6,803 matches
-
privit fix unul pe celălalt, respirând greoi, în timp ce emoția îi sufoca. — Vrei, ordonă el, cu o expresie dură ca un tunet, cu ochii fixați pe chipul ei, să urci la mine în cameră? —Hai. Ea era deja în picioare. Primul sărut a fost unul frenetic. Încercând să recupereze cât mai mult dintr-odată, el a tras-o de păr, a apucat-o de jachetă, a sărutat-o prea dur și și-a rupt cămașa de pe el. Stai, stai, stai. Epuizat parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o sticlă sau din haine. Un miros în care era doar el. Familiaritatea lui îi făcea ochii să lăcrimeze. Cu o delicatețe de nesuportat, a sărutat-o ușor în colțul gurii. De parcă ar fi fost prima dată. Apoi un alt sărut ca un fluture. Și altul. Înaintând încet către interior, simțeau o plăcere aproape imposibil de deosebit de durere. Fără să se miște, abia respirând, ea îl lăsa să o sărute. Sexul cu Oliver era singurul moment din viața Lisei când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la opt - asta dacă nu se strică pe drum -, după care o să fie probabil coadă la taxiuri, deci nu știu la ce oră ajung acasă, dar de îndată ce ajung te sun. Dorința de a se conforma o făcea să exagereze. Un sărut rapid - nu destul de lung sau de pasional pentru a o calma - și el a dispărut. Ca un alcoolic care pune gura pe sticlă cum dă de greu, primul lucru pe care Ashling l-a făcut a fost să caute cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de multe lucruri: de mirosul sărat al ploii de deasupra mării, de stropii reci de pe fața ei, de căldura gurii lui și de senzația din chiloții ei. Lucruri destul de sexy. Se simțea ca și cum participa la o reclamă pentru Calvin Klein. Sărutul nu a fost unul lung, sfârșindu-se înainte să se fi stârnit cu adevărat. Calitate, mai mult decât cantitate. Dezlipindu-și buzele încet de ale ei, Jack a condus-o către mașină și a șoptit: — Înăuntru cu tine. Au condus înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la mine? Vocea lui Jack în părul ei era un chin. Nu pot. Apoi, dintr-odată, a putut. Și-a ridicat privirea în sus, ochii lui negri ca noaptea au coborât către ea și ei s-au întâlnit într-un sărut puternic. Multe luni de așteptare s-au adunat în acel sărut. Senzația de deschidere o ardea deja pe Ashling: în mod normal, apărea treptat, dar de data aceasta a apărut cu o pulsație bruscă de dorință. El ținea mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu pot. Apoi, dintr-odată, a putut. Și-a ridicat privirea în sus, ochii lui negri ca noaptea au coborât către ea și ei s-au întâlnit într-un sărut puternic. Multe luni de așteptare s-au adunat în acel sărut. Senzația de deschidere o ardea deja pe Ashling: în mod normal, apărea treptat, dar de data aceasta a apărut cu o pulsație bruscă de dorință. El ținea mâna pe fața ei și s-au sărutat până s-au rănit unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
subiect pentru un tablou de gen sau un desen umoristic: „Tată aflînd că fiul lui vrea să se Însoare“. Fragmente din Scrisori către un tînăr creștin de Franz Weyergraf, citite de fiul său, François, la cîteva ore de la primul lui sărut pe gură: „Există o spiritualitate proprie perioadei logodnei. Se cuvine s-o descoperiți Împreună. Cred că trebuie pur și simplu să-l descoperiți pe Dumnezeu În toate. Nu spuneți Doamne, Doamne!, dar, fie că vorbiți despre un film, o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și l-am sărutat pe frunte ca și cînd aș fi vrut să-l feresc astfel de firele nevăzute care Îl Îndepărtau de mine, de acel apartament Îngust și de amintirile mele, ca și cînd aș fi crezut că, prin sărutul acela, aș fi putut Înșela timpul, convingîndu-l să treacă mai Încet, să se Întoarcă Într-o altă zi, Într-o altă viață. 34 Mi-am petrecut aproape Întreaga dimineață visînd cu ochii deschiși În dosul prăvăliei, tot conjurînd imagini ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi cedeze dormitorul. El, a pretextat, abia dacă dormea și avea să se instaleze pe hol, Într-un fotoliu pliant pe care i-l Împrumutase vecinul lui, monsieur Darcieu, un bătrîn iluzionist care le citea În palmă fetelor, pe un sărut. În acea primă noapte am adormit imediat, epuizată din cauza călătoriei. M-am trezit În zori și am constatat că Julián ieșise. Kurtz dormea pe mașina de scris a stăpînului său. Sforăia ca un dulău. M-am apropiat de masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lăsat penarul cu stiloul pe mașina de scris. Am pus manuscrisul romanului În valiză și am plecat Înainte să se Întoarcă Julián. Pe palier m-am Întîlnit cu monsieur Darcieu, bătrînul iluzionist care le citea În palmă fetelor pe un sărut. Mi-a luat mîna stîngă și m-a privit cu tristețe. — Vous avez poison au cœur, mademoiselle. CÎnd am vrut să-i achit tariful, m-a refuzat cu blîndețe și mi-a sărutat mîna. Am ajuns În gara Austerlitz tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
