7,806 matches
-
ani și ani, scot din iubirea lor, din sufletul lor, o icoană, un crucifix, un obiect sfînt. Doctorul Ortiz a rămas uluit de superba operă pe care o reprezenta acest baston. Era greu, dar nu obositor, un sprijin la făcut plimbări lungi prin oraș, prin parc. A mulțumit tuturor și, din momentul acela nu se mai îndura să se despartă de baston. A doua zi după ieșirea la pensie, spre seară, doctorul și-a propus să "tragă o fugă" la spital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să lucrez, uitînd de năzbîtiile copilărești. Soția vine cu o cafea aburindă, o așează delicat în fața mea. Apoi se apropie și mă mîngîie cu mare delicatețe. Lucrezi prea mult, stai aici de vreo cinci ore... Chiar, hai la o scurtă plimbare în grădină! Mergem agale, mîinile se ating, ne prindem de mînă. Abia atunci realizez că Eleggúa m-a luat în serios. Dar dacă, Doamne ferește, s-ar duce și nevasta-mea la babalawo?! Mai bine nu-i spun adresa. Dureri din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aș fi plătit și de cinci ori mai mult. În sfîrșit, aveam și eu pălărie. O s-o pun în portbagaj, să nu care cumva să se așeze pe ea cineva, din greșeală. Ajuns la Havana, trebuia să ies la o plimbare cu faimoasa mea pălărie. În parcarea zonei istorice a orașului, deschid portbagajul, scot pălăria și aparatul foto. Închid la loc mașina, dar trebuie să mai scot o sticlă cu apă de pe scaunul din față. Las pe mașină pălăria și merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu fireturi și pălărie cu boruri largi, părea un băștinaș pe care secolele l-au uitat acolo, sus, pe banchetă. Marțial, mai plin de importanță decît căpitanul vasului Titanic, Rigoberto nu era omul care să agaseze turiștii cu propuneri de "plimbări romantice". Trăsura, calul și señor Galdurralde erau un grup statuar din negura timpului. Era greu să desprinzi o piesă din acest ansamblu, cioplit dintr-o singură bucată de spațiu și timp. În fundal se vedea biserica San Francisco, vechile antrepozite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rasială era înăbușită formal, dar răbufnea la tot pasul. În parcuri erau programe afișate: albii între orele 8 16, mulatrii între orele 16 18, negrii între orele 18 19. Poliția avea grijă ca acest program să fie respectat. Deci, o plimbare în parc se putea face doar printre semeni de-ai tăi. Or fi făcut și vreo dezinfecție? Greu de spus, dar cu siguranță era o stare tensionată între rase. Acum, după 45 de ani de egalitarism, în Cuba nu sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cred că ți-ai umplut tolba cu noutăți. - Asta cam așa-i,mărite Spirit. - Intrebarea firească ar fi; și acum, încotro? Apoi, umblând noi de la o mănăstire la alta, am învățat un lucru. - Ia spune, ce ai învățat din aceste plimbări? - Mi-am dat seama că-i bine să mergi din aproape în aproape. Adică să nu sari la cine știe care mănăstire când ai una lângă tine.La care mănăstire te gândești acum, dragule? - Eu zic să mergem la mănăstirea Socola, așezată
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
așteptam să vină sămbăta și duminica, când mama pregătea pâinea, plăcinte, alivenci și alte preparate pentru ca duminica să nu gătească și să putem merge la biserică. Bucuria era mare căci în acele zile serveam masa împreună, mergeam în vizită, făceam plimbări la câmp, la vie sau grădina de zarzavat ; la pădure unde culegeam flori, fragi, bureți, fructe - în funcție de perioada când mergeam. O mare bucurie aveam când venea sărbătorile Crăciunului, Anului Nou, și a Paștelui. Spre exemplu, în cele trei zile ale
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
un bilețel de amor ( poate nu, că nu i le-am citit niciodată) la o domnișoară, fiica unui avocat - Doltu, după câte îmi aduc aminte. Îmi plăcea corvada asta de poștaș amator nu numai pentru că mai făceam rost de o plimbare prin târg, dar, de fiecare dată, duduița mă servea cu câte o prăjitură, dulce sau bomboane cu ciocolată. Cum bine știi, școala era în mijlocul satului, la drumul mare, cum îi spuneam noi căii de comunicație ce tăia în două Pungeștiul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nemțești. Moșul era, cum s-ar spune, funcționar la stat, salariat al primăriei. Îngrijea de buhaii comunali și, când era nevoie, bătea darabana de la un capăt la altul al satului. Când era să-și scoată câte unul dintre