5,908 matches
-
propria să dezvoltare, care, rezultând într-un suflet perfect, nu numai c] îi insufl] capacitatea unui intelect liber, dar îl și face capabil s] impun] reguli pentru alții, prin intermediul dreptului și al implement]rii justiției. Lucrul acesta sugereaz] faptul c] Profetul dep]șește condiția filosofului și a conduc]torului virtuos care deține capacitatea de a se dezvolta din punct de vedere intelectual și moral. Implementarea justiției reprezint], în opinia lui Ibn-Sina, baza pentru tot binele umanit]ții. Combinația dintre filosofie și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
considerate drept modalit]ți de atingere a scopului indivizilor și al comunit]ții. Acest scop era fericirea. v. Etică în tradiția Shi’a Printre adepții Shi’a, care difer] de grupul sunnit prin faptul c] atribuie autoritatea legitim], dup] moartea profetului Mohamed, v]rului și ginerelui s]u, Ali, si descendenților s]i desemnați, cunoscuți sub numele de imami, a ap]rut noțiunea de raționalitate sub conducerea chibzuit] a imamului. Imamul, despre care se credea c] este condus de divinitate, era
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cunoscuți sub numele de imami, a ap]rut noțiunea de raționalitate sub conducerea chibzuit] a imamului. Imamul, despre care se credea c] este condus de divinitate, era, la începutul istoriei Shi’a, atât gardianul Coranului și a înv]ț]turii Profetului, cât și interpret și ghid în vederea elabor]rii și a sistematiz]rii viziunii coranice pentru individ și societate. Șiismul, asemenea primelor școli teologice și filosofice, a afirmat utilizarea discursului rațional și intelectual și s-a dedicat sintetiz]rii și dezvolt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tez] a „mâinilor murdare” și a naturii speciale a moralei politice trebuie s] accepte faptul c] mediile politice sunt adesea corupte din punct de vedere moral. Psalmii ne avertizeaz] în leg]tur] cu încrederea în principi (Ps. 146,3) și profetul Mică vorbește în numele multora când spune: „Mâinile lor sunt îndreptate s] fac] r]u: cârmuitorul cere daruri, judec]torul cere plata, cel mare își arăt] pe fâț] ce dorește cu l]comie, si astfel merg mân] în mân]” (Mică 7
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ci c] valorile pe care politicienii ajung s] le promoveze, si pe care alții ajung s] le accepte, pot fi rezultatul unor circumstanțe și aranjamente sociale degradate. Atât Rosseau, cât și Marx au adus contribuții importante la aceast] dezbatere, asemenea profeților de demult. Cu toate acestea, problema corupției nu se rezum] doar la tendința noastr] de a extrage normele greșite din comportamentul politic (deși acest fapt este important pentru cei care se bazeaz] în mod deosebit pe apelul la morală funcției
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lanț al generațiilor. (O asemenea viziune, cu privire la teiști, este prezentat] la început în Pirkei Avot: „Moise a primit Legea pe Sinai și i-a dat-o lui Iosua, care a dat-o celor mai b]trâni, care au transmis-o profeților, care au transmis-o oamenilor din Adunare”.) S-ar putea susține și c] nonteiștii morali au deprins cunoașterea moral] de la o societate informat] moral de c]tre teiști. Problemă cu un asemenea curent (că și cu unele dintre atitudinile menționate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Lia Hârsu, Ioan Adam. Sunt republicate texte de M. Kogălniceanu, G. Coșbuc, Al. Vlahuță, M. Eminescu, A. I. Odobescu, I. Bârseanu, I. L. Caragiale, Panait Cerna, St. O. Iosif, Em. Gârleanu. „Cronica literară” este semnată de Gib I. Mihăescu (bunăoară, la Pașii profetului de Lucian Blaga). Apar traduceri din Goethe, Lev Tolstoi, Alphonse Daudet, Ada Negri, Guy de Maupassant, Anatole France, Aldous Huxley, W. M. Thackeray, articole despre Ernest Renan, Henri Barbusse, Louis Blanc, Émile Faguet. Sunt recenzate revistele „Viața românească” și „Convorbiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287182_a_288511]
-
experiența lor de viață religioasă obținută în familie și prin participarea la sfintele slujbe (cunoștințe generale despre Sfintele Taine: Botez, Împărtășanie, Spovedanie, Cununie). Cu ajutorul pofesorului vor descrie momentele principale ale Sf. Taine și vor prezenta importanța acestora pentru mântuirea credincioșilor. Profeții Ilie și Daniel vor fi studiați ca modele de credință în perioada Vechiului Testament și, totodată elevii vor fi familiarizați cu importanța lor în pregătirea lumii pentru venirea Mântuitorului. La unitatea de învățare Iisus Hristos, Dumnezeu și Om, elevii vor
