6,309 matches
-
Îmi dădea un pumn În față cu o precizie dureroasă. Deși preferam această pedeapsă, acelor pensums inventate de Mademoiselle care-mi Înțepeneau mâna, de pildă să copiez de două sute de ori proverbul Qui aime bien, châtie bien, nu l-am regretat pe bravul om când a plecat după o furtunoasă ședere de o lună. Apoi a venit un polonez. Era un student la medicină chipeș, cu ochi căprui și păr lucios, care semăna puțin cu actorul francez Max Linder, un actor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
copilul nostru, dar s-a Întâmplat (lipsise un timp) să afle de plecarea noastră În America abia după ce plecasem. Cele mai deprimante amintiri ale mele sunt asociate cu Parisul și m-am simțit extrem de ușurat când l-am părăsit, dar regret că Serghei a trebuit să-și bălmăjească nedumerirea față de un portar indiferent. Știu puține lucruri despre viața lui În perioada războiului. La un moment dat a fost angajat ca traducător la un birou din Berlin. Fiind un om franc și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Și pădurile! Ce-au dobândit de haram, de haram să le fie! Și pădurile? râd boierii sperând că de aiastă dată Măriei sale i s-a înfundat. Să le înghită? Cum?!... "Cum?!" se întreabă singur Ștefan, neștiind ce să le răspundă, regretând că l-a luat gura pe dinainte. O muscă obraznică, ce nu știa cu cine are a face, îl tot bâzâia și-l tot zădăra... "Cum?" se întreba singur, nervos, alungând musca. "Cum?" A doua oară o plesnește, dându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lupta antiotomană! Mathiaș luptă mai mult cu gura! Am protestat! Am ridicat glasul: "Banii ni se cuvin! Nu-i cerșim! Suntem singurii care sângerăm pentru cruce! Am plătit tainul în sânge!" Papa dădea din colț în colț... A spus că regretă, dar el a înțeles că "Ștefan este căpitanul general al regelui Mathias" și... Ceee?!?!... Căpitanul cui?!?! sare Ștefan ca opărit. Țamblac se scormonește după niște însemnări și citește răspicat: "...Capitaneo generale de re Ungariae chiamato Stephano voywoda Moldaviae" mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gândeam... De-ar fi să dai timpul înapoi, de-ai retrăi totul... Ce-ai face? Ce-ai alege? Ai merge pe același drum? De-aș retrăi totul?... și Ștefan rămâne pe gânduri. Ce-aș alege?... Nu... Nu știu... Grea întrebare... Regreți? Te-ai dezice de tot ce-ai făptuit? Pășește îngândurat, târșind piciorul: Știu eu?... Recunosc... Am mai greșit... Dar... dar nu cred... nu cred că m-aș dezice. Ar însemna să reneg lupta noastră. Și... și suferința... Toți morții noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu la „nemurire” mă gândeam eu, nu eram atât de ambițios. Aveam însă, la rându-mi, aproape 23 de ani și nu făcusem „nimic”. Nici măcar o facultate. Îmi făcusem, în schimb, praf situația și nu știam ce mă așteaptă. Nu regretam însă cele întâmplate: mă ridicasem împotriva minciunii, refuzasem să fiu complicele nedreptății. Apărasem un coleg și un prieten nevinovat. Avusesem o atitudine dreaptă. Bravasem. Devenisem un mic „erou”. După confirmarea - la Centrul Universitar de pe Plevnei - a exmatriculării, a urmat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
desfășoară, în picioare, tata, de abia întors acasă, băut dar nu beat, cu chef, cum se spune. De obicei, când întrece măsura, mă irită teribil, evit, ostentativ, să vorbesc cu el sau, dimpotrivă, mă năpustesc, cu vorbe pe care le regret apoi, asupra-i (mă răzbun - deși consider că nu am dreptul - pentru nopțile nedormite în copilărie din cauza lui). Acum - îmi place însă; e în vervă, într-o molipsitoare dispoziție excelentă (aceasta l-a împiedicat probabil să se îmbete), i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nevoie am eu de strâmbătura aceea arogantă și grobiană? Și totuși, zâmbetul josnic, răzbunător al fostului soț al lui tanti Tony se ține, de peste 40 de ani, cu încăpățânare, scai de turma amintirilor mele... Nu cred că tanti Tony a regretat despărțirea, dar singură, într-adevăr a rămas - pentru toată viața. Deși atunci când divorțase era încă tânără, de treizeci și ceva de ani, drăguță, fină. Într-o seară (locuia, temporar, la noi), la culcare - se afla deja în pat - mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sau chiar fiind) un om de o deosebită bunătate și blândețe. (Mai târziu, V.T. s-a