97,040 matches
-
de atent a citit-o. Dar poate fi luată în considerare eventualitatea ca un elev să nu fi citit O scrisoare pierdută? Și dacă, totuși, sunt unii care nu citesc nici O scrisoare pierdută, nici altceva, așa trebuie tratați, ca la poliție, pentru a-i determina să citească? Urmează întrebări legate de caracterizarea personajelor, ceea ce înseamnă tot o reconstituire a subiectului. Abia la sfârșit apar și câteva referiri la „comicul“ piesei, înțeles greșit ca o revărsare de insulte asupra personajelor: „slugarnicul Pristanda
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înjurat, insultat. De ce, mă, dobitocule? Mă, dacă mai faci, te snopim în bătaie. Îhî. Mitică este iarăși prins, bătut măr, lăsat lat la pămînt. Dar năravul nu dispare. Cu sîrg, afișează materialele lui Zamfir și le rupe pe ale celorlalți. Poliția îl sperie, îl amenință, îl și căpăcește puțin, dar degeaba. Cu fața tumefiată, Mitică plînge. Lumea se adună și condamnă bestialitatea candidaților satrapi. De ce te-au bătut, Mitică? Eu țin cu dom' Zamfir... Ce dobitoci! Satul vuiește și lumea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-o din nou pe fată. S-o crezi tu! Întîi faci pușcărie. Glumești, Diana. Eu chiar te iubesc și vreau să mă însor cu tine. Fata n-a răspuns. Era cătrănită rău. A doua zi, Ionel a fost reținut de poliție și mare zarvă era în toată Galata. După ce mama lui ascultase toată povestea băiatului, amărîtă rău, a început să plîngă cu lacrimi cît bobul de mazăre. Tu m-ai băgat în necaz, mamă. Eu, dragul mamei. De ce, mamă? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la ochi și nasul este mai mare decît un cartof. Nu pot să mai ies în fața copiilor. Mulțumesc, doamna directoare, pentru primire. Doamna Eliza leșină din nou, dar domnul Pantelimon nici n-o bagă în seamă. Între timp vine și poliția. Să mi-l aduceți pe derbedeu la mine! N-o să mai bată mingea cît o trăi! Pînă seara, doamna directoare Eliza a devenit doar doamna profesoară Eliza de la școala 2532, școală cocoțată pe un deal enorm, cu drumuri de acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu s-a mai văzut pe lumea asta și credincios doar de ochii lumii. Măi Vasile, tu mi-o aduci și eu te-oi plăti toată viața cîte un pic. Vreau tot o dată. Dacă îți dau toți banii, va veni poliția și cînd va afla că te-ai căpătuit, atunci te înhață. Și pe mata! Sigur că și pe mine. Dar eu plătesc avocați și mă vor scoate de la pușcărie. Dar tu? Acolo îți lași oasele. Și cum zici mata? Vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Da, dar nu mai are același preț. O aranjez eu, tată, intervine feciorul venit de la București. Lumea din sat a alergat la biserică, preotul a pus să se tragă clopotele și Simion Bratu, plîngînd amarnic, a promis o icoană nou-nouță. Poliția, de formațiune veche, l-a bătut întîi la tălpi pe Vasile Banditu'. Apoi i-a tocat ficatul (să nu se cunoască) și la urmă toate măruntaiele. Degeaba a fost toată strădania. Peste o lună Simion a dat colțul și Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mîna sfîrtecată. Cu greutate îi eliberează mîna, dar Cezar a continuat să-l flocăiască încă o bucată de timp. La spital medicii au făcut minuni și din nou pe gîtlejul lui MacKena băutura lunecă și mai și ca înainte. Ancheta poliției patina. A rupt zgarda, spunea Vasile. A dat drumul cîinelui, contra MacKena. Vasile nu era prost și, utilizînd cu abilitate licoarea lui Bachus, era pe punctul de a se înțelege cu partea vătămată. Trebuie împușcat Cezar, susține și polițistul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noapte Daniel era cu doi prieteni și Maria n-a putut desluși nici un cuvînt din scurtele lor conversații. Pe la ora două noaptea, cînd somnul este cel mai profund, Maria sare ca un arc, speriată de i s-a oprit inima. Poliția! Deschide ușa, poliția! Băieții au ieșit pe hol, speriați, tremurînd ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu doi prieteni și Maria n-a putut desluși nici un cuvînt din scurtele lor conversații. Pe la ora două