6,982 matches
-
și sfinții. Vor fi aberații, iar noi nu vom putea să le aprobăm, dar al nostru 'nu putem', nu trebuie să lase nici o îndoială asupra afecțiunii sincere și profunde ce ne leagă dezmoșteniților sorții. În haine de săraci, solidari cu săracul, fără violențe, fără nici o minimalizare a paternității noastre universale, dar și fără reticențe față de spiritul Sfintei Evanghelii, care nu se debarasează de preferințele sale pentru sărăcie și pentru cei săraci. Să fim sinceri: cum am procedat până acum? Oare nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ne leagă dezmoșteniților sorții. În haine de săraci, solidari cu săracul, fără violențe, fără nici o minimalizare a paternității noastre universale, dar și fără reticențe față de spiritul Sfintei Evanghelii, care nu se debarasează de preferințele sale pentru sărăcie și pentru cei săraci. Să fim sinceri: cum am procedat până acum? Oare nu este oare adevărat că ne impresionează mai mult o îmbrăcăminte elegantă, decât o 'salopetă'; parfumul apei de colonie, decât mirosul acru de care e pătruns muncitorul; că îl preferăm pe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nu este oare adevărat că ne impresionează mai mult o îmbrăcăminte elegantă, decât o 'salopetă'; parfumul apei de colonie, decât mirosul acru de care e pătruns muncitorul; că îl preferăm pe cel care este îmbrăcat impecabil, la ultima modă, în locul săracului peticit; că salutăm îndelung, scoțându-ne pălăria în fața enoriașului bogat, în timp ce îl salutăm distrat ori nu-l salutăm deloc pe cel sărac; că tunăm împotriva beției, a vorbelor murdare, a balului, a păcatelor oamenilor sărmani în general, dar suntem indulgenți
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de care e pătruns muncitorul; că îl preferăm pe cel care este îmbrăcat impecabil, la ultima modă, în locul săracului peticit; că salutăm îndelung, scoțându-ne pălăria în fața enoriașului bogat, în timp ce îl salutăm distrat ori nu-l salutăm deloc pe cel sărac; că tunăm împotriva beției, a vorbelor murdare, a balului, a păcatelor oamenilor sărmani în general, dar suntem indulgenți ori poate ne prefacem că nu vedem sau nu auzim dezordinile, destrăbălările, modul de a vorbi și de a se comporta al
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să nu vezi în cuvintele Domnului o invitație categorică adresată nouă, pentru ca cel sărac să fie hrănit de noi și nu de un anticlerical sau de un comunist? Cum să nu citești în acest eveniment dorința lui Isus ca pâinea săracului să treacă prin mâinile noastre și o asigurare divină că, acolo unde nu vor putea ajunge puterile noastre, va ajunge Providența divină? „O, preoților, dați-le voi de mâncare; să aveți încredere în Providență; ca lumea să vadă practic ce
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și referitor la binefacere, există o mare diferență între felul de a sluji al sfântului preot Vincențiu de Paul și implicarea noastră personală. Parohul ar putea să-și lase cel puțin o zi din săptămână pentru a-i vizita pe săracii săi. Nici o casă a acestora nu ar trebui să-i fie necunoscută. Ar avea avantajul incalculabil de a cunoaște situațiile reale, de a le vorbi cu competență, de a-i iubi și de a se face iubit, de a face
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mâna obrazul muribundului; acesta și-a fixat ochii plini de lacrimi, lacrimi de mângâiere și de iubire, în ochii apostolului tortonez. Și s-au privit. Câte lucruri nu au fost exprimate în acea privire! Încurajare de a munci pentru cei săraci, pentru cei mai părăsiți; promisiune de muncă, de abandonare completă în mâinile lui Dumnezeu. Toți cei din jur plângeau. Un ultim cuvânt al muribundului: „In caritate... Christi“. Acesta era programul celui care murea; flacăra ce l-a încălzit în toate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și muncitoare nu ar fi cedat cu atâta ușurință ispitirilor satanei. Colegiile noastre masculine și feminine îi primesc cu precădere pe fiii burgheziei care plătesc, în timp ce sfinții, fără a-i neglija pe aceștia, își îndreptau atenția cu precădere spre cei săraci. Acum, în situația înfiorătoare de după război, care se resimte de foamete și de toate celelalte mizerii derivate din cei 6 ani de distrugeri și jafuri, clerului catolic diecezan și religios i se înfățișează, într-un moment mai mult decât decisiv