tauri la plimbare, noi, copiii, eram ciurdă în urma lui. Aveam ce vedea. O namilă de buhai, tărcat cu alb și maroniu, cu grumaz cât o batoză și coarne boante, scurtate și înmănușate cu un fel de piuliță, să reducă pericolul de împungere. Moșul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a târgului, urmați de fanfară. De obicei se aducea fanfara din Valea Mare (o localitate de muzicanți-țigani, situată pe stânga cam la jumătatea drumului dintre Pungești și Vaslui ), condusă de Oancea, respectiv Măguță. Rareori erau tocmiți țiganii de la Porcăreți. După plimbarea prin târg, cei cu țurca luau casele la rând. De regulă cam toată lumea îi primea. Cei mai mulți din obligație. După cum știi, în cele trei zile ale Crăciunului, fanfara tocmită pentru sărbători își făcea datoria. Cele trei după amieze erau dedicate tinerilor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
achiziționarea“ fericirii. Îi propun doar o „împreună-alergare“ spre normalitate, spre recuperarea unei mai firești așezări în nebuloasa cotidiană: un efort de „aerisire“ în atmosfera îmbâcsită a veacului... Andrei Pleșu, februarie 2014 În loc de prefață: Inactualități Când, obligat de doctori, îmi fac plimbarea (cvasi) zilnică și se întâmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste câte un maidanez care zace pe-o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura mediocră a soarelui. E atât de imobil, de extatic, de impasibil, încât pare mort
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
domină compoziția lui Poussin. Divergență inerentă fenomenului fizic al ecoului, care, paradoxal, pare idiot și în același timp capabil de cele mai surprinzătoare reușite : de aici și curiozitatea pe care o stîrnește, atracția pe care o exercită asupra amatorilor de plimbări și a turiștilor. Divergență, de asemenea, pe care tabloul lui Poussin o face manifestă prin înclinarea în sensuri opuse a nimfei Echo și a micului emisar al lumii supranaturale. Una, aplecată spre pămînt sub forma stîncii cu care o pictură
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
antiteza? Ca de obicei, ea există: am văzut, și nu o dată, Într’un alt cartier, unul care nu e Încă dar devine pe zi ce trece unul bogat, ditamai cîinii cât vițelul, cărora le pleznește pielea de grași, scoși la plimbare; doar nu și-or pierde pofta de mâncare... Există pentru asta și vectorul, același om În două ipostaze: „sărac dar curat“, respectiv „putred de bogat“. Din care doar prima e cea naturală, așa cum am demonstrat altă dată, căci Natura e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să faci o plimbare cu vaporașul pe „Marea dintre munți”, adică Lacul Izvorul Muntelui, cunoscut de noi toți sub numele de Lacul Bicaz. Acesta își dezvăluie frumusețea vara, când razele luminează apa, cerul oglindindu-se în această minunată „mare”. De la locul de închiriat bărci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o îmbrățișeze chefliul. Fugi de-aici, miroși a băutură. Ptiu! Ptiu!se depărtează de el țiganca și-l împinge. Ofensat pe moment de spusele tinerei țigănci, pleacă la locul lui, ațipea puțin, dar având mâncărici sub limbă iarăși pornea la plimbare prin autocar spunând vrute și nevrute. Când ajungea în dreptul țigăncii, începeau aceleași comentarii. Într-un târziu am adormit și eu și când m-am trezit, se lumina de ziuă. Acum puteam să văd locurile prin care mergeam cu autocarul. Am
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
spre vânzare ți se păreau ieftine la prima vedere. Ce-i 2 euro? Sau 4-5 euro? Socotind însă cât face în baii noștri nu este chiar așa. Ne-am uitat, am văzut și ne-am întors în Nei Pori. Această plimbare de câțiva kilometri ne facilitase prima cunoștință a noastră cu orașul Platamonas în care aveam să ne mai ducem că ne atrăsese enorm. Într-o zi ne-am dus să facem plajă acolo, dar n-am reușit din cauza unui vânt
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
avea loc gândindu-mă că pe lângă localnici, vor veni și turiștii. În tot cazul, bine că am fost. Am mai cunoscut ceva din felul de viață al grecilor. Am avut ocazia să vedem și seara acest oraș Platamonas făcând o plimbare cu trenulețul. Stăteam pe balcon seara, la cină, la un suc, la o prăjitură sau la palavre și tot priveam jos pe stradă fiind avertizate de sunetul trompetei trenulețului care transporta turiștii în Platamonas și îndărăt. Îl urmăream cu privirea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
