7,756 matches
-
în convorbirea aceasta ar trebui, după ce am vorbit despre Ion Iliescu și despre Emil Constantinescu, să ne ocupăm de ultima și cea mai recentă administrație, administrația Traian BĂsescu. Pot spune - și nu știu dacă sunt în asentimentul dumneavoastră - că e singurul pre‑ ședinte, din cei trei pe care i-am avut, care și-a respectat măcar o promisiune. El a venit la putere promițând că va înălța țepele lui Vlad țepeș în Piața Victoriei și cred că, după aproape zece ani
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
P. : Noi trebuie oricum să ne domesticim și să civi‑ lizăm baronii. România, de fapt, nu are o altă clasă la care să se uite și din care să se dezvolte o nouă clasă politică decât pe primari. Primarii sunt singurii care mai fac și ce vor oamenii. Oamenii nu se hrănesc numai din noțiunile abstracte pe care le-am pus eu în circulație. Dacă eu m-aș duce și aș face un program electoral bazat pe universalism etic, pe faptul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la școlile poporale ale Cernăuților și Caliceanca.” Și de data aceasta limba Țării este total desconsiderată, căci nici un singur cuvințel nu se cere de la competenți cunoștințele lor. Drept dovadă sunt admiși nu mai puțin de patru învățători pentru limba ruteană, singurul - Rusnak mai știe două-trei boabe românește. Și cu toate 143 acestea sunt peste 130 de copii care învață limba română. Ce fel de învățământ va fi și acesta își poate oricine închipui.” Încheie acuzator ziarul. Ca ulterior, cu ocazia împlinirii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care noul partid înțelege să realizeze această apropiere fiind: prin însușirea de către evrei a culturii și limbii române care va trebui să înlocuiască pe cea germană de până acum sub a cărei influență se află. Acest punct de vedere ca singurul just și indicat a contribui la o schimbare a atitudinii de până acum a evreimii bucovinene față de ideea de stat român și de poporul român, apreciau cei de la Cuvântul Țărănimii, de pildă. * În Bucovina publicistica naționalităților a fost deosebit de bogată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
suedezul Stig. În acestmic teatru al absurdului intră cu pompă și ies nu întotdeauna cu glorie o bună parte dintre autorii care au lăsat o urmă în istoria religiilor din secolul XX,pe lângă o serie de personaje secundare: G. Dumézil (singurul care apare mereu într-o lumină pozitivă, întrucât aproape că forma cu cei doi un triumvirat), G. Widengren, G. Tucci, E. Ehnmark, C.J. Bleeker, S.A. Pallis, H. Abrahamsson, E.O. James, H. Corbin, K. Kerényi, M.P. Nilsson, F. Altheim, A
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
populară devine în secolul al XVIII-lea cariera occidentală a acestui Zoroastru, încât și mofturile aristocratice pot recepta biografia lui sumară, intersectată punctual, mai degrabă aleatoriu și totuși enigmatic, cu legenda sacră a nașterii concurentului său iranian: el este profetul, singurul care surâde la naștere. La 5 decembrie 1749, Opera din Paris pune în scenă Zoroastru de Rameau 1, iar peste evantaie și mătăsuri se dezvăluie, o dată cu uvertura, imaginea vie și surâzătoare a puterii și bunătății eliberatoare a lui Zoroastru. Numele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
limba propriu-zisă a redactării, iar nu acel tip de comentariu, companion „exegetic” al textului religios de bază, Avesta, și a numit cartea Zend-Avesta2. Dar Iordănescu urmase studii de orientalistică la Universitatea din Halle, fiind unul dintre elevii lui Constantin Georgian, singