7,468 matches
-
Luminița Marcu Mariana Marin este o poetă iubită. Chiar dacă nu e o poetă importantă, în sensul în care sînt considerați la noi poeții importanți: prezență în manuale, prezență la televizor și alte mondenități care dau măsura consacrării în spațiul românesc. Chiar dacă nu e ca Ana Blandiana bine
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
Luminița Marcu Mariana Marin este o poetă iubită. Chiar dacă nu e o poetă importantă, în sensul în care sînt considerați la noi poeții importanți: prezență în manuale, prezență la televizor și alte mondenități care dau măsura consacrării în spațiul românesc. Chiar dacă nu e ca Ana Blandiana bine situată în sufletul autohton, chiar dacă nu
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
importanți: prezență în manuale, prezență la televizor și alte mondenități care dau măsura consacrării în spațiul românesc. Chiar dacă nu e ca Ana Blandiana bine situată în sufletul autohton, chiar dacă nu e un simbol al dizidenței culturale, Mariana Marin e o poetă respectată pentru curajul și directețea ei din perioada comunistă. Ea a reușit și o importantă performanță în planul relațiilor literare: ea e pomenită, aplaudată și premiată de toate taberele. Faptul se explică probabil în primul rînd prin valoarea literară adevărată
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
tema principală, și nu o moarte oarecare, ci o moarte greșită, din care nu se înțelege nimic, care nu vine la timp, deși e anunțată și așteptată, ci cumva în contratimp, cauzată de o boală anacronică, nepotrivită nici cu vîrsta poetei, nici cu vîrsta istoriei. Nici vorbă de înțelepciune în pragul ei, pentru că prejudecata împăcării cu soarta e sistematic descompusă: "Mă grăbesc înspre moarte,/ fără un înțeles anume". Nici urmă de împăcare sau de seninătate, dar nici de revoltă în aceste
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
în pragul ei, pentru că prejudecata împăcării cu soarta e sistematic descompusă: "Mă grăbesc înspre moarte,/ fără un înțeles anume". Nici urmă de împăcare sau de seninătate, dar nici de revoltă în aceste inedite ale Marianei Marin. De cele mai multe ori atitudinea poetei e de constatare oarecum detașată, nici melodramatică, dar nici comică, de o incredibilă egalitate a tonului. Cuvintele tari din aceste poeme se înrudesc într-un semantism sumbru: moarte, scadență, spital, cavernă, beznă. Din această materie care e în sine una
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
nu bate nici o cătare,/ nici o mătase." Tensiunea poetică atinge cote neașteptat de înalte ("un spital cu aripi rozalii") pentru ca apoi să se destrame nepăsător spre finalul secvenței, ca o țesătură fără tiv. Această destrămare face și ea parte din stilul poetei, care nu e o meticuloasă, fără să fie însă nici o explozivă fără noimă. Ceea ce atrage și farmecă e tocmai această aparență de vorbire firească în care tensiunea poetică are aerul unui straniu accident. În toată această poveste a bolii și
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
trup, rezistă încă o senzualitate terifiantă: "Obsesia trupului tău plutitor,/ o fîșie de cămașă albă îmbrăcată în carne". Citită, cum spuneam, de la sfîrșit spre început, cartea își dezvăluie celălalt punct de greutate care pare să fie reluarea primelor volume al poetei, Un război de o sută de ani și Aripa secretă, cele care au consacrat-o în literatură și care au impus o voce cu totul diferită în poezia românească în general, dar mai ales în poezia cu autor feminin. Despre
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
acolo./ Și ei ce nebuni! Și ei ce nebuni, îmi spuneam/ înainte de a mă ascunde în lada de zestre." Căutarea cu orice preț a protestului nu face decît să distrugă efectul literar. Relația cu realitatea, despre care se spune că poeta a preluat-o din poezia etnicilor germani, e încă în acest prim volum mediată de un stil metaforic de multe ori extrem de încărcat. Referințele concrete care apar au ceva comic, neglijent: "într-o dimineață,/ să te trezești în brațe cu
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
