7,270 matches
-
de către Délégation Interministérielle à la Ville) care a reunit esențialul intervențiilor, dezbaterilor și dărilor de seamă, aflăm importante aspecte lămuritoare privind nașterea și devenirea DSU. Astfel, reușita politicii DSU a depins de mai buna coordonare a acțiunilor (fiindcă între timp protagoniștii 2 acestei politici au devenit mai numeroși și tot mai interdependenți 2) și de considerarea ca esențiale a priorităților: renovarea urbană: renovarea clădirilor de locuit, a tuturor construcțiilor, a spațiilor publice și a echipamentelor urbane. Au fost avute în vedere
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să elaboreze o politică veritabilă de intervenție în problema locuinței. Dar epoca nu a fost lipsită de doctrine și de proiecte de reformă asupra a tot ceea ce ar fi trebuit să se întâmple în domeniu. În privința construcției locuințelor populare, principalii protagoniști au fost marile companii patronale și oficiile publice pentru locuințele ieftine, acestea din urmă susținute adesea de municipalitatea cu orientare socialistă sau radical-socialistă. Abuzul parcelărilor a sensibilizat în privința necesității planificării urbane, dar guvernele din perioada interbelică nu au determinat niciodată
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
laolaltă". Prelungind doctrinele reformatorilor sociali din secolul al XIX-lea despre locuința muncitorească, această orientare sugerează că politicile urbane au o influență decisivă atunci când este vorba de integrarea socială, de evoluția modurilor de viață și de deschiderea către schimbări sociale. Protagoniștii politicii locuinței o dominantă a problemei urbane la mijlocul anilor 1960 vor afișa ambiția de a aborda penuria de locuințe, apropierea claselor sociale și a grupurilor culturale. Consistența acestei orientări este destul de dificil de apreciat. Este oare vorba despre o modalitate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a urbaniștilor și arhitecților moderni de a concilia arta și tehnologia în beneficiul unui habitat popular standard, economic și de calitate, se alătura preocupărilor tehnocraților de a orchestra o schimbare de scară în producerea de locuințe. Așa cum amintește unul dintre protagoniștii acestei politici a marilor ansambluri, François Parfait, responsabil în cadrul Societății Centrale pentru Echiparea Teritoriului (SCET), urgența și nevoile unui număr mare au impus necesitatea creării marilor ansambluri. "Statul, administrația, aleșii se confruntau cu situații de urgență, trebuiau să răspundă unei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
metropolelor"116. Marxismul obligă la aceasta, într-o perioadă în care concentrarea maselor muncitoare era considerată un factor obiectiv al creșterii economice, iar Marcel Cornu vedea aici coerența politicilor urbane pe care istoricii se străduiesc să o discearnă în intențiile protagoniștilor perioadei (mișcarea HLM, municipalitatea, Ministerul Construcțiilor). Exigențele industrializării au primat în raport cu tradiționalele considerații umaniste despre pericolele igieniste, politice și sociale care puteau apărea întotdeauna în grupările populare masive. Ipoteza lui Cornu are meritul de a lămuri de unde provine aura de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a "mai binelui", incapacitatea oamenilor Planului de a reconcilia economicul și socialul în lumea muncii (vizibilă în cazul eșecului Conferinței privind veniturile, din 1963) i-a determinat să încurajeze viața asociativă urbană, să caute condițiile dezvoltării democrației economice și sociale. Protagoniștii Planului sperau să depășească, cel puțin în domeniul animării socioculturale, problemele care păreau insolubile în sfera muncii. Modernizarea politicii visată de elita administrativă se alătură preocupărilor celor care susțineau rolul educației populare în edificarea unei societăți reînnoite prin creștere urbană
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
legate de folosirea fondurilor publice de către colectivitățile locale 292, ea apărea încă din anii 1970 ca o politică de inspirație iacobină ce viza descentralizarea. Miza acestei contrac-tualizări era reforma administrației de stat mai curând prin oportunitatea pe care o oferea protagoniștilor de a se sustrage cadrului normativ al dezvoltării urbane fixat prin documente de amenajare decât prin promovarea descentralizării responsabilităților. Anumiți comentatori nu ezitau să insiste asupra acestei trăsături. Ei făceau din aceste politici contractuale nici mai mult, nici mai puțin
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pariu. Capitolul 6 Guvernarea orașului, republica și democrația Problematica "proiectului orașului" implică o modificare sensibilă a rolului primarului. În locul deciziilor solemne pe care le lua acesta în virtutea statutului, primarul trebuie acum să exercite un pilotaj abil al negocierilor dintre diferiții protagoniști ai amenajării urbane. Stabilirea unui compromis cu interesele private devine piatra de încercare a guvernării urbane. "Primarul nu mai este un constructor, el devine un antreprenor politic"408. Odată scăpat de tutela prefectorală, el nu are certitudinea că descentralizarea îi
