5,690 matches
-
scurte care scot În evidență un singur obicei sau un singur fapt care a atras atenția autorului și care i-a părut astfel demn de a fi menționat. Mai mult, aproape la toți autorii greci și latini este foarte puternică prejudecata clasicocentrică: deși Încearcă să Înțeleagă motivele interne ale elementelor religiei celte, aceștia pun În relief tot ceea ce pare a fi barbar și necivilizat sau, pur și simplu, tot ceea ce era diferit de religia greacă și romană. Nu ne sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu se poate naște decât într-un univers care este populat de prejudecata faptei și în care promisiunea se însoțește cu așteptarea împlinirii ei. Dar cum orice faptă - și mai ales aceea care urmează să dea socoteală de „sensul vieții“ și de împlinirea lui - presupune o ieșire din sine către scopul propus, sistemul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o natură impură, în care se întâlnesc în chip nefericit un leneș cu un bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și leneșul, ratatul se confruntă în permanență cu prejudecata lumii că trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul rămâne indiferent față de această prejudecată și nu vrea să-și dovedească și să dovedească nimic, ratatul o preia și o face a lui. Și tocmai însușirea acestei prejudecăți nu-i dă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și leneșul, ratatul se confruntă în permanență cu prejudecata lumii că trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul rămâne indiferent față de această prejudecată și nu vrea să-și dovedească și să dovedească nimic, ratatul o preia și o face a lui. Și tocmai însușirea acestei prejudecăți nu-i dă pace. Amândoi, leneș și ratat, sunt condamnați de către ceilalți, dar numai ratatul preia, odată cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în permanență cu prejudecata lumii că trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul rămâne indiferent față de această prejudecată și nu vrea să-și dovedească și să dovedească nimic, ratatul o preia și o face a lui. Și tocmai însușirea acestei prejudecăți nu-i dă pace. Amândoi, leneș și ratat, sunt condamnați de către ceilalți, dar numai ratatul preia, odată cu prejudecata lumii, și condamnarea ei. Nedepășirea limitei interioare e însoțită în cazul lui de o mustrare permanentă - a lui și a celorlalți. A
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și nu vrea să-și dovedească și să dovedească nimic, ratatul o preia și o face a lui. Și tocmai însușirea acestei prejudecăți nu-i dă pace. Amândoi, leneș și ratat, sunt condamnați de către ceilalți, dar numai ratatul preia, odată cu prejudecata lumii, și condamnarea ei. Nedepășirea limitei interioare e însoțită în cazul lui de o mustrare permanentă - a lui și a celorlalți. A celorlalți: căci promisiunea (care va rămâne neîmplinită) a fost făcută pe scenă și așteptarea împlinirii ei a devenit
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
evrei drept ființe umane; în cel mai bun caz, ei erau priviți prin lentilele distorsiunilor și caricaturilor antisemite; li se atribuiau prea adesea însușiri diavolești. Evreii au reacționat izolîndu-se și devenind indiferenți la ceea ce gîndeau gentilii despre ei. Propriile lor prejudecăți le-au potențat pe cele ale românilor în privința lor. Evreii din Occident s-au asimilat și au adus o contribuție imensă la bunăstarea națiunilor care i-au găzduit. Nu se poate spune același lucru despre ghetoul de la Iași. Pentru evrei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cele marxiste? Care au fost motivațiile sandiniștilor? În China, Revoluția Culturală l-a condamnat pe Confucius, dar multe din gîndurile acestuia pot fi recunoscute în pozițiile exprimate de Mao, Deng și Ciu En Lai. Cehov considera orice etichetare drept o prejudecată. Drieu la Rochelle a luat atitudine împotriva etichetării mișcărilor politice ca fiind de dreapta sau de stînga: "Dreapta sau stînga, două dintre cele mai uzate, mai puțin adevărate și mai stupide cuvinte". Acum, aflați la sfîrșitul secolului al XX-lea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