dovedit, cel puțin față de mine, capabil de maliție și a ținut minte până la moarte o imaginară jignire pe care i-aș fi adus-o. Regret că nu am avut tăria să mă explic cu el.) Într-o după-amiază, la Gazeta literară și-a făcut apariția un ofițer care a inspectat îndelung spațiile redacției în căutarea celui mai bun loc pentru amplasarea unei „guri de foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o răsplată pentru truda acelei zile... Niciodată nu am fost mai fericit, ca scriitor, decât atunci când am așternut pe hârtie, la Snagov, în iarna anului 1977-1978 probabil, paginile despre Ionescu și Rabelais din Spațiul în literatură. * Cât de mult am regretat, în timp ce lucram la Spațiul în literatură, că nu pot folosi un exemplu anume - ce mă urmărea stăruitor - din Dumitru Țepeneag, interzis pe atunci, și multă vreme după aceea. În una din prozele sale de tinerețe, Țepeneag descoperea un original spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rămas aproximative (căci mă mulțumisem să înregistrez distrat că, uneori, mama se întreținea, în trei limbi, amestecându-le de obicei, cu basarabencele ei, refugiate, majoritatea, în 1944, în România). După care, pe fondul tăcerii mele, a închis. Mai târziu, am regretat că nu i-am cerut numărul de telefon și... numele (Nikitișna - e tot ce-mi aduc aminte - era simpaticul patronimic al uneia din prietenele mamei). Am pierdut, astfel, unul din firele ce o mai lega pe mama de viață. Azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și cu opoziția și cu puterea. Ideologia lui de dimineață e caducă la prânz și total revizuită în amurg. Iar când se lasă noaptea e cu totul alt ins decât în zori... Fermentează necontenit. Uneori îți dă impresia că îl regretă pe Ceaușescu. Alteori pare neconsolat că opoziția încă nu a triumfat!* Critică ravagiile economiei de piață, însă ai zice că e socialist. Nu e, nu e nimic și e din toate câte puțin. Un timp l-ai crezut alături de tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fetele se gândeau cum vor avea urmaș(i). Așa că într-o zi l-au îmbătat pe tatăl lor și au păcătuit cu el. Când s-a trezit Lot și-a dat seama că a păcătuit. A plâns și a regretat faptă pe care o făcuse. Atunci s-a dus Lot la Avraam și i-a destăinuit acestuia cele petrecute. Avraam l-a povățuit și i-a dat cele trei surcele spunându-i: Mergi acasă, sădește-le în pământ și să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o biserică măreață. Pe clopotnița de pe acoperișul ei se înalță spre soare în văzduh o cruce mare de aur. Iar deasupra crucii este un cocos tot din aur. Frumos strălucește la soarele arzător și parcă ar anunță că apostolul a regretat toată viața, s-a căit. Au strălucit în urmă faptele bune și credința puternică. A greșit dar s-a îndreptat, a ajuns Sfânt prin viață și credința cu fapte. Să dea Domnul să avem și noi credință și căința apostolului
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Am privit cu durere tot ce poți vedea cu ochi trupești, m-am rugat, am sărutat stâncă în semn de rămas bun, cu lacrimi și părere de rău că trebuie să plec și poate nu o voi mai vedea niciodată. Regretam plecarea mea de acolo, că nu o să le mai văd. Meditând la tristă despărțire mi-a venit un gând tainic care, parcă îmi spunea: deja ai luat tot ce-i bun și valoros în acest pelerinaj la Sfintele Locuri. Primisem
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
aceea tu să-L slăvești, Să-I cânți mereu, Lui să-I slujești, De toate El ți-a dat, Si libertatea ți-a lăsat, Să faci ceea ce-ți dorești, Ai grijă! Azi ce cale-alegi ? Că mai tarziu, să nu regreți, Copilul meu, copilul meu ! Și când te rogi, privește Sus, Si oriunde-ai fi Chiar la răscruci, Vei ști s-alegi copile drag, Căci ai prieten pe Iisus. Această poezie am compus-o cu toată Dragostea de Mama pentru copiii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nimic), sau în conversație, îmi vin fulgurant în minte formulări lapidare, de gânduri ce-mi par vrednice de reținut, dar, contând pe memorie, nu le notez (de obicei nici n-ar fi posibil pe moment) și le uit. Nu le regret. Îmi pare prezumțioasă avariția de a nu pierde nimic din propriile gânduri, de a le tezauriza. Normal e să pierzi cam optzeci la sută. Viața spiritului e făcută în mare proporție din asemenea pierderi, iar „realizările” doar din resturi. De