noaptea, cînd somnul este cel mai profund, Maria sare ca un arc, speriată de i s-a oprit inima. Poliția! Deschide ușa, poliția! Băieții au ieșit pe hol, speriați, tremurînd ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la polițiști: Luați-mă pe mine, ei sînt niște copii. Daniel al meu are numai de zece, este student. În camera băiatului erau fel de fel de aparate, peste tot erau cabluri, prize și, mai ales, beculețe care clipeau încontinuu. Poliția scotocește și găsește cîteva teancuri de euro, de dolari, de franci elvețieni. Maria rămîne mută. Ea nu mînca decît ce rămînea de la băiat și el avea atîția bani. De unde? Nu fura, era cuminte, stătea mai mult în camera lui, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
14:45 apare un camion mare, cu mers greoi. Oprește și face "puf, puf, puf" de trei ori, conform înțelegerii, prin eliberarea aerului de la sistemul de frînare. O lună în spital este cuantificată de Aurel în pierderi și suferă cumplit. Poliția a remorcat mașina și, neobrăzată cum este, și-a băgat nasul pe niște socoteli mai intime, lăsate pe scaun, dar de interes general. Aurel nu era prost, codifica totul. Crăpa de șmecher ce era. Citez din notițele sale: Septembrie 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Aleargă la beci și observă imensa contragreutate căzută la pămînt. Te-am prins, șobolane! Bate în ușă și rîde satisfăcut. Ce-ai făcut aici singur timp de două zile? Nici un răspuns nu vine din beci. Bă Bîtcă, am sosit! Chem poliția și gata. O tăcere sinistră îl cam sperie pe Cosașu. Poate a ieșit, își dă cu părere muierea. Pe unde? Poate este mort de beat. Asta mai degrabă. Bă, Bîtcă, bă! Cei doi gospodari se sperie binișor. Hai să deschidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gata. O tăcere sinistră îl cam sperie pe Cosașu. Poate a ieșit, își dă cu părere muierea. Pe unde? Poate este mort de beat. Asta mai degrabă. Bă, Bîtcă, bă! Cei doi gospodari se sperie binișor. Hai să deschidem! Chemăm poliția întîi. Poliția a sosit cam fără chef, dar cînd a văzut că este vorba de un beci s-a mai înviorat. Păi, explică-mi cum ai făcut. Cînd intră calcă pe o treaptă și cîrligul cade și greutatea cade odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tăcere sinistră îl cam sperie pe Cosașu. Poate a ieșit, își dă cu părere muierea. Pe unde? Poate este mort de beat. Asta mai degrabă. Bă, Bîtcă, bă! Cei doi gospodari se sperie binișor. Hai să deschidem! Chemăm poliția întîi. Poliția a sosit cam fără chef, dar cînd a văzut că este vorba de un beci s-a mai înviorat. Păi, explică-mi cum ai făcut. Cînd intră calcă pe o treaptă și cîrligul cade și greutatea cade odată cu drugul, făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mîine este, de regulă, luni. Nocivul îmbogățit este și băutor de cursă lungă și cum este "liber profesionist", puțin îi pasă dacă mîine este luni sau marți. Jigodia cu jeep-ul în fața casei sfidează cartierul și nu se teme de poliție. Are camere de supraveghere, are gazon și trotuare din pavele și mai are un grătar special. Cînd muzica tace pentru o clipă, începe să zbiere bogătanul. Invitații, de aceeași teapă, nu se lasă pînă nu zbiară și ei cîteva arii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tot cîte un cuvînt, două, străinești. Putea spune "cătușă" în multe limbi și de asemenea era poliglot și în ceea ce privește cuvîntul "hoț". După ce a vizitat mai multe camere de arest, s-a plictisit de atîta cultură și a venit în arestul Poliției din Vaslui. Fie pîinea cît de rea..., filozofa adînc Parșivu. De fapt și de drept, Parșivu avea pîine bună cam peste tot în lume, dar Rodica era "made" Vaslui sută la sută și așa ceva în alta parte nu există. Fătuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
venit să ne amărască cu luxul lor. Totuși, fetele din Pîrlita erau bucuroase să le danseze bogătanii și chiar permiteau să le pipăie în văzul lumii. Flăcăii din Pîrlita erau timizi și nu doreau să fie luați pe sus de poliție. Bătaia a început cînd un băiat din Voinicii de Sus a invitat o bogătancă. Nu dansez cu tine! l-a repezit fata. Dar băieții voștri le dansează pe ale noastre. Este corect? Nu mă privește. Dar de ce ai venit? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
