5,680 matches
-
și economic anacronice. Însă după 1973 adepții pieței libere au reapărut, vehemenți și siguri pe ei, pentru a blama recesiunea economică generalizată și nenorocirile care pândeau acele „guverne puternice” care gâtuiau inițiativa și energia națională prin fiscalitate și planificare economică. Retorica prindea la alegătorii mai tineri, care nu apucaseră să-i vadă efectele nocive ultima oară când aceste vederi se bucuraseră de trecere, cu o jumătate de secol În urmă. Dar numai În Marea Britanie discipolii politici ai lui Hayek și Friedman
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un interes pentru libertățile individuale specific secolului al XVIII-lea anglo-american, cu un accent extrem de contemporan asupra obligației statului de a satisface o gamă de revendicări mici și mari, de la dreptul la viață până la dreptul la „corecta informare În publicitate”. Retorica legală a drepturilor individuale a fost propulsată În sfera politicii reale mulțumită coincidenței dintre decăderea marxismului și Conferința pentru Securitate și Cooperare În Europa, inaugurată la Helsinki În același an În care Arhipelagul Gulag vedea lumina tiparului la Paris. Până
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stânga, moderați, de altfel, În opinii, evitau să pomenească „drepturile” sau „libertățile” de teamă să nu pară naivi. În Europa de Est, comuniștii reformiști și suporterii lor evitau și ei acest limbaj - În cazul lor, fiindcă termenii erau compromiși și demonetizați de retorica oficială. Dar după jumătatea deceniului al optulea au Început să se răspândească În tot spectrul politic occidental discursurile și scrierile care invocau fără preget „drepturile omului” și „libertățile personale”. Cum remarca un observator italian În 1977, stânga discuta deschis, „fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proclamarea legii marțiale de către Jaruzelski a fost să trimită la Varșovia, În februarie 1982, un reprezentant personal de rang Înalt pentru a depăși „izolarea” poloneză 7). Cât despre „pacinici”, ei erau mai puțin impresionați de represiunea de la Varșovia decât de retorica belicoasă ce emana de la Washington. Deși decizia NATO privind amplasarea de noi rachete fusese Însoțită de o ofertă de negocieri pentru reducerea armamentelor de acest tip (așa-numita strategie twin track, „pistă dublă”), era tot mai evident că, sub noul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu oarecare regret: „Este normal să mă mâhnească faptul că n-am reușit să păstrez perestroika În limitele intențiilor mele”. Însă intențiile și limitele intențiilor erau incompatibile. Fără reazemul oferit de cenzură, control și represiune, esența sistemului sovietic - economia planificată, retorica publică, monopolul partidului - s-a prăbușit pur și simplu. Gorbaciov nu și-a atins obiectivul - un comunism reformat și eficient, curățat de disfuncții. Ba chiar a eșuat spectaculos. Cu toate acestea, realizările lui sunt impresionante. În URSS nu existau instituții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În ceea ce privește programele de televiziune și petrecerea timpului liber. Viața În Cehoslovacia era anostă, mediul Înconjurător se deteriora, iar cenzura omniprezentelor autorități călca pe nervi tineretul. Dar, câtă vreme se abțineau de la confruntări cu regimul și mimau un oarecare respect pentru retorica sa bombastică, oamenii erau lăsați să-și vadă de treabă. Regimul reprima strict și brutal orice diferență de opinie. Participanții la demonstrațiile organizate la Praga și În alte orașe În august 1988 pentru comemorarea a douăzeci de ani de la invazie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tineri. În loc să fie doar o lamentație după cultura pierdută a Pragăi sau Budapestei de altădată, ea reprezenta acum o serie de obiective politice concrete și realiste. Contrariul comunismului nu mai era „capitalismul”, ci „Europa”. Nu era doar o chestiune de retorică. Dacă vechile cadre comuniste puteau În mod convingător (și chiar sincer convinse) să arate cu degetul nenorocirile semănate de o abstracțiune numită „capitalism”, ei nu puteau să ofere nimic pe post de „Europa” - pentru că aceasta nu era o alternativă ideologică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Slovacii, și-a informat el auditoriul, erau amenințați din toate părțile: de la planurile de privatizare ale cehilor până la separatismul maghiar sau perspectiva integrării În „Europa”. Nu doar mijloacele de trai erau În joc, ci Însăși ființa națională. Propulsat de această retorică și de un stil kitsch, dar charismatic, Mečiar a repurtat o victorie clară la alegerile federale din iunie 1992, obținând aproape 40% din voturile slovacilor. În paralel, În regiunile cehești s-a impus noua formațiune a lui Václav Klaus, Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de unde să cunoască libertatea politică reală, iar mulți comentatori locali priveau cu scepticism viitorul pluralismului politic. Cum fără rigoarea legii capitalismul tinde să degenereze În furt, exista temerea că democrația - În absența unor limite convenite și Înțelese care să guverneze retorica publică și competiția politică - putea aluneca În demagogie concurențială. Temerea nu era lipsită de fundament. Concentrând puterea, informația, inițiativa și responsabilitatea În mâinile partidului-stat, comunismul crease o societate ai cărei indivizi nu numai că se priveau reciproc cu suspiciune și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autonome care căpătaseră curaj - a avut și foloase de pe urma destrămării identității „spaniole”. Franco exploatase până la epuizare gama tradițională de elemente naționaliste În elementele ei clasice (gloria imperiului, onoarea armatei, autoritatea Bisericii) și, după căderea lui, cei mai mulți spanioli erau sătui de retorica tradiției. Cum se Întâmplase mai Înainte și cu germanii din generația postautoritară, spaniolii nu se simțeau deloc În largul lor când vorbeau despre „națiune”. Apartenența regională sau provincială, În schimb, nu avea conotații autoritariste; dimpotrivă, cum fusese o țintă predilectă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
e „a doua - și ultima? - fază a luptei pentru o «soluție finală la chestiunea evreiască»”. Ambasadorul american la UE, Rockwell Schnabel, afirma În fața Comitetului Evreiesc American reunit la Bruxelles că antisemitismul european „e aproape la fel de accentuat ca În anii ’30”. Retorică provocatoare și profund eronată. Sentimentele antievreiești erau practic inexistente În Europa contemporană: ele nu se Întâlneau decât la musulmani, mai ales la europenii de origine arabă, ca rezultat direct al crizei din Orientul Mijlociu. Posturile de televiziune arabe, care puteau fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au participat activ mai mulți localnici. Pe de altă parte, autoritățile postbelice din estul Europei au șters Însă cu măiestrie orice urmă a Holocaustului din memoria colectivă. Nu prin minimalizarea ororilor și crimelor războiului - dimpotrivă, ele erau amintite permanent În retorica oficială și păstrate cu sfințenie În memoriale și cărți de istorie. Doar că evreii erau omiși. În Germania de Est, unde povara responsabilității pentru nazism era pusă integral În cârca urmașilor lui Hitler din Germania de Vest, noul regim a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Balcani și Europa Centrală. Denunțați odinioară ca naționaliști, fasciști și colaboratori ai naziștilor, lor li se ridicau acum statui pentru eroismul dovedit În război (parlamentul român a păstrat chiar un minut de reculegere În memoria lui Antonescu). Odată cu discreditarea retoricii antifasciste au dispărut și alte tabuuri. Rolul Armatei Roșii și al Uniunii Sovietice putea fi discutat Într-o lumină diferită. Statele baltice proaspăt eliberate au cerut Moscovei să recunoască ilegalitatea Pactului Ribbentrop-Molotov și anihilarea unilaterală a independenței lor de către Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Conform acestui tip de raționament, pentru cei care au suferit sau au fost uciși acolo, gulagul comunist nu este nici mai bun, nici mai rău decât lagărele naziste. În mod asemănător, importanța „drepturilor” (și reparațiile acordate pentru Încălcarea lor) În retorica politică și jurisprudența internațională modernă le-a furnizat un argument celor care simt că suferințele și pierderile lor nu au fost recunoscute ca atare - și compensate. Unii conservatori germani, exploatând oprobriul internațional la adresa „epurării etnice”, au relansat solicitările comunităților germane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Est 560-561; stabilizarea politică 243-256; statistici ale populației 307; stânga extraparlamentară 385-386; structura parlamentară 246; termenul de prescripție pentru crime 738-739; terorismul revoluționar 432-435; Uniunea Creștin-Democrată (UCD) 86, 247-248, 250, 252, 477-478; Uniunea Creștin-Socială (UCS) 247-248; Vertriebene 250; violența retoricii comuniste Împotriva Î 208; Wirtschaftswunder 246; ziare literare și politice 194 Germania nazistă; campania de bombardare 30; contribuția la ocuparea țărilor 28; Holocaust - vezi Holocaust; lagăre de prizonieri 32; programul de reeducare și denazificare 63-69; rezistența Împotriva Î 44-45; soluția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
602-604; venituri lunare 675 Republica de la Salò, colaboraționiști 45, 54, 56 Republica Democrată Germană (RDG) - vezi Germania de Est Republica Federală Germană - vezi Germania de Vest Republica Moldova 596 Republica Socialistă Cehoslovacia 568 Republica Ungară 559 Resnais, Alain 251, 354, 481 retorică antifascistă 204 rețele criminale 675 revizionism 393 revolta din Berlin 171 revolta din ghetoul Varșoviei 106, 749 revoluția sexuală (anii ’60) 366 revoluția Teoriei 368-370, 442-443 revoluții; caracteristicile revoluțiilor comuniste (1989) 575-576; cehoslovacă 566-568; episoadele violente ale revoluțiilor comuniste (1989
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
716; schimb cultural și programe de informare În Europa 210-211; sprijinul acordat forțelor franceze În Vietnam 263-264; Tratatul de Neproliferare Nucleară 408; valori 717-718; văzute de conservatorii europeni 206; vânzarea de rachete nucleare cu lansare submarină către Marea Britanie 270; violența retoricii comuniste Împotriva Î 208; viziunea comunistă 208-209 state-națiuni; viitorul 723-727 statistici ale populației În perioada postbelică 40, 306 Staudte, Wolfgang 219, 251 stânga americană 722 Stepinac, Alois (cardinal) 58 Stikker, Dirk 146 Strang, William 113 „strategia Morgenthau” 109, 126 Strauss