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aici posibil și un substrat obscur de natură confesivă.) În Setea și foamea, la fel, ceva a despărțit temporar cuplul. Îndemnat de o pornire rea, bărbatul pleacă, respingând brutal rugămințile femeii. Apoi, nemaiștiind nimic de ea (și de copilul lor), regretă. Urmează căutarea, speranța regăsirii, așteptarea zadarnică, rătăcirea istovitoare pe drumuri neștiute, ajungerea într-un loc unde e ademenit să intre ca să se odihnească și să se restaureze. Când, în sfârșit, femeia Marie Madeleine, ̀ împreună cu fetița, Marthe, ajung la poarta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
valsul în do major al lui Johann Strauss, despre care eseistul afirmă cu suverană dreptate că este una din capodoperele muzicii, demnă de a fi așezată în preajma lui Mozart, are ceva ce îngăduie evocarea lui în legătură cu valsul îndrăgit de Pantazi. Regret doar, păstrând firește toate proporțiile, că, pentru apărarea acestei așezări, N. Steinhardt își ia o precauție excesivă, anume : „Eventualei întrebări (și dojane) cum de poate fi așezat alături de Mozart sau de Bach un simplu vals, i-aș răspunde : pentru că nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să rămân pe mai departe robul lui”? Și totuși, după ce am intrat la seminar, era mândru de mine. Când mergeam la biserică în vacanțe, tata era mândru de mine că, alături de cântăreț, cântam și eu la strană și nu mai regreta ca , „să fi rămas cu el la plug, să fi rămas la coasă”, cum zicea Octavian Goga. În vara anului 1943, după ce am absolvit seminarul, tata a vrut să mă căsătorească cu o fată din Râmnicelu, care avea ca zestre
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de asta și a început să plângă. În timp ce-și scotea batista din poșetă am văzut din nou stegulețul suedez prin care vrea să arate că ea e aparte: suedeză, dintr-o țară unică în lume. Sigur că am regretat că i-am amintit „adevărul”, nu trebuie amintit nimănui ceea ce a fost regretabil, și ca să repar greșeala i-am dăruit cartea pe care a citit-o în pat toată noaptea: biografia Clarei Schumann, mamă a multor copii, geniul persecutat de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Adică recitit? Nu cred. Apoi R., în aceeași vervă negativă, îmi spune că Boni (Herlin) n-a tradus bine cartea mea de nuvele. Deși ea nu e suedeză, a venit în Suedia la șapte ani, ca poloneză născută în Africa de Sud. Regret că am primit invitația la masă, generozitatea ei mă angajează în alt sens decât spiritul ei negativ. Oare cronicile excelente ale criticilor suedezi la cartea mea au fost simple ficțiuni de complezență? Nu fac nici un comentariu la ce spune, lăsând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Boon în persoană, în fața mea. Îmi spune surâzând: Mi-a plăcut mult felul în care ați scuipat pe grilaj! Îi iubesc mult pe golani! Protestez puțin, dar el îmi spune: Ba da, ba da, ați fost bine, foarte bine! Eu regret că m-am ascuns și am alergat după dumneavoastră, dar erați deja plecat ! V-am văzut urcând în mașina patronului cafenelei și l-am așteptat pentru a-l ruga să mă conducă la gară, pentru a încerca să vă ajung
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fost de așteptat de la fiica unui poet. Are o existență independentă, secretă, bineînțeles, dar faptul că „iubirea” lor s-a întrupat într-o ființă nouă, asta i-a avansat pe părinții sacrificiali pe o mare spirală cosmică. Iată-mă acum regretând chiar ziua în care m-am născut, pentru că am luat cu atâta ușurință profundele legi ale naturii. Asta numai din orgoliu - din fals exces de „moralitate”, nu vroiam să-i încarc pe „bărbați” cu obligația paternității. Azi, lumea s-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Shohei Ooka și Masuji Ibuse care ar fi trebuit să primească premiul în locul lui, că el însuși a crescut la umbra acestor giganți ai literaturii japoneze. În istoria Premiului Nobel, numai Hemingway a mai spus cu aceeași rară modestie că regretă că în locul lui n-a luat Premiul Nobel scriitoarea daneză Karen Blixen. Filozofia de viață a lui Oe e obsedată de condițiile vieții contemporane - el transmite angoasa generației de după război, care se simte complet dezorientată azi, când Japonia a devenit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]