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mizerii derivate din cei 6 ani de distrugeri și jafuri, clerului catolic diecezan și religios i se înfățișează, într-un moment mai mult decât decisiv, ocazia prielnică pentru a lua o atitudine clară și precisă, alături de lumea celor suferinzi, a săracilor și a celor dezmoșteniți. Acolo și-ar stabili locuința și divinul Sărăcuț de la Nazaret, dacă ar trebui să se reîntoarcă vizibil aici pe pământ, și, tot aici, este și locul nostru de apostolat. Caști, săraci și împinși de iubire, vom
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în mormânt, când erau încă tineri și plini de toate puterile vieții. Mai veneau și Gulioti, și Simota, și Niculescu, toti studenți macedoneni, mai venea și bătrânul octogenar, dar încă verde, bătrânul Zissu. Sărac lipit și el, trăia la masa săracului dar inimosului Costache Belimace. Aci, în birtul obscur și ascuns, era unul din colțurile cele mai vii ale Bucureștilor. Căci, pe lângă macedoneni, mai mâncau și alți camarazi, studenți și ei: Nicolae Rainu de la Focșani, Iancu Stătescu de la Romanați și, din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pînă luni, după duminica Tomei, cînd era Paștele blajinilor și se mergea la cimitir. Ne duceam, cu toți, la mormîntul mamei, cu cozonaci, ouă roșii și vin, care, după ce un preot făcea o scurtă slujbă de pomenire, se împărțeau la săracii orașului ce umpleau cimitirul în acea zi. Împărțirea se făcea după ce preotul își lua partea sa de pomană, fiecare preot avînd cu el un dascăl și un sac. Mai tîrziu, la bătrînețe, iaca purta pe cap, cînd mergea în vizită
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
prea frumoasă ca să-i pot purta pică în vreun fel! Cetățeanul Eugen Barbu își dă-n petic, observ, fiindcă nu toți cei pe care-i "judecă" (domnu Priceputu'!) merită ofensele dumnealui! Deh! și dehu'! Am datorii, sînt un fel de sărac, dar citesc și uit! Îi doresc multă sănătate tatălui Iolandei! Îmi pare rău că nici la voi nu-s toate-n ordine! Sigur, cînd vin la Iași o să-mi dai cartea, chiar dacă mi-e așa dor să te citesc! N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Muzeul "Pogor" n. red.)! Vă îmbrățișez cu dor! Aurel Bora, 15 august 1984 Dragul meu Lucian, Îți scriu, în sfîrșit, după două săptămîni de la întoarcerea mea acasă. Aștept o ploaie și ascult muzică. În august citesc cel mai mult. Fiind sărac, mă dedic lecturilor. După atîta hoinăreală, era cazul. La București m-am întîlnit cu mulți dintre prietenii sau cunoscuții noștri comuni. Întrucît fusese mințit că, vezi bine, cartea mea e-n tipografie, D.R.-ul m-a luat în mașină și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Familia Regală și oaspeții pleacă spre mănăstire, călduros ovaționată de public. În biserica mânăstirii asistă la un serviciu religios, oficiat de Patriarh, și apoi îngenunchează la mormântul lui Ferdinand. După plecarea Familiei Regale s-au împărțit pomeni la sute de săraci. La ora 1215, trenul regal a plecat din Curtea de Argeș. Luni, 20 iulie. De sărbătoarea Sf. Ilie, patronul Aviației, Mihai participă la festivitățile de pe Aerodromul Pipera. Împreună cu regele Carol, prințul Nicolae și alte oficialități, Mihai a luat loc pe o estradă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fost mereu simbolul renașterii lui Hristos". Tradiția și la Costișa cerea ca în Ziua de Paște cei care mergeau la biserică să poarte cel puțin o haină nouă pentru a le aduce noroc. De asemenea, se făceau pomeni, dăruind celor săraci ouă, pască și lumânări. Obiceiuri păstrate peste timp Deși copilăria mi-a fost umbrită de groaza războiului, am recunoscut din plin bucuria colindelor, frumusețea datinilor de Anul Nou, a sărbătorilor pascale, rotirea cu scrânciobul care ne ridica în văzduhul înalt
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
doilea refugiu. Destinația finală, Zătreni, Râmnicu Vâlcea. Am fost cazați la casa unui gospodar, familia noastră și o mătușă, sora mamei. Două camere goale, cu pături de campanie. Satul era invadat de refugiați iar localnicii în marea lor majoritatea erau săraci. Nu ne-a fost ușor! Fratele a întrerupt liceul, eu eram elevă la școala din sat. Părinții se zbăteau să ne asigure, în special nouă, copiilor, un trai liniștit și cât de cât confort. Mama muncea mult la școală și
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
