5,976 matches
-
păduri, fiindcă nouă nu ne trebuiesc popii cei uniți până la moarte”. Iar în partea finală a memoriului scriau : „Și ne rugăm... pentru ai noștri, care noi, satele, i am ales oameni și i am trimis la prea înălțata Curte, anume popa Măcinic și Oprea Miclăuș. Să fii Măria Ta într-ajutor ca să ne sloboadă, căci sunt oameni buni și sunt oameni de noi toți și cu voia noastră trimiși”. La adunarea convocată de cuviosul ieromonah Sofronie de la Cioara, în februarie 1761
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
includea câteva baraje pentru centrale hidroelectrice. Acestea au fost construite pe Dunăre, a doua parte din denumire fiind legată de „Kraftwerke” (centrale hidroelectrice), ajungându-se astfel la DOKW. Fiind vorba de dimensiuni foarte mari ale suprafețelor, cofrajul de grinzi și popi, ce servea pentru turnarea betonului monolit, a trebuit să fie prelucrat pentru a obține pereți de mari dimensiuni. Astfel s-a creat un sistem de cofraje de mari dimensiuni refolosibil, panourile fiind produse la Amstetten, iar apoi transportate pe șantier
Doka () [Corola-website/Science/312771_a_314100]
-
La 1809, locul în care se află acum biserica, se numea „Mahalaua popii Cosma”. Exact acolo, unde acum este biserica se afla, la acea dată, un han, construit de marele vornic Dimitrie Racoviță. Nu se știe exact când a fost ridicată biserica, probabil că în jurul anului 1800. Cert este că la 1864 au
Biserica Sf. Nicolae Tabacu () [Corola-website/Science/312014_a_313343]
-
anul clădirii acelei biserici, dar ea este atestată într-un document din 1682, rezultând că acel lăcaș de cult fusese construit anterior acelui an. Această biserică suferise în timp o serie de stricăciuni, astfel încât pe la 1750 a fost rezidită de Popa Velișcu. Acestui lăcaș de cult i s-a spus Biserica Albă. El nu trebuie confundat cu Biserica Albă ce se afla până în secolul al XVIII-lea pe locul unde se află acum Catedrala Mitropolitană. În acea perioadă, cele mai multe lăcașuri de
Biserica Albă din Iași () [Corola-website/Science/312083_a_313412]
-
de balauri, iar acest cult al soarelui era celebrat mai cu seamă primăvara, încât este explicabilă prezența acestuia în obiceiul Junilor. Dacă acest cult al soarelui nu se mai practică azi, în schimb îngroparea vătafului", în care apare și un popă mascat, își are sensuri care sunt cu greu înțelese azi. Există mai multe grupuri de juni, după cum urmează: Junii Tineri, Junii Bătrâni, Junii Curcani, Junii Dorobanți, Junii Brașovecheni, Junii Roșiori și Junii Albiori. Junii Tineri reprezintă vechea ceată a feciorilor
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
Românești. si cei doi lei. În rândurile Dorobanților sunt recrutați juni căsătoriți de pe străzile aparținătoare zonei Curcanilor și Pajistei si Valea Tei, Valea Morilor si Prund. Junii Dorobanti organizează de Sfanta Maria Mare "Jocul Strămosesc de la Crucea Dreptății, de la „Fântânița Popii”, din capatul strazii Pajistei, aceasta este ridicată în 1919 de Ioan Peligrad și soția sa Elena, născută Pulpaș. In trecut Junii Dorobanti organizau si un maial la Crucea Dreptății. Complementar grupului Junilor Dorobanți, funcționa în Șchei „Societatea Pajiștenilor — Crucea Dreptății
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
din 21 iulie 1390, referitor la proprietățile familiei voievodale Dragoș, este menționat un drum care se bifurca, conducând pe un braț în satul Bârsana, iar pe celălalt la mănăstire. Tot în acest document sunt menționate și Valea Mănăstirii și Dealul Popii. Într-un act de proprietate, din 6 noiembrie 1405, se menționează un ""camp al mănăstirii"". Alte mențiuni referitoare la mănăstire sunt descoperite în acte de proprietate ale familiei voievodale Dragoș, între anii 1408-1480, ultimul act făcând referire la Bartolomeu Dragfi
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
obște, ocazie cu care depuneau și un jurământ, ei urmând a participa la ședințele de judecată nu numai în calitate de martori ci și ca judecători, cu drept de vot. Din protocoalele de judecată păstrate, se menționează numele unor „judecători” racoviceni: Ionul Popii în 1733, Iusu Pota și Ioan Mircea în 1743 și 1744. Scaunul de judecată domenial a funcționat la Tălmaciu până în anul 1755, când a fost mutat la Sibiu, ședințele sale ținându-se după aceea în fiecare vineri.