sunetul trompetei trenulețului care transporta turiștii în Platamonas și îndărăt. Îl urmăream cu privirea cum mergea luminat de beculețe până se pierdea după cotitura străzii ca un pui de balaur. Într-o seară, ne-am hotărât să facem și noi plimbarea la Platamonas cu acest trenuleț. Fusesem în Platamonas de atâtea ori, dar nu gustasem farmecul unei astfel de plimbări, mai ales că una din stațiile lui de oprire era chiar lângă vila noastră. Zis și făcut. Am coborât în stație
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
până se pierdea după cotitura străzii ca un pui de balaur. Într-o seară, ne-am hotărât să facem și noi plimbarea la Platamonas cu acest trenuleț. Fusesem în Platamonas de atâtea ori, dar nu gustasem farmecul unei astfel de plimbări, mai ales că una din stațiile lui de oprire era chiar lângă vila noastră. Zis și făcut. Am coborât în stație cu câteva minute înainte de ora sosirii trenulețului, care era afișată pe program. Când a sosit, ne-am urcat
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
-mă furioasă și luându-mă și de el, a spus să mai așteptăm 15-20 de minute până începe o nouă cursă. I-am refuzat oferta și-am plecat pe jos către hotel. Deși distanța era destul de mare, am făcut o plimbare frumoasă la ora aceea de seară, ceea ce mi-a mai diminuat furia. Asta era! Peripețiile ne-au urmărit de când am plecat din țară, fie ele mai mici sau mai mari și ne urmăreau în continuare. Am înțeles, mai târziu, că
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pajă și puțină mișcare. Doar câțiva copii se zbenguiau prin nisip și prin apă sub strigătele de supraveghere ale părinților. O barcă cu motor traversa apa de-a lungul malului fiind probabil închiriată de turiști dornici de a face o plimbare pe Marea Egee. Alți tineri se distrau îngropându-se în nisip cu rândul. Săpau o groapă în nisip cu mâinile, un tânăr se așeza în ea, ceilalți îl acopereau cu nisip lăsându-i doar capul afară și-i puneau o
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
domolise, întreaga priveliște a mării încercând parcă să ne mai rețină ca și când ne-am fi întrebat: Ne vom mai revedea? Oare?! Cu aceste frumoase impresii intram în portul Grifa. Autocarul deja aștepta. Ce rău îmi pare că s-a terminat plimbarea pe mare!regreta Janeta. Pe mare da, pe uscat nu. Acum iar mai avem câteva ore de mers și drumul va fi plictisitor că deja s-a întunecat. Seara se îngemăna cu ziua sub aureola apusului. În locul vegetației mai
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
privit față-n față, nu doar citindu-i numele și multe altele care m-au încântat și chiar m-au fascinat răspunzându-mi la curiozitățile mele. Ar putea ca cineva să nu se sensibilizeze, ascultând o melodie grecească, făcând o plimbare cu vaporul pe Marea Egee, ajungând la cetatea mănăstirească din pădurea de stânci de la Meteora? Nu cred că ar exista om care în fața acestor frumuseți, unele de-a dreptul specatculoase, n-ar fi mai mult sau mai puțin impresionat. Pentru toate
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
confesiuni. De la sfârșitul lunii mai până la vacanță nu mai era mult și, cu gândul acesta, se întorcea, probabil prin zastva Mihăileni, iarăși la... cariere. În vacanța anului 1860, înaintea înscrierii la Ober-Gymnasium, va fi din nou la Ipotești, reluându-și plimbările la stână, cutreieratul luncii, joaca de unul singur sau cu Ilie, mai apropiat ca vârstă. E vremea discuțiilor între frații mai mari, a istoriilor deslușite în vechile cronici. Seara, când se adunau acasă, poveștile depănate de Raluca înfierbântau imaginația copiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Bădica, declară că "acești ofițeri (ai Securității, n.n.) l-au împușcat în ceafă", după ce-l duseseră în cotlonul unei subterane de la Jilava. Pe de altă parte, Pacepa vine cu varianta lui: l-ar fi împușcat anchetatorul Iosif Moldoveanu (?), în timpul unei plimbări prin curtea închisorii. În fine, există procesul-verbal ce narează o procedură, să-i spunem astfel, "legală": pluton de execuție, procuror, judecător etc. Această ultimă ipoteză este susținută de rezultatele deshumării, când au fost găsite și identificate cele două schelete (Pătrășcanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]