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prea simple, chiar triviale, atunci ele trec drept semn al lipsei de considerație pentru populație. Și într-un caz, și în celălalt, este estompată promisiunea de a îndemna cetățenii să se pronunțe în deplină cunoștință de cauză. În sfârșit, diferiții protagoniști își reproșează reciproc faptul că nu sunt la înălțimea mizelor abordate. Foarte frecvent, aleșii se plâng de vederile înguste ale locuitorilor, de incapacitatea "celor de la margine" de a întrevedea interesul general, atunci când îi costă vreun avantaj personal. În ceea ce-i
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în general, reducerea problemelor politice la probleme tehnice, disipând caracterul contingent specific alegerilor politice. Împodobite cu veșmintele "scientismului", politicile urbane puteau să pretindă în mod obiectiv că tratează orașul fără să se preocupe de punctul de vedere subiectiv al locuitorilor. Protagoniștii acestui tip de acțiune publică aveau certitudinea platoniciană cum că adevărul nu poate veni de la cei mulți, nici nu le poate fi comunicat acestora. Într-un sistem republican care făcea din stat depozitarul științei societății, controlul politic al dezvoltării urbane
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
distingem mandatele elective locale de cele naționale. Cumulul acestor două tipuri de funcții ar trebui să fie interzis, pentru ca tratarea tensiunilor între interesele unui oraș și acelea ale națiunii să nu mai ajungă la negocieri care, în virtutea dublei apartenențe a protagoniștilor, scapă cel mai adesea dezbaterii publice. O asemenea măsură are azi șanse sigure să displacă majorității personalului politic. Ea este totuși necesară, dacă ne gândim că orașele pot deveni cei mai siguri aliați ai transformării și redresării statului social. Temei
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
felurite valori. Unii eroi recurg la reverie, și prin ea se scufundă în meandrele amintirii. Alții pun distanță între ei și memoria sentimentală, creând un trecut rațional. Sunt eroi care fac uz de incertitudine, în maniera lui Henry James. Unii protagoniști fug în trecut doar pentru a descuraja prezentul, realul. În niciunul din cazuri, trecutul nu e ordonat, accesibil, chiar dacă el pare așa la prima vedere. Trecutul Desperado este despletit și trage lectura ca o mlaștină. Singurul care are acces la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lucru deja cunoscut: este o amintire. Eroul și povestea lui revin, deci, în roman. Romanul Desperado e adesea un jurnal de întâmplări. Autorul picaresc vedea romanul din afara eroului. Autorul Desperado venind cu moștenirea lui modernistă se uită la aventuri dinăuntrul protagonistului. Chiar dacă romancierul nu analizează gândurile personajelor (cum făceau, în detaliu, Joyce sau Woolf), el nu mai poate părăsi interioritatea. Convenția povestirii realiste (Fielding, Dickens, Galsworthy), la fel ca și principiile ei de structurare (tradiția basmului, cronologia), par acum puerile chiar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
exterioară eroului. Lectorul Desperado n-are de ce să aștepte cu sufletul la gură ultima pagină a poveștii. Încă din vremea moderniștilor, ultima pagină (încheierea tradițională) se afla de fapt chiar pe prima pagină, care dezvăluia brutal ce îl așteaptă pe protagonist. Întreaga istorie Desperado e o afirmație că viitorul nu e decât o amintire livrescă, o tradiție contrazisă de mileniul trei. De ce trăiește eroul Desperado, atunci, dacă ce va fi e deja amintire? Probabil că el tinde spre un nou tip
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
câteva secole bune, se contopesc pe ultima pagină. Documentele lui Platon suprapune două tipuri de inteligență, două moduri de a înțelege universul. Una e înțelegerea limitată, fie ea trecută ori viitoare. Alta este înțelegerea pe care o doresc autorul și protagonistul lui, Platon. Platon vede două lumi deodată, intuiește infinitul, misterul lumii pe care o credem unică. Nu e acceptat nici de trecut nici de propriul lui prezent. E inadaptabil. Exact această inadaptabilitate o resimțim când citim ultima pagină a romanului
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încheie cu momentul când acesta revine în pântecele mamei, pentru a se naște (din nou? Atenție, coșmarul se poate repeta.). Intriga este un film derulat invers, toate gesturile curg de la coadă la cap, întâmplările se încheie cu sfârșitul, pe care protagonistul scindat în Eu și El îl cântărește cu ochii celui ce vine din viitor și consideră viitorul a fi un trecut. Imaginile scatologice sunt preferatele lui Amis: hrana e vomitată de eroi înapoi în farfurie, excrementele se reîntorc la locul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