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
loc sfințirea bisericii. Datele privind sfințirea bisericii sunt extrase dintr-un document întocmit cu ocazia târnosirii acesteia, document găsit în piciorul prestolului: „Sfințindu-se acestă sfântă biserică în anul Domnului 1811, noiembrie 12 ... Această biserică s-au făcut nouă de popa Damian.” Tot acolo au fost găsite 49 de monede, depuse câte una de fiecare familie din sat. În anul 1901 biserica este reparată; posibil că tot atunci se ridică tribuna (balconul). În anul 1948 biserica, greco-catolică, a fost dată de
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
secției române a postului de radio "Europa Liberă". Principala sa operă literară este romanul " Frunzele nu mai sunt aceleași", publicat în 1946 sub pseudonimul Mihail Villara, roman care a fost distins cu premiul editurii Cultura Națională. Familia Fărcășanu descinde din Popa Stoica din Fărcaș, în ținutul Romanaților, preot care a abandonat biserica și a luat armele împotriva turcilor, distingându-se în războaiele lui Mihai Viteazul, care l-a numit agă. În 1595 Aga Fărcaș a comandat o armată cu care a
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
10 jugăre pământ arabil și cinci jugăre de fânețe, de pe care se obțineau 15 care de fân. Venitul porției canonice în 1887 a fost de 41 de florini și 91 cruceri iar valoarea „capețiilor” de 64 florini. În 1927 „"clejia popii "” avea o suprafață de 15 jugăre, dintre care șase jugăre teren arabil iar restul fânețe. Pe de altă parte, biserica a avut și averea sa proprie, constituită fie din înzestrări datorate organelor statale, fie din danii ale credincioșilor. Dacă în
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
filială cu pictorul Lecca. Componența istorică a familiei acestuia din Brașov, poate fi determinată prin apelativele pe care membrii acesteia le purtau, evidența reieșind și din semnăturile lor. Astfel, există semnături ca: Popa Vasii și Comșa Răuț din Tohan, Nica Popii Comșa ot Zărnești, Răuț Scheianul, sau Cojocarul din Turcheș. Radu Leca și Răuț Leca au achiziționat un "minerei" pentru biserică în anul 1780, iar Gheorghe Pop și Radu Leca au încheiat un act de obligativitate în fața magistratului brașovean, de terminare
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Pe muntele Saca, din masivul cristalin al Rodnei, se poate ajunge plecând din localitatea Valea Vinului, situat la 8 km de Rodna Veche. Din Valea Vinului pleacă către muntele Saca două poteci mai bune: prima urcă spre vest spre Dealul Popii iar a doua urmărește Valea Secii și apoi urcă pe versantul sudic al Dealului Popii. Drumul până la vârful Saca durează 3 ore din Valea Vinului. La 7 km de localitatea Valea Vinului, pe vârful Saca, se află o poiană mare
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca () [Corola-website/Science/311374_a_312703]
-
Vinului, situat la 8 km de Rodna Veche. Din Valea Vinului pleacă către muntele Saca două poteci mai bune: prima urcă spre vest spre Dealul Popii iar a doua urmărește Valea Secii și apoi urcă pe versantul sudic al Dealului Popii. Drumul până la vârful Saca durează 3 ore din Valea Vinului. La 7 km de localitatea Valea Vinului, pe vârful Saca, se află o poiană mare cu narcise, situată la altitudinea cea mai mare din țară (1600 m). Alături de narcise ("Narcissus
Poiana cu narcise de pe Masivul Saca () [Corola-website/Science/311374_a_312703]
-
de baronul Kemeny, asigurându-i materialul lemnos, tăiat din pădurile sale. De această dată cunoaștem și meșterul care a realizat biserica și anume Valeriu Zaharia din Răstolița. Biserica este sfințită la 8 iunie 1824 de către episcopul Vasile Moga. Ctitorul bisericii, popa Chirilă, după o păstorie îndelungată de 43 ani, moare în anul 1848 la vârsta de 77 ani. Deși este o realizare mai veche, biserica intră în literatura de specialitate doar în anul 1976, cu prilejul unei sesiuni de comunicări științifice
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
am aflat unde sunt, prinzându-le și cartea, care o voiu arăta de o va vedea Preasfințitul unde scrie." Episcopul Dionisie a întrebat într-o scrisoare adresată preoților Ioan Morar din Câmpeni și Nicolae din Abrud: "la Bulz la mănăstire, popa Teodosie șpionul cu a cui știre au șezut acolo și cu a cui slobozenie s-au dus de acolo?." Răspunsul nu este greu de dat . Iată un fragment din scrisoarea lui Teodosie, din iulie 1766, către protopopul Simion Stoica :, bunule
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
și isprăvit cu osteneala și cu toată cheltuiala acestor ctitori pomenește Doamne: Costache Pandia (biv vel sărdar), cocoana Ileana Obedeanca (soția dumnealui), cocoana Păuna cia (soția) dumnealui, Constantin Oțetelișanu, fiul dumnealor, cocoana Smaranda, soția dumnealui, Nicolae, Gheorghe, Sevastița, fiii dumnealor, popa Ion Tândălescu, călugărul, preoteasa Hreșova, soția lui, Pătru, Stancu, Maria, Ancuța, Dumitru, feciorii lor, acum întracești ani 7316. Logofătul Alisandru Tândălescu pitrop Septembrie 15”. Viața monahală nu a avut continuitate în acest schit. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, biserica a