interbelică. Din momentul în care evreilor li se acordase cetățenia, Cuza devenise și mai obsedat de antisemitismul său102. Asimilarea evreilor continua să fie pentru un antisemit doctrinar un blestem. Cum să fii de acord cu asimilarea unei rase ale cărei prejudecăți constituie un rău diabolic și absolut? Poate dori un naționalist ca un astfel de element să devină parte integrantă a organismului cald și dătător de viață al națiunii? Problemele nerezolvate, la care se adăuga înstrăinarea tineretului îi vor acorda lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de sud-est". Iorga nega deci caracterul național al tuturor statelor din jurul Valahiei. Vom analiza aici doar punctele esențiale ale polemicii dintre Dománovszky și Iorga. "El își bazează teza pe un element aprioric", scria Dománovszky. Sau: "Cercetările lui sînt dominate de prejudecățile sale politice". Iar în final: "Metoda lui Iorga și abordarea de către el a istoriei nu trebuie să fie considerate drept metodă științifică în adevăratul sens al cuvîntului", întrucît, după părerea lui Dománovszky, nici un instinct istoric și nici o intuiție istorică nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
p. 167 92 Biblioteca critică: Nicolae Iorga, p. 153. Opiniile lui Lovinescu despre meritele criticii literare a lui Iorga erau mai puțin decît pozitive. Autorul a avut ocazia să judece plauzibilitatea acestor opinii, apelînd la surse mai puțin dominate de prejudecăți decît E. Lovinescu 93 Șeicaru, op. cit., p. 72-75. Scriind despre cartea lui destul de interesantă tratînd Istoria slavilor de răsărit (History of Eastern Slavs), el remarca cu tristețe: "Mă întreb dacă un singur suflet măcar a citit-o vreodată". O viață
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1918, stabilitatea internațională nu a fost restaurată și nici echilibrul dintre puteri nu s-a restabilit; a existat doar un interludiu cauzat de extenuare. Violența războiului nu s-a stins. A fost doar transpusă În afacerile interne: În polemici naționaliste, prejudecăți rasiale, ciocniri Între clasele sociale și război civil. În anii ’20 și mai ales În anii ’30, Europa a pătruns În zona crepusculară dintre posteritatea unui război și umbra prevestitoare a altuia. Conflictele interne și antagonismele interstatale din anii interbelici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Această problemă va fi abordată În epilog. Aici vreau doar să remarc faptul că această ultimă rundă alarmantă de spasme ale memoriei nu trebuie Înțeleasă - cum se Întâmplă uneori (mai ales În Statele Unite), când este asociată cu răbufnirile contemporane de prejudecată etnică sau rasială - drept proba dezolantă a Păcatului Originar al Europei: neputința ei de a Învăța din crimele trecute, nostalgia amnezică, Înclinația irezistibilă de a reveni la 1938. Nu este, cum ar spune Yogi Berra, „un déjà-vu permanent”. Europa nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antipatia lui față de evrei era mascată de distrugerea altor categorii de indivizi - vechi bolșevici, troțkiști, deviaționiști de stânga și de dreapta, intelectuali, burghezi etc. - a căror origine evreiască părea un accident al soartei. În orice caz, comunismul excludea dogmatic orice prejudecată rasială sau religioasă și, odată ce cauza sovietică a devenit sinonimă cu „antifascismul” (din 1935 până În august 1939, apoi din nou după iunie 1941), cel mai bun prieten al evreilor din Europa a fost Iosif Stalin. Afirmația de mai sus nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până și Stalin a ezitat (Ilya Ehrenburg l-a avertizat că un proces-spectacol al doctorilor evrei ar avea un efect devastator asupra opiniei publice occidentale); În orice caz, a murit la 5 martie 1953, Înainte de a fi luat o decizie. Prejudecățile lui Stalin nu necesită o explicație: În Rusia și În estul Europei, antisemitismul era avantajos În sine. Mai interesant este obiectivul lui Stalin În orchestrarea acestor parodii de epurări, rechizitorii, confesiuni și procese. Ce nevoie avea dictatorul sovietic de procese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să culeagă roadele muncii lor. Iar În al treilea rând, după cum am văzut, asprimea ei personală și neacceptarea divergențelor și dezacordurilor au scindat propriul partid, scoțându-l din cursă. Purtat de succesul doamnei Thatcher, Tony Blair moștenea și multe din prejudecățile ei, deși Într-un registru mai puțin sever. Ca și ea, detesta vechiul vocabular politic (În cazul lui, aceasta Însemna să evite cu orice preț „clasa”, o categorie socială arhaică, Înlocuită În jargonul noilor laburiști de „rasă” sau „gen”). Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