într-o zidire, precum podul într-o singură trecere. Doamne, între câte maluri mi-ai întins spinarea? (A)casă este locul în care te crezi așteptat. Ostenit, Petru dormea cu fruntea în cenușă. 6 zile a stat închis în beciul poliției. A șaptea zi, procurorul Ieremia l-a lăsat slobod pe motive medicale ("alienat mintal"). Prefectul a fost categoric: Fără urme, Ieremio, fără urme! El a executat ordinul întocmai și la timp. Bine ai făcut, mă, bine-ai făcut, ehei! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe fătălăul de pedagog. Aici eu sunt stăpânul vostru, ați înțeles? Eu sunt esență de Dumnezeu. El a plecat. Cine știe prin ce crâșmă doarme cu capul pe masă sau poate l-a călcat vreo mașină, l-o fi prins poliția buzunărind prin tramvaie! A plecat și v-a lăsat pe mâinile mele, hristoșii mamii voastre de târâturi! Faceți mofturi, nu vă ajunge, nu vă convine! Pentru 700, primiți cu vârf și îndesat! Auzi? Gogoși, gogoși, mar-me-la-dă, peș-te... Vă suflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceva acte de identitate ale decedaților! Era deja 12. Soarele obez, înțepat în sulița muntelui Bârgău, picura untură portocalie peste creștetul brazilor. Stropii fierbinți se transformau în pietre; pietrele de râu au glasul apelor, pietrele de soare au glasul cerului. Poliția a stat până seara târziu; fiecare viețuitor al mânăstirii a dat declarație, apoi a vorbit cu tot grupul odată, apoi din nou, cu fiecare în parte. Întrebările erau mereu altele și mereu puse răstălmăcit: presupuneri, supoziții, deducții, insinuări, ipoteze, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crucii în văzduh și peste creștetul lui Petru. A rostit ca pentru sine: Aici va crește cea mai frumoasă livadă de meri." Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau cerul. Norii au coborât până pe valea Bistriței, vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Acum purtați cravată albastră, cea mai albastră cravată purtați, domnule prefect! Gata, ajunge! Termină cu lamentările, Ieremio! Dă fuga la Mihalache și vezi ce le coace mintea găozarilor din presă! Dacă este cazul, transmite câteva ordine și fugi la beciul poliției, poate bolândul n-a dat ortul popii! Peste 10 zile îi bați din nou la ușă. Dacă nu din recunoștință, cel puțin din frică să te numească la curte. Ce pizda mă-si, îl ai și pe ăsta la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fochist cu un vătrai Încins. A simțit atunci o țeavă de pistol În spate. Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu-l slăbea, Îl Împingea Înainte, dar i-a cerut să ocolească stația și să se așeze pe un petic de iarbă În fața lui. Pistolul Îl ținea la vedere. — E prizonierul meu, le-a spus din vorbe și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se deschise și în prag se ivi chiar cel despre care vorbeau. Fostul colonel de securitate purta niște haine modeste, în care statura lui masivă parcă se micșorase, și avea pe chip o expresie de umilință. În locul temutului ofițer din poliția politică a regimului rămăsese doar omul. Sosirea lui neanunțată provocă stupoare, iar în salon se așternu liniștea. Fostul colonel închise ușa și se opri în mijlocul încăperii. Da, aveți dreptate să mă judecați cu asprime, vorbi el cu un glas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am fost dați afară de la studii. Anchetați... Se întâmpla pe vremea revoluției antirusești din Ungaria. Colegul meu Sergiu, fiul unui doctor din Botoșani, a fost bănuit de colaborare cu rezistența din munți și ucis în plină stradă când ieșea de la Poliție de la un interogatoriu. Am fost mulțumiți că am scăpat doar cu darea afară din Universitate și ne-am văzut de treabă aici, în satul nostru. Despre tata, am aflat peste ani cum a murit bolnav și schingiuit în beciurile închisorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]