în cele două volume. Aici apare și poezia în care Mariana Marin își arată recunoștința față de poeții germani. Nu e atît o recunoștință literară, cît una morală. Sensul civismului se vede acum cu adevărat și definitorii pentru atitudinea protestatară a poetei rămîn versurile: ""Ceea ce sînt" ar fi deschis prea tîrziu ochii/ spre "Ceea ce sîntem"". Aceste două sintagme vor tăia probabil în două cîndva, dintr-o anumită perspectivă, literatura română sub comunism. De-o parte vor fi scriitorii, admirabili poate în estetismul
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
marcat de neputința publicării, de modificarea unor versuri, de lupta continuă cu meschinăria unei lumi pe care noi azi încercăm să o înțelegem cu fiecare carte citită. Poemele inedite ar fi putut foarte bine să alcătuiască un nou volum separat. Poeta a ales să le prezinte împreună cu cele vechi. Rotunjimea pe care Mariana Marin a vizat-o mai lasă încă destul loc pentru continuări, iar realitatea de azi are nevoie la rîndul ei de proteste. Mariana Marin, Zestrea de aur, Editura
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
, Mariana (16.VI.1947, Câmpia Turzii), poetă și prozatoare. Este fiica Mariei (n. Mureșan) și a lui Avram Bojan, ceasornicar. B. (care la naștere a fost botezată Mariana Otilia) a frecventat gimnaziul și primele două clase de liceu în orașul natal (1954-1963), continuând, la Liceul de Arte
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
un ciclu selectat în antologia Eu port această ființă (1972), destinată debutanților. Poemele de început atestă o sensibilitate elegiacă, dezvoltată poetic fie ca discretă confesiune (când tandru amuzată, când disimulat sentimentală), fie ca înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile umile: „Tolănită în mușcătoarea ei singurătate / O mică reptilă rupe flori
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
O amplă antologie postumă, Din pragul frigului statornic (1999), readuce în atenția criticii personalitatea originală a acestei voci poetice care explorează arhaicitatea „dinspre modern” (Gh. Grigurcu). Critici dintre cei mai avizați au sesizat permanenta tensiune dintre universul de sensibilitate al poetei și aparentul echilibru al versurilor ei, în care structuri formale solide reprimă, într-o oarecare măsură, energia pornirilor telurice și intensitatea trăirilor emotive: „Perfecțiunea clasică a formei [...] este un fel de chenar impus mocnitelor zbateri ale subiectivității profunde” (Ion Pop
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
aduce la lumina tiparului pentru a înnobila această urbe cu umbrele trecutului. M-a surprins două poezii de o profunzime rară scrise de Elena Farago - a cărei fotografie ți-o trimit chiar acum pentru a vedea și tu chipul unei poete premiate de Academia Română la vremea respectivă și care mie mi s-a lipit de suflet.” Scriam aceste rânduri prietenului meu Constantin Clisu aflat în Canada, la Edmond, Alberta și Ion N. Oprea a găsit cu cale să le pună în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
STĂNILOAE, Lidia (8.X.1933, Sibiu), poetă și prozatoare. Este fiica Mariei (n. Mihu) și a teologului Dumitru Stăniloae. Urmează la Sibiu școala primară germană (1940-1942), Școala de Aplicație (1942-1944) și Liceul „Domnița Ileana” (1944- 1947), apoi la București Școala Centrală de Fete (transformată în Liceul „Zoia
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
Stăniloae. S. scrie dintru început o poezie care îmbină vibrația intelectuală cu cea emoțională și e solicitată de acute interogații, lăsându-se fascinată de universul esențelor, de ideal („locul ce nu-i nicăieri”, Aerul, frunza, pământul), de origini (Vulnerabilul zero). Poeta tinde spre abstragerea din timp, căruia îi resimte dureros curgerea, spre eliberarea de sub tirania gravitației, caută rostul propriei existențe, căutarea fără istov fiind impulsul fundamental, căci neodihna îi apare ca unica șansă de a fugi de moarte. În paralel, trăiește
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
Însemnările lui Malte Laurids Brigge, pref. Romul Munteanu, București, 1982. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Versuri”, LCF, 1971, 27; Dan Cristea, „Versuri”, RL, 1971, 29; Marcel Petrișor, „Versuri”, F, 1972, 11; Sultana Craia, Interogații lirice, LCF, 1978, 27; Mircea Iorgulescu, Două poete, RL, 1978, 31; Maria-Ana Tupan, Antropologismul liric, AFT, 1978, 8; Aurel Sasu, Traiecte lirice, ST, 1978, 8; Mirela Roznoveanu, Maturitatea meditației lirice, VR, 1979, 5; Sultana Craia, Meditația lirică, LCF, 1984, 16; Ioan Holban, „Locul unde aștepți”, CL, 1984, 4