reușise să fie primit în casă ca virtual logodnic. Dar, la fel ca seminaristul francez, despre care se tipărise de curând o anecdotă, care s-a lăsat dinadins hirotonisit ca preot, care ceruse dinadins hirotonisirea, îndeplinise toate ritualurile, toate închinăciunile, săruturile, juruințele și celelalte, pentru ca a doua zi să-l anunțe printr-o scrisoare deschisă pe episcopul său că, necrezând în Dumnezeu, consideră că n-ar fi cinstit să înșele poporul și să se hrănească gratis din munca acestuia, așa că renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
destructivă, când peisajul deschis și accesibil al bătrâneții ți se oferă la toate colțurile ca o lecție decisivă și o sentință fără apel? Neastâmpărul copiilor în brațele bunicilor să nu fie oroarea instinctivă de Timp? Cine n-a simțit în sărutul unui bătrân inutilitatea infinită a timpului? De oameni mă separă toți oamenii. De-aș alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi spune că nu-mi voi ieși niciodată în cale? Pe ce maidan al universului mă voi fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în clocotul senzual al sângelui se înalță un protest melodic și sfâșietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent în spațiul unei licăriri, amintindu-ne în treacăt vremelnicia duioasă a voluptății. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sărut, învăluiți agonizant de îmbrățișări? Și cum ne-am măsura singurătatea, de nu ne-am privi-o în ochii pierduți ai femeii? Căci prin ei, izolarea își oferă o priveliște de infinit sieși. Echivocul iubirii pleacă din faptul că ești fericit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și spre leacurile morții. În ultima etapă a spaimei, îți vine să-ți ceri scuze de la trecători, de la arbori, de la case, de la ape și de la tot ce a murit și n-a murit. Cea din urmă despărțire, cel din urmă sărut dat acestui univers, mai mort decât un mort iubit. Mă va scuza cineva c-am fost? De-aș avea genunchi ca Alpii, să-mi cer iertare oamenilor și depărtărilor! Cine n-a avut sentimentul că pentru el toată lumea ar trebui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Franța a considerat de altfel totdeauna prostia ca un viciu, lipsa de spirit ca o imoralitate. O țară în care nu poți crede în ceva decât nihilist... Saloanele au fost grădini de îndoieli. Și femeile, bolnave de deșteptăciune, suspinând în săruturi sceptice... Cine va înțelege paradoxul acestui popor care, abuzând de luciditate, nu s-a săturat de dragoste? Ce căi va fi descoperit el înspre erotică, din deșertul amărăciunii și al logicii? Și ce l-o fi mânat, nativ, spre lipsa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale iubirilor fugare în nopți care împreună fericirea cu nebunia. Singura scuză pentru pasiunea zădărniciilor: a trăi religios inutilitatea lumii. Martor mi-este Dumnezeu c-am amestecat cerul în toate senzațiile, c-am înălțat o boltă de regret peste fiece sărut și-un azur de alte doruri peste acel leșin. Nimic nu servește mai puțin natura ca dragostea. Când femeia își închide ochii, privirile tale lunecă pe pleoapele ei căutând alte firmamente. În disperările subite și neîntemeiate, sufletul e o mare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritualității. Numai în astfel de condiții este posibilă o senzație de topire, când carnea tremură de un fior total, când ea nu mai este un obstacol și o rezistență materială, ci arde de focuri lăuntrice și curge de fluidități insesizabile. Sărutul nu e posibil decât într-o astfel de senzație de topire, de comuniune imanentă și fecundă. Existențial și ontologic, sărutul te apropie mai mult de esența intimă a vieții decât o reflexiune îndelungată și complicată. Căci nu prin forme și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea nu mai este un obstacol și o rezistență materială, ci arde de focuri lăuntrice și curge de fluidități insesizabile. Sărutul nu e posibil decât într-o astfel de senzație de topire, de comuniune imanentă și fecundă. Existențial și ontologic, sărutul te apropie mai mult de esența intimă a vieții decât o reflexiune îndelungată și complicată. Căci nu prin forme și categorii se ajunge la realitățile esențiale. Și dacă ajungi la acestea în mod inconștient și naiv, ai pierdut ceva? Numai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