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cartea Serii și grupuri (1981) făcea o breșă serioasă la vremea apariției în rândul comentatorilor literari tocmai prin ambiția de a inventaria nu atât figuri, cât fenomene literare, nu neapărat reușite individuale, cât tendințe epice, poetice, ideatice. Schițe pentru o retorică a romanului cu teză se intitula secvența în care se află incluși Augustin Buzura, Al. Ivasiuc și D. R. Popescu, George Bălăiță, Norman Manea și Dana Dumitriu. Seismografia critică îi cuprinde pe Alexandru George și Mircea Zaciu, dar și pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
textura poemelor dramă modernă a identității. Act de omagiu la adresa "eternului feminin", majuscula "L" nu este mai puțin un semn al "eternului narcisism" al poetului. Această coincidență prin care se ambiguizează o literă îi conferă o valoare specială, care depășește retorica grafiei expresioniste, dedublând un element al mitologiei tradiționaliste, convenționalizate (Luna) cu un element secret, inavuabil parcă, al mitologiei personale (Lucian). Majuscula devine astfel un fel de metaforă a reflectării eului într-o îndoita oglindă : sinea să și femeia, marcați printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
care este aproape imposibil să schimbi un cuvânt sau poziția unui cuvânt fără a prejudicia efectul de ansamblu. Sub aspect pragmatic, deosebirea dintre limba literară și limba vorbită este mult mai clară. Noi refuzăm să numim poezie și etichetăm drept retorică goală orice operă literară care încearcă să ne convingă să întreprindem o anumită acțiune concretă. Poezia adevărată ne afectează într-un mod mai subtil. Arta creează un fel de cadru oare scoate conținutul operei din lumea realității. Putem deci reintroduce
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de "invenție" și "ficțiune", dar care rămân în primul rând opere filozofice. Această concepție despre literatură este descriptivă 51 ea nu se referă la valoarea operelor. Unei opere mari și influente nu-i aducem nici un prejudiciu încadrând-o în domeniul retoricii, filozofiei, pamfletului politic, deoarece în toate aceste domenii se pot pune probleme de analiză estetică, de stilistică și de compoziție, asemănătoare sau identice cu cele ce se pun în literatură, lipsindu-le însă calitatea centrală de "ficțiune". Aceasta concepție va
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ecran. Cu alte cuvinte, simbolismul presupune revelarea prin intermediul artei, ca "joc secund", a unei "realități" prime, pe care o reprezintă inefabila "schemă universală". Spațiul de joc este cel desfășurat de spațiul de mediere, spațiul fiecărei arte cu specificul ei, cu retorica subiacentă, cu mijloacele consacrate. "Simbolismul ar putea fi definit ca o atitudine mentală, manifestată în literatură și arta vizuală, care a recurs la motive, reprezintări ireale. Ideea de bază a fost că realitatea vizibilă, măsurabilă, definibilă, reprezintă doar prim planul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
6, forme ale unei rupturi de nivel, afine unei sensibilități religioase. Invocarea misticismului în ceea ce privește sensibilitatea simbolistă își găsește explicația în aceste forme de mediere. Un alt mod de inserție în această realitate de ordin secund este decelabil la nivelul unei retorici, a unei gramatici a deformării, a inflexiunii prin aluzie, sugestie etc. care include o stilistică proprie, o codificare estetică prin metaforă, alegorie, simbol. Considerațiile lui Francine-Claire Legrand în "The Symbolist Movement" cu privire la pictura simbolistului belgian Ensor, relevă caracterul specular al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Decadent Style, unde face diferența între stilul decadenței (style of decadence) și stilul decadent (decadent style). Primul asigură punerea în circulație a temei decadente, cel de-al doilea o internalizează, o transformă în fapt de stil, primul este o retorică, cel de-al doilea precizează o estetică, respectiv o poetică. Cu toate acestea, temele decadente, mai ales când constituie o configurație stabilă, precizează o arie de interes în această zonă. Un al treilea mod de a preciza diferența este unul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Boris Musatov, din cadrul grupării simboliste Mir Iskusstva. Invocarea poeziei ca trăsătură negativă în cazul lui Loghi trimite la un lirism convențional, facil, al picturilor sale, care își va găsi corespondentul în poezia romanțelor minulesciene, unde poetul, ca și pictorul, supralicitează retorica sentimentală, cu recuzita de teme, motive și obiecte poetice inventariate. În acest caz, specularea cromatismului, care nu dobândește o semnificație aparte ca la Gauguin sau nabiști, devine un subterfugiu. "Fantezie la domnul Loghi nu se găsește și nici nu poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]