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
, Ludmila (24.I.1952, Beriozovo-Zverinogolovsk, azi în Federația Rusă), poetă și prozatoare. În 1977 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău. Mai întâi consultant literar la Uniunea Compozitorilor din Moldova și secretar literar la Teatrul pentru Copii „Licurici”, este apoi redactor la săptămânalul pentru copii „Florile
SOBIEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289742_a_291071]
-
, Alice, (28.I.1891, Botoșani - 20.VIII.1945, București), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Eugeniei (n. Baltă), dintr-o veche familie moldovenească, și a lui Constantin Zamfirescu, căpitan de artilerie. Primește în casă, cu guvernante și dascăli particulari, educația îngrijită a tinerelor de bună familie. Sporadice informații despre biografia
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
și „Universul” i-au publicat, în 1928, traducerea (după o versiune franceză) a piesei onirice În larg de Sutton Vane, montată la Teatrul Național din Cernăuți în același an. Portretizată de E. Lovinescu, în Memorii, sub numele metaforic Aurora Furtună (Poeta cu soț irascibil), S. a lăsat amintirea unei femei cu fizic maiestuos și spirit cultivat (o preocupa astronomia, iar la revista „Sburătorul” ar fi trimis inițial versuri în franceză despre Praga medievală), fire solitară, ancorată în propria trăire, părându-le
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
astronomia, iar la revista „Sburătorul” ar fi trimis inițial versuri în franceză despre Praga medievală), fire solitară, ancorată în propria trăire, părându-le unora absentă până la indolență, altora agasant problematică. Cu excepția celor două versiuni ale Istoriei literaturii române contemporane lovinesciene, poeta nu a beneficiat, în lucrările de sinteză, decât de mențiuni enumerative. Conștiința procesului artistic, a „puterilor ce dormitează” în „ideea creatoare” și personalizarea acută a unor motive poetice o extrag pe S. din platitudinea veleitară. Deși acuratețea expresivă oscilantă o
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
ca o vină/ În lumea-n care nu mai e lumină/Decât pentru Minciună și Păcat”, reunind „vestala senină” cu femeia-damnată a iubirii, sub „stigmatul patimei funeste” și al „simțurilor pervertite”, biciuite de clocotul „tulbure” al sângelui; într-o Metempsicoză, poeta se vede „Hero, Gretchen, Julieta”, altădată o spaniolă care „dansează sfidător pe masă” ori sultana de o feroce lascivitate: „Și când deodată tâmplele mi-ar strânge/ În viu-i clește patima barbară / Și trupu-n mii de mlădieri mi-ar frânge
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
lumină e un document al opțiunii moderniste manifeste, într-un lirism care nu mai evită asperitățile prozaice și epicul autobiografic în linia Ion Pillat, alte repere fiind, acum, Tudor Arghezi, Adrian Maniu sau pictura unor Nicolae Dărăscu și Jean Steriadi. Poeta se detașează cu autoironie, adesea sarcastică, dar și cu regret, de „romantismul demodat din mine” - un „vals fosil” ce „supără urechea mea modernă”. Idealurile „antediluviene” sunt cenzurate de „năzuința de-a nu mai năzui”, fără măști calofile, sufletul se livrează
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
SPĂTARU, Indira (24.I.1971, Iași), poetă. Este fiica Anei (n. Călin) și a lui Constantin Spătaru, operatori chimiști. Urmează școala generală și liceul la Iași. Devine studentă la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza”, secția rusă-română (1991-1992), dar ulterior frecventează Facultatea de Filosofie de la
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
137-138; Fănuș Băileșteanu, „Polifonie albastră”, CNT, 1979, 27; George Muntean, „Polifonie albastră”, RL, 1979, 32; Al. Ruja, „Dorurile cantului de cuc”, O, 1988, 8; Traian Ț. Coșovei, Strigat patetic cu impulsuri de laser, CNT, 1992, 4; Dan Munteanu, Vasile Speranza, poeta, „Canarias”, 1993, 25; Luis Leon Barreto, Visión mistica de Gran Canaria, pară un poeta rumâno, „La Provincia”, 1993, 50; Angelo Ramos, Una obra sobre Gran Canaria se traducira del rumâno al español, „Diario de Las Pălmaș”, 1994, 21; J. M.
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]