pare că majoritatea companiilor producătoare de soft sunt interesate și încearcă, pe cât este posibil, să prevină și să descopere activitățile de copiere sau utilizare neautorizată a programelor sau pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Unele cu rădăcinile și altele cu sămânța lor.” Calendarul mai cuprinde: diferite date statist ice; bilanțul secolului al XIX‐ lea; Lista monetară și a efectelor care au curs în țară; rețete practice; articole - „Raporturile dintre contribuabili și personalul însărcinat cu perceperea contribuțiunilor” ; „Din viața perceptorilor” etc. ‐; snoave, glume, anecdote; lucrări literare, precum : „Răzbunarea” - proză și „Nestatornice” - versuri - ambele de Ioan M. Bejan - Galați. Dar iată și fotografiile câtorva funcționari financiari ai anului 1916: Mai întâi Emil Costinescu, născut la Iași în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
putem controla opțiunile, dar nu avem control asupra consecințelor acestor opțiuni. Valorile, supozițiile, dorințele, imaginile, credințele, prejudecățile, schemele aperceptive învățate, stereotipiile și obișnuințele socioculturale, reprezentările noastre sunt determinate de condiționarea, paradigma noastră (modelul în care „vedem” lumea, în termeni de percepere, înțelegere, intrepretare), sunt în mare măsură programate de experiențele noastre din trecut. Indivizii percep lucrurile în mod diferit, fiecare privind prin unica lentilă a experienței personale. Este foarte greu să anulăm influența acestor experiențe, condiționări trecute (determinismul genetic, determinismul fizic
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
familie pentru a aduce venituri în gospodărie. Doar 7,4% afirmă că învață, deci merg la școală în mod constant, în timp ce procentul celor care spun că își petrec timpul la școală este dublu. Explicația acestei diferențe constă în modul de percepere a școlii de către copii, în sensul că cei care afirmă că își petrec timpul învățând sunt probabil mai conștiincioși/conștienți de importanța școlii. Cea mai mare parte a timpului, copiii romi incluși în eșantion și-o petrec în activități recreative
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
suportului social este acela de a integra social individul, de a-i crește stima de sine, de a-l ajuta să aibă încredere în oameni și de a se simți în siguranță. Unii teoreticieni leagă suportul social de modul de percepere a lumii sociale proprii individului sau de deprinderile și competența socială a individului, în timp ce alții îl consideră o caracteristică a unor rețele sau comunități, și nu a indivizilor. Suportul social reprezintă o resursă centrală pentru dezvoltarea și bunăstarea umană, o
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
munca în afara casei, statutul marital etc.). În același timp, cercetătorii au conceptualizat suportul social cognitiv ca fiind percepția conform căreia o persoană este sprijinită de alții, acuratețea percepției nefiind foarte importantă. F.H. Norris și C. Kaniasty (1996) au demonstrat că perceperea adecvată a suportului social disponibil este mai importantă decât simpla existență a disponibilității unui astfel de suport (Dolbier, 2000). În studiile conduse de Cohen și Wills (1985), ce au examinat atât percepția, cât și disponibilitatea suportului, percepția acestuia pare a
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
supune unei duble temporalități (P. Janet). Pe de o parte „timpul exterior” persoanei sau „timpul psihic” care este perceput de aceasta în câmpul conștiinței sale, ca durată, ca derulare sau ca desfășurare internă a propriei mele ființe. Aceste aspecte ale „perceperii” și ale „trăirii” timpului se remarcă prin bioritmuri și ele înregistrează importante și variate transformări în sfera psihopatologiei. Se poate spune, în sensul acesta, că realitatea fiecărui om este concentrată în realitatea orizonturilor sale temporale. 