secretă), Ceaușescu părea inatacabil. E așadar logic că Securitatea a fost cea care a precipitat căderea regimului În decembrie 1989, când a Încercat să-l Îndepărteze pe László Tõkés, un pastor maghiar reformat din Timișoara. Minoritatea maghiară, obiect predilect al prejudecăților și persecuției sub regimul ceaușist, prinsese curaj după evenimentele din Ungaria și era din ce În ce mai indignată de abuzurile permanente la care era supusă. Tõkés a devenit simbolul acestei frustrări și, pe 15 decembrie, când regimul a Încercat să-l evacueze forțat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și religie, ea era moștenitoarea și simbolul unei epoci de detestată dominație otomană, a cărei amintire directă Începuse să pălească doar recent. În Bulgaria, la fel ca În Iugoslavia vecină, autocrația de partid În derivă a canalizat furia dezlănțuită a prejudecăților etnice asupra unei victime neajutorate din țară. În 1984, autoritățile au anunțat că turcii din Bulgaria nu erau câtuși de puțin „turci”, ci bulgari convertiți cu forța, cărora li se va reda adevărata identitate. Ritualurile musulmane (cum ar fi circumcizia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avut Întotdeauna o părere favorabilă despre slovaci. Îi priveau mai degrabă ca pe niște șoviniști provinciali: În cel mai bun caz urmărind naiv mirajul suveranității, În cel mai rău caz nostalgici după statul-marionetă din timpul războiului. Klaus, culmea, nu Împărtășea prejudecățile liberale și nu se sinchisea defel de trecutul Slovaciei. Era, ca și Mečiar, un realist. Cei doi, acum politicienii cei mai puternici din regiunile lor, și-au petrecut următoarele săptămâni negociind deschis termenii unui tratat de țară pentru o Cehoslovacie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu Încape Îndoială că vechea practică otomană a naționalității definite prin religie lăsase urme (la slavii sudici ea a avut efectul de a exagera rolul creștinismului ortodox), ele erau din ce În ce mai atenuate. Deși iugoslavii din generația mai veche aveau În continuare prejudecăți (Franjo Tudjman, viitorul președinte al Croației, era de un ecumenism notoriu În această privință, disprețuindu-i fără deosebire pe sârbi, evrei și musulmani), singura discriminare generalizată din ultima vreme era probabil cea care-i viza pe albanezii din sud, categorisiți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să-și asume responsabilitatea. În aceste circumstanțe, deficitul democratic al UE se putea transforma oricând din dezinteres În ostilitate, În sentimentul că „acolo” se iau decizii care ne afectează pe noi „aici” și asupra cărora „noi” nu avem nici o putere - prejudecată pe care politicienii iresponsabili din diverse partide nu o contrazic, iar demagogii naționaliști o alimentează cu osârdie. Nu Întâmplător, la aceleași alegeri europene din 2004 care au ilustrat o scădere bruscă a interesului electorilor, mulți dintre cei care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte „drojdii ale străinătății” care le invadau acum patria. Pentru a evita o ciocnire cu legea, Haider s-a abținut de la orice gest care l-ar fi făcut să pară un nostalgic al nazismului. Cel mai adesea, austriacul Își dezvăluia prejudecățile (ca și Jean-Marie Le Pen) În mod indirect - de pildă, orice lucru supărător În viața publică era ilustrat de oameni ce erau, Întâmplător, evrei. Dar țintele predilecte, pentru el și suporterii lui, erau cele recente, cum ar fi Uniunea Europeană: „Noi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Frontul Național avea o problemă (imigranții), o susținere de masă (2,7 milioane de votanți la alegerile generale din 1986) și un lider charismatic care se pricepea de minune să transforme insatisfacția publică difuză Într-o nemulțumire concretă și În prejudecată politică. Cu siguranță că extrema dreaptă n-ar fi avut niciodată un asemenea succes dacă Mitterrand nu ar fi introdus cu cinism un sistem de reprezentare proporțională conceput pentru a asigura succesul parlamentar (și vizibilitatea națională) al Frontului Național - divizând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împotrivă) toate simbolurile religioase În școlile de stat. Dar această măsură adoptată În februarie 2004, deși aparent viza vălul fetelor musulmane, trebuie Înțeleasă Într-un context mai larg și mai Îngrijorător. În multe locuri, extrema dreaptă profita din plin de prejudecățile rasiale; pentru prima oară În 40 de ani, antisemitismul se accentua În Europa. Văzut de peste Atlantic, antisemitismul din Franța, Belgia sau Germania a devenit un laitmotiv În discursul politicienilor eurofobi și al experților neoconservatori, fiind echivalat spontan cu o Întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la sfârșitul anilor ’90, aproximativ doi din cinci austrieci tot mai credeau că țara lor fusese mai curând victimă decât complice a lui Hitler, iar 43% considerau că nazismul „avea părți bune și părți rele”) nu făcea decât să confirme prejudecățile lor și ale altora 8. Elveția Învecinată reprezenta un caz cu totul diferit. Timp de 40 de ani, Elveția se bucurase de indulgență generală datorită poziției sale din timpul războiului. A fost dat uitării faptul că elvețienii făcuseră eforturi Înverșunate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]