căutați printre ei. Poetul, fizic, a murit, dar poezia lui trăiește, va fi citită, va continua să-l reprezinte pe cel ce-a scris-o și a cărui dispariție o putem regretă”. Candoare Din prea mare plăcere de a Îngenunchea Sărut toate viorile lumii În melodia acestui câmp cu flori. Magnolia Din toată lumea uitată și neuitata Din toate părțile cerului și ale vântului Din umbre de ploi și de aer Vine ușor, crește și dă În floare Magnolia Miraculoasă și albă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de Editură Moldova din Iași (1996). Autoarea scrie poezie explicită, de bibliotecă (,,Frumusețea se naște din ochii lui Borges”, declama poeta), numind fragilitatea existențiala (cea fizică, mai ales), uzând de lexic restrâns, poetic În sine, puternic substantivizat (trup, suflet, gând, sărut, arbori, flori, lumina etc.). Lipsește ipostază ludica a demersului, ceea ce duce la o anumită monotonie și monocordie a construcției poetice, constant gravă, austera. Că măsura a valorii debutului Alinei Tăcu, citam poezia ,,Așteptarea cascadelor”: ,,Robit grădinii, luciului, copacului,/ Învăța ochiul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
adesea accente expresioniste, ale poetului timpuriu maturizat: ,,Călătoreau niște cruci cu focul În gură/ Peste apă supărată de liniște/ Noapte, bărzăunul flașnetar/ A oprit manivela În barbă de patriarh/ Prea multe nimicuri/ În jocul de-a frumusețea nimănui/ Copacii visau săruturi delirante/ Prin cerul tăcerii se auzea trecând/ Colecția de sfinți ai uitării” (Salamandra). Poezia noastră a pierdut, probabil, În Alexandru Malin Tăcu pe unul dintre liderii potențiali ai promoției ‘90”. Cand a primit Constantin Hușanu volumul cu poeziile În așteptare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
gol din ultima bancă Îmi atrage privirile, la fel ca atunci cand acolo stăteau doi ochi căprui, un zâmbet poznaș și un ciuf de culoarea castanelor. Și-mi Închipui că ești acolo, ascunzând În buzunarul hainei de licean, În dreptul inimii, un sărut trimis din prima bancă, În timpul orei de latină. Chiar, Îți mai amintești ziua aceea când am luat amândoi câte un 4 la latină pentru că făcusem extemporalele la fel si vorbisem toată oră? Și totuși locul e gol. Visele mele, oglindite
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de Iași”, joi, 22 aprilie 2004, Nichita Danilov publică: ,,Malin Tăcu - vestitorul 161 Revoluției”: Într-un fel, Malin poate fi considerat o jertfă a revoluției care avea să vină. El a fost Vestitorul. Din prea marea plăcere de-a Îngenunchea/ sărut toate viorile lumii/ În melodia acestui câmp cu flori” acest hai ku străjuiește unul din cele mai frumoase monumente funerare situate În bucolicul cimitir din capătul Grădinii Botanice. Pe piatră funerară, vizitatorul curios poate desluși chipul unui adolescent cu trăsături
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
proza de Fărîmă Maria-Mădălina, Colegiul Național Iași, clasa a XI-a D: „Geometrie” - „Mi-aș dori să fiu un cub cu o latură prinsă de cer și cu diagonală egală cu timpul. Să am gândul o asimptota la suflet, iar sărutul un triunghi Înscris cercului din buzele tale. Să-mi fie coasta tangenta la vânt și trupul dreptunghi fără centru, doar cu un punct de echilibru În suflet. Iar lumea, lumea să fie o roată ce strivește sub ea destinele noastre
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
răspuns: — Pe rând? Toți deodată? Principele îi aruncă o privire speculativă și ridică din umeri, neștiutor. — Mulți au venit să te salute împreună cu soțiile și copiii, îndrăznește servitorul. Augustus aprobă din cap în tăcere. Senatorii trebuie întâm pinați cu un sărut. Așa e obiceiul. Să-i refuzi unuia sărutul e semn de dizgrație imperială. Suspină cu obidă. Câte ceasuri o să-și mai piardă vremea pupându-i pe toți în bot? Privește către Livia și-și aduce aminte de cuvintele ei. Are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]