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
recurge la o decizie de schimbare, poate fi tentată (și adesea chiar s-a întâmplat) să recurgă la un nou tip de plusvaloare, desemnat de Max Weber prin termenul de charismă. Weber avea în vedere, în mod special, cazurile tradiționale: profeți, conducători religioși. Prin extensie, conducătorul charismatic este acela care reclamă că i se atribuie capacități supranaturale, de excepție, în baza cărora autoritatea sa de a lua decizii este de necontestat, fiind deciacceptată necondiționat de către întreaga colectivitate. Deoarece capacitățile umane de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
două categorii originale: generația spirituală - seriile sau școlile ca grupări voluntare În mod esențial voluntare, prin opoziție cu instituțiile oficiale și care asigură progresul cunoașterii umane - și generația istorică, ce caracterizează perioadele de creație, fecunde În oameni mari, eroi sau profeți ai unei generații (aceste perioade sunt opuse anilor sterili și, Într-un anumit sens, sacrificați, și care corespund perioadelor de tranziție, confuze, intermediare Între două generații istorice (apud Attias-Donfut, 1995, capitolul 2). În fiecare generație efectivă există un anumit număr
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a făcut, ca să arate că ceea ce a făcut este o foarte mică parte din puterea creatoare a lui Dumnezeu”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia I, II, în PSB, vol. 17, p. 73) „Întru început a făcut Dumnezeu. (Profetul). Nu i-a dat lumii cauza existenței ei, așa cum spun aceia, ci că Dumnezeu Însuși a făcut-o: ca bun, această operă folositoare; ca înțelept, această operă prea frumoasă; ca puternic, această operă foarte mare. Moise ți-a arătat pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ne arată în același timp și felul creării omului și chipul deosebit în care a fost creat; și, ca să vorbesc omenește, Scriptura aproape că ne arată că omul a fost făcut cu mâinile lui Dumnezeu, precum spune și un alt profet: Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit (Iov, 10, 8). Spune-mi, te rog, dacă Dumnezeu ar fi poruncit doar atât ca omul să se facă din pământ, oare nu s-ar fi făcut ce poruncise? Negreșit că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și puterile cele de sus și la noi a venit și pe noi ne-a luat”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia V, p. 101) „Acelea pe care altădată patriarhii le doreau cu înfocare, profeții le preziceau, iar drepții pofteau să le vadă (Matei 13, 17), acelea s-au împlinit și au luat astăzi sfârșit. Dumnezeu pe pământ S-a arătat în trup și cu oamenii a petrecut (Baruh 3, 38). Să ne bucurăm, dar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Tatălui și a Fiului, pentru ca să învățăm că în însăși minunea învierii Domnului a fost o singură lucrare”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Isaac, cap. XXXIV, 12, în PSB, vol. 57, p. 473) „După pilda profetului Iona65, Domnul a prezis că Fiul Omului va fi trei zile și trei nopți în inima pământului și totuși, după a șasea a sabatului, în care a fost răstignit, n-a fost între cei morți decât o zi și două
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
1). Așadar, pentru că Tatăl stă pe nor, pentru aceea a trimis și Fiului norul. Ilie, când s-a înălțat, a lăsat cojocul pe Elisei; iar când Iisus S-a înălțat, a lăsat peste ucenici daruri; n-a făcut numai un profet, ci mii de Elisei; dar, mai bine spus, cu mult mai mari și mai străluciți decât Elisei”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Înălțarea Domnului, V, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Tatăl nu le-a spus pentru că nu știa, ci pentru a rândui cele ce erau cu cuviință. Cu Adam, ca să-l facă să-și spună păcatul; cu sodomenii, ca să ne învețe să nu osândim niciodată înainte de a cerceta lucrurile; cu profetul, ca să nu creadă oamenii fără judecată că o prezicere duce neapărat la săvârșirea păcatului prezis; cu pilda din Evanghelie, ca 74 să arate că ar trebui să facă asta, să se rușineze de Fiul. Aici, în cazul nostru, a spus
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trupului, nici a sufletului - pentru că nu este nici schimbare de gândire, nici schimbare de părere și nici împrejurarea nu mai clintește statornicia și netulburarea gândurilor - acolo este țara celor vii cu adevărat, care sunt întotdeauna la fel cu ei înșiși. Profetul spune că mai ales în țara aceea vom putea să bineplăcem Dumnezeului universului, pentru că acolo nimic din cele din afară nu ne va mai întrerupe de la scopul slujirii celei adevărate și de aceeași cinste cu îngerii. Să ne nevoim, spune