voci, dar a simțit și a închegat textul cu vocea lui. Tărâm pustiu este o crucificare lentă, desăvârșită cu mare concentrare și bucurie a creației. Pe rând, narațiunea alunecă din ratare în ratare. În cele cinci părți călătorim alături de un protagonist ascuns și mai ales de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Leicester, ironizată în toată splendoarea ei. Pe scurt, simplul gând la existența femeii aduce după sine ideea de moarte, de neființă. Partea a patra îl descrie chiar pe Phlebas înecatul, parcurgând înapoi toate etapele vieții lui, ceea ce a făcut și protagonistul poemului până în acest moment. Ultima parte a poemului (Spusele tunetului) începe cu ecouri din patimile lui Cristos, pentru a se extinde la coșmarul întregii istorii a omenirii. Civilizația se prăbușește, poemul a înaintat de la prea multă realitate la imaginar, la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ajuns la putere! Toate astea ni s-au întâmplat nouă în anii ’50. Ne am jucat rolul în piesa plină de surprize care se juca, începând cu Conferința de la Yalta, în Europa de Est. Rolul nostru principal, cel al tinerilor și obscurilor protagoniști ai unei drame care cuprindea o țară întreagă, l-am jucat în actul care a urmat Revoluției maghiare din 1956, când regimul din România a luat măsuri. Temându-se de repercusiunile evenimentelor de la Budapesta, mai ales printre studenții din Transilvania
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
pornind de la procesarea unor informații de ultimă oră. Un candidat poate fi astfel discreditat de informații recente legate de corupție sau moralitate. În campaniile electorale, mass-media, orientând atenția spre anumite subiecte (engl. issues), poate schimba radical criteriile de evaluare a protagoniștilor și a performanțelor acestora. Există suficiente dovezi empirice (Corbu și Boțan, 2011) că un astfel de efect de ultim moment s-a produs în campania prezidențială din 2009, când Mircea Geoană considerat favorit a pierdut alegerile la câteva zile după
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
atare, pentru a înțelege modul în care se produc știrile: aceasta este o construcție socială a realității și nu o informație brută. Rutinele organizaționale și profesionale se găsesc în centrul acestei abordări, fără a-i considera însă pe jurnaliști singurii protagoniști ai producerii informației. Studiile anglo-saxone axate pe producția de știri au inspirat alte două curente de cercetare, pe care însă nu le vom dezvolta în lucrarea de față. Menționăm doar abordarea "economiei politice a știrilor", care leagă procesul de fabricare
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
are o încărcătură emoțională particulară. Subiecte controversate sau tabu, ca de exemplu interzicerea avortului sau violența domestică, ar fi declanșat cu siguranță reacții emoționale mult mai puternice. Mai mult decât atât, dacă articolele folosite în cadrul experimentului ar fi avut ca protagoniști politicieni cunoscuți, față de care respondenții ar fi avut în prealabil emoții negative, reacțiile ar fi fost mult mai de amploare. Cu toate acestea, rezultatele experimentului nostru sunt consistente. Literatura dedicată rolului emoțiilor în procesul politic este în continuă expansiune, iar
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
politică modestă. Conflictele necivilizate folosite în cadrul experimentului au avut cea mai mare inferență asupra atitudinilor și credințelor politice. Cu alte cuvinte, în toate cazurile expunerii la un conflict politic, indiferent de subiectul său sau de stilul în care au interacționat protagoniștii, subiecții experimentali au reacționat, iar răspunsul lor a revelat scăderea încrederii în clasa politică și creșterea cinismului (în această ordine). Există mai multe feluri în care putem interpreta astfel de date și specula în legătură cu consecințele neîncrederii politice; ceea ce este însă
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
prototipic, cel al discursurilor publice și al dezbaterilor parlamentare, se vorbește despre un limbaj al campaniilor electorale, care se apropie de limbajul publicistic, dar și despre un limbaj al științelor politice. De cele mai multe ori clasificarea se realizează prin raportare la protagoniștii actului de comunicare și la context: astfel, vorbim de limbaj prezidențial, guvernamental, de partid, de limbajul politicii locale sau internaționale ș.a. Fiecare dintre aceste tipologii discursive înregistrează trăsături specifice la nivelul formelor de expresie și al conținuturilor vehiculate, fără a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pragmatică, iar limbajul artistic este în esență locul de manifestare a finalităților poetice. Limbajul politic are prin excelență o finalitate pragmatică, vizând persuadarea receptorului, modificarea atitudinii acestuia, iar specificul acestui tip de limbaj este conferit de parametrii situației de comunicare: protagoniști/roluri comunicative, spațiu, timp, finalități, modalități de expresie. Pe lângă criteriul domeniului de cunoaștere în care sunt folosite, limbajele se diferențiază prin: * caracterul monosemic, respectiv polisemic (există în principiu două căi de constituire a semnificației globale: una monosemică, atunci când delimitarea și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]