Gebhard, cu fața lui slabă și plină de noblețe. Urca pe schele, gâfâind sub povara anilor și-și ștergea sudoarea de pe frunte cu mâneca rasei simple, de stofă aspră și ieftină. „Banii sunt pentru altceva“, spunea el. „Banii sunt pentru săraci și pentru meșterii mei.“ Se bucura de fiecare statuie, de fiecare arabesc, de fiecare coloană cu o bucurie luminoasă de copil. Își cunoștea pe nume meșterii și calfele, până și ucenicii. știa ce necazuri are fiecare și medicul lui, Geronimo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă." (G. Coșbuc) Amețit de această tăcere de sfârșit de lume, cu capul lui mare așezat pe labele din față, Haiduc intra în împărăția lui Morfeu, visând, pesemne, munți de ciolane garnisite cu carne fragedă. Săracul de el...! Spre dimineață, cobora șontâc-șontâc spre reședința lui permanentă: garsoniera de sub prispă. Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și al mistificării, ambele fiind implanturi ale medicinii luciferice. Dixit! Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni. (Psalm 24:7) 25. ATAC LA PERSOANĂ sau PURICII DEZLĂNȚUIȚI În lumea asta sunt două feluri de oameni: bogați și săraci. Bunicii mei, cu o casă plină de copii, făceau parte din a doua categorie. Ca atare, în casa lor nu au scârțâit niciodată parchetul ori dușumeaua. Altele erau prioritățile. După ridicarea pereților, umplutura de pământ era bine bătută cu maiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mării Mediterane, pentru a se mai odihni puțin, dar, mai ales, pentru a-și trata afurisitul ăla de reumatism care-l chinuia îngrozitor și din a cărui cauză îi scârțâiau balamalele atât de tare, încât nici nu mai putea merge, săracul. Așa că... O, Eli, Eli, lama sabathani. (Matei 27: 46) Dumnezeule, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Atunci a început cea mai înfricoșătoare transformare a omului în animal. A început metamorfoza regresivă, adică apariția omului-cârtiță; au apărut mutanții. Ca niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mine, ca o sportivă de performanță, cu baticul pierdut în miriște și părul răscolit de vânt. Titi, ți-e rău? Stai așa, dă-mi plasa. Acum hai să mergem. Spune, Titi, a fost lume multă, da? Da, mama. Multă. Vai, săracul de tine, cât te-ai mai chinuit! Mă ținea de mână, trăgându-mă încet după ea. Am ajuns în dreptul locului unde-i căzuse baticul. Stai, Titi, stai să luăm baticul. S-a aplecat, a luat baticul și mi l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
realitatea (lor) vizibilă. Poezie e și faptul că noi vorbim acum despre poezie. Ne prefacem că nu știm că sub coaja oului viața rodește deja moarte. Sau mai simplu, după cum spuneam într-un poem din "Paznicul ploii": "Poezia este luxul săracilor" (râde) A.B.Vorbeam cândva, într-un interviu, cu regretatul Mircea Zaciu despre poezie și soarta ei (iată cum ne aducem mereu aminte de marile valori, ce bucurie că putem face acest lucru!)... În opinia dvs. poezia și literatura română
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de un havan... Havanul l-am dedicat Mamei noastre Divine, Shri Mataji Nirmala Devi. L-am făcut ca la Brașov, oferind focului calitățile Mamei, iubirea noastră pentru EA, devoțiunea noastră. Mi-am dat seama, cu această ocazie, de cât de săraci suntem în vorbe atunci când dorim să enunțăm calitățile Mamei, de cât de măreață este EA față de știința exprimării noastre. Mama era totul, enunțam calitate după calitate, enunțam altele și încă mereu, dar ele nu se sfârșeau, nu puteam cuprinde cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
credea că le-a văzut pe toate și nimic nu-l mai poate surprinde... De ce? Simplu: și pe stânga, și pe dreapta - sărăcie, multă sărăcie, sărăcia în forma ei cea mai avansată de exprimare!... Se spune foarte sărac, se spune sărac lipit, se spune despre cineva c-a ajuns în sapă de lemn, dar nu credeam că sărăcia poate să arate așa cum am perceput-o eu în India... Nu pot compara cu nimic ceea ce am văzut la acest prim contact vizual
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
editorial ce ați văzut trecând spre casă. Erați de gardă la spital și, reîntorcându-vă, ați văzut o lozincă împotriva lui Ceaușescu scrisă pe un gard. A doua zi, dimineață, niște bătrânei încercau să șteargă urmele. A.M.P. : Erau proprietarii, săracii. Se petrecea cu vreo săptămână înainte de căderea regimului. Niște revoluțio‑ nari făcuseră în noaptea aceea o figură îngrozitoare perechii de pensionari și scriseseră pe gardul lor : „Jos Ceaușescu !“. A doua zi dimineață n-a trebuit să vină nici Miliției, nici
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]