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
biserică ca să fie dator a pomeni...Teodor, Iov, Ioan, Dimitrie, Marie, ...neamul lor ca și pre dânșii să-i ierte milostivul Dumnezău. Zugrăvitu-s-au acest sfânt altar al doilea ... meșterul zugrav Dimitrie Ispas și Ștefan, 1806. Și fiind preot popa Teodor de la Agârbici cu ...Petre. Ficurator a fost Tătar Onisie, birăul satului Costea Teodor, sfătul au fost Costea Gheorghe august în 15. Lăcașul a fost ridicat de către credincioșii satului, în prima jumătate a secolui al XVIII-lea. Nu se află
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
după început de am ajuns și la sfârșitul. Zugrăvi-tu-s-au această S(fântă) B(iserică) în anul 1829 în zilele preaînălțatului împărat Franciscus al Doilea și fiind arhiereu pravoslavnic țării Ioan Bob și fiind protopop Teodor Baldi și fiind preot satului popa Ioan Prodan, diacul Irimieș Gligor, sfătul Irimieș Tirilă, ficurator Duma Ștefan și s-au zugrăvit prin cheltuiala a tot satul, prin mâna mea Dimitrie Ispas împreună cu fiul meu Ioan ne rugăm de iertăciune ”. După cum îl caracterizează istoricul de artă Marius
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
să-și fi inclus și prenumele propriu și pe acelea ale altor membri ai familiei, alături de nume din familia parohului local: „Cine s-ar întâmpla să fie preot la această s. b. să fie dator a pomeni pe acești oameni: popa Ioan, [cu soția] Marie, Costan, Andrei, Dimitrie, Barbara, Teodor, Barbara, Ioan și tot neamul." Iconostasul prezintă o pictură pe trei registre: șirul celor 12 apostoli cu Iisus în centru, apoi sfinți în medalioane în registrul al doilea și Iisus răstignit
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
lui Inochentie Micu Klein din anul 1733 era neunită (ortodoxă), și avea 40 de familii cu 200 de suflete. Avea biserică și casă parohială, loc arător de 4 cubele (2 jug.) și cositor de 6 cară de fân. Preot era popa Gabor. Probabil, după vizita canonică a episcopului Petre Pavel Aron din anii 1755-1763, au început a trece unii la Unire, pentru că în 1763 în Berindu era preot unit Philiomon. Cel mai vechi așezământ religios de aici a fost mânăstirea, Mânăstirea
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
a fost rechiziționat în timpul războiului mondial pentru trebuințele armatei. Despre clopotul acesta se spune că a purtat însemnarea anului 1550. În locul acestuia a cumpărat alt clopot credinciosul Petre Gocan, iar mai târziu s-a cumpărat al treilea clopot. Preoți după popa Gabor din anul 1733 au urmat popa Philimon (1763) și 2 preoți neuniți, apoi popa Vasile (1780-1790), Alexă Pop (1790-1813), Ananie Pop (1813-1851), ginerele lui Ananie, Samuil Pop din Băbuț (1858-1907), fiul acestuia Basiliu Pop (1907-1919), Vasile Cosma din Topa-Mică
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
trebuințele armatei. Despre clopotul acesta se spune că a purtat însemnarea anului 1550. În locul acestuia a cumpărat alt clopot credinciosul Petre Gocan, iar mai târziu s-a cumpărat al treilea clopot. Preoți după popa Gabor din anul 1733 au urmat popa Philimon (1763) și 2 preoți neuniți, apoi popa Vasile (1780-1790), Alexă Pop (1790-1813), Ananie Pop (1813-1851), ginerele lui Ananie, Samuil Pop din Băbuț (1858-1907), fiul acestuia Basiliu Pop (1907-1919), Vasile Cosma din Topa-Mică (1919-1928), Ioan Lăpușan din localitate și Ioan
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
a purtat însemnarea anului 1550. În locul acestuia a cumpărat alt clopot credinciosul Petre Gocan, iar mai târziu s-a cumpărat al treilea clopot. Preoți după popa Gabor din anul 1733 au urmat popa Philimon (1763) și 2 preoți neuniți, apoi popa Vasile (1780-1790), Alexă Pop (1790-1813), Ananie Pop (1813-1851), ginerele lui Ananie, Samuil Pop din Băbuț (1858-1907), fiul acestuia Basiliu Pop (1907-1919), Vasile Cosma din Topa-Mică (1919-1928), Ioan Lăpușan din localitate și Ioan Bochiș din Sâncrai (1928-1929), Traian Pop, preot local
Biserica de lemn din Berindu Deal () [Corola-website/Science/312950_a_314279]
-
lui Selim Pașa, care ducea și o căruță de copii care urmau a fi instruiți pentru a deveni ieniceri, este oprit de oștenii români conduși de frații Buzești - Preda (Florin Piersic), Stroe (Ilarion Ciobanu) și Radu (Septimiu Sever) - și de Popa Stoica (Mircea Albulescu). Mihai, care scăpase prin luptă de trimișii domnitorului, îi convinge pe oșteni să lase convoiul să treacă și i se alătură lui Selim, prietenul său din copilărie, pentru a ajunge la Istanbul, unde intenționa să cumpere tronul
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]