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prooroci și vărsând multe lacrimi, au cheltuit mii de cuvinte pentru noi”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Cincea a Glafirelor la Facere, 1, în PSB, vol. 39, p. 150) „... auzim pe Dumnezeu vorbindu-ne prin gura profeților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XV, I, în col. PSB, vol. 21, p. 167) „De aceea, harul lui Dumnezeu a rânduit ca sfinții profeți să stea pe locul înalt al profeției, ca să ne vestească mai dinainte
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să predice pe placul ascultătorilor. Folositor lucru și semn de foarte mare dreptate e osândirea propriilor păcate, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 463) „Uită-mi-te iarăși la priceperea acestui minunat profet, dar mai bune spus, la învățătura Sfântului Duh!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XII, I, în col. PSB, vol. 21, p. 139) „Gurile profeților sunt gura lui Dumnezeu; iar o gură ca aceasta nu grăiește nimic
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la sfinți, p. 463) „Uită-mi-te iarăși la priceperea acestui minunat profet, dar mai bune spus, la învățătura Sfântului Duh!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XII, I, în col. PSB, vol. 21, p. 139) „Gurile profeților sunt gura lui Dumnezeu; iar o gură ca aceasta nu grăiește nimic la întâmplare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie la Serafimi, omilia a II-a, în vol. Omilii la Ana. Omilii la David și Saul. Omilii la Serafimi, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ci, dimpotrivă, utilizarea lor pînă la capătul și Originea lor, menținerea lor în condiția de vector. De altfel, în orice religie autentică se vorbește, într-un fel sau altul, despre această depășire a formelor instituționale : prin tensiunea dintre sacerdot și profet, în tradiția ebraică ; prin Duhul care suflă unde voiește, în creștinism. Există, în islam, o figură aflată în afara categoriei de mesageri meniți să asigure continuitatea, lanțul instituțional al unei tradiții. Al-Khadir, al cărui echivalent iudeo-creștin este Ilie, intervine fulgurant pentru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Omri, „l-a oprimat pe Moab pentru multe zile”(KAI 181, liniile 4-5). Fiul lui Omri, Ahab (873-852 î.C.), continuă politica de expansiune a tatălui; conform Bibliei, el a fost un rege păcătos și, în timpul domniei sale, sunt datate tradițiile profeților Ilie și, în parte, Elizeu, apărători ai yahwismului „originar”. Regele Ahab apare și el în izvoarele asiriene care îl prezintă drept unul dintre regii care a participat, împreună cu Hadad-Ezer din Damasc și Irhuleni din Hamat, la bătălia de la Qarqar (853
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o importanță deosebită datorită documentelor epigrafice de mare valență religioasă, în care sunt citate unele binecuvântări adresate unor divinități (cf. Cap. 3, pp. 39-40). Această perioadă de prosperitate și autonomie pentru Israel și Iuda este marcată de polemica religioasă a profeților Amos și, în parte, Osea. Deși e dificil să tragem o concluzie istorică credibilă asupra religiei din această perioadă pornind de la cărțile profetice, pare plauzibilă conflictul dintre mișcarea incipientă ce adora exclusiv pe Yhwh (monolatria Yahwistă) și societatea largă, în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
atacat (așa-numitul război „siro-efraimit”, cf. 2Rg 15,37; 16,5-9 și Is 7,1-9), probabil cu scopul de a instala pe tronul lui Iuda pe cineva care să susțină coaliția anti-asiriană. În fața încercuirii Ierusalimului și în ciuda părerii contrare a profetului Isaia, Ahaz cere ajutorului Asiriei oferindu-i tribut și declarându-i supunere. Tiglat Pileser al III-lea a cucerit Damascul în anul 732 î.C. și a ocupat multe cetăți ale Galileii. Între timp Pecah este ucis și Tiglat Pileser
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Pileser al III-lea a cucerit Damascul în anul 732 î.C. și a ocupat multe cetăți ale Galileii. Între timp Pecah este ucis și Tiglat Pileser al III-lea a instalat (sau legitimat) cu acea ocazie pe Osea (nu profetul) ca rege vasal în Israel, care avea acum un teritoriu redus. Regele Ahaz din Iuda, tributar asirienilor, a rămas neatins de orice atac. Inițial, regele Osea (732-723 î.C.) a rămas fidel asirienilor, dar la moartea lui Tiglat Pileser al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]