4) Întâlnirea Existența sufletească nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Unamuno). Orice individ este o persoană incarnată. O persoană este concomitent spațiu, în sensul de corp perceptibil, ca prezență fizică și timp, ca durată a existenței sale corporale. Orice prezență a unei persoane este o suită de „continuități” pe care perceperea noastră o înregistrează ca momente ale unor prezențe succesive trupești. Durata existenței unei persoane se constituie din continuitatea prezențelor corporale ale acesteia înscrise în câmpul conștiinței sale precum și în a celorlalți. Prezența individului percepută exterior, se raportează în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinic care este expresia bolii și reprezintă o „configurație”, rezultat al unei construcții a raționamentului clinico-medical. 3) În al treilea rând, experiența clinică se identifică cu o anumită stare de sensibilitate. Privirea medicală nu are numai un caracter intelectual, de percepere a fenomenelor clinice morbide. Ea este, concomitent, și privirea sensibilității concrete, o privire care merge de la „persoană la persoană”, situându-se în spațiul „manifestării sensibile” a suferinței care este etichetată ca boală. În felul acesta, în final, orice adevăr al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conștiința care le reflectă” situându-se între acestea ca o „legătură logică”. Limbajul apare o dată cu „surprinderea” completă a obiectului în câmpul conștiinței reflexive. El corespunde cu ceea ce E. Husserl denumește „noeză”, prin care „conștiința percepe și integrează obiectul cunoașterii”. Actul perceperii conștiente a obiectului este pentru E. Husserl, „noemă”, iar exprimarea lui „noeză”. Acest aspect apare deosebit de pregnant dacă vom compara termenii psihologici cu termenii psihopatologiei, așa cum se poate vedea în continuare, în lista comparativă a termenilor grecești desemnând normalitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mobilă, bolnavul nu-și poate concentra atenția asupra unui lucru, persoane sau discuții; - dificilă sau absentă: bolnavul nu este atent la ce se petrece în jurul său, indiferent, absent. c) Aprecierea tulburărilor din sfera perceptivă ne pune în evidență următoarele aspecte: - perceperea corectă a realității; - perceperea deformată a realității (iluzii); - acuze perceptive diferite de a căror natură nefirească, anormală, bolnavul este conștient, considerându-le ca atare (dureri, cenestezii, cenestopatii etc.); - perceperea patologică a unor „voci”, „imagini vizuale”, „gusturi” sau „mirosuri” etc., fără
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate concentra atenția asupra unui lucru, persoane sau discuții; - dificilă sau absentă: bolnavul nu este atent la ce se petrece în jurul său, indiferent, absent. c) Aprecierea tulburărilor din sfera perceptivă ne pune în evidență următoarele aspecte: - perceperea corectă a realității; - perceperea deformată a realității (iluzii); - acuze perceptive diferite de a căror natură nefirească, anormală, bolnavul este conștient, considerându-le ca atare (dureri, cenestezii, cenestopatii etc.); - perceperea patologică a unor „voci”, „imagini vizuale”, „gusturi” sau „mirosuri” etc., fără o sursă sau obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Aprecierea tulburărilor din sfera perceptivă ne pune în evidență următoarele aspecte: - perceperea corectă a realității; - perceperea deformată a realității (iluzii); - acuze perceptive diferite de a căror natură nefirească, anormală, bolnavul este conștient, considerându-le ca atare (dureri, cenestezii, cenestopatii etc.); - perceperea patologică a unor „voci”, „imagini vizuale”, „gusturi” sau „mirosuri” etc., fără o sursă sau obiect real exterior, de tipul halucinațiilor. d) Aprecierea unor tulburări în sfera gândirii bolnavilor se va referi la următoarele aspecte: - asociații ideative: lente, incoerente, fugă de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realitate, ci în mod deformat. Iluziile se datorează unor tulburări de percepție asociate unor stări afective speciale (frica din timpul nopții, iluziile optico-geometrice, iluziile de greutate etc.). La bolnavii psihici convingerea că iluziile au un caracter autentic și nu „o percepere deformată a realității” le conferă o latură patologică specială de factura delirantă. După modalitatea lor perceptivă, iluziile pot fi de mai multe feluri și anume: a) Iluziile vizuale, când forma și imaginea vizuală a obiectului apare complet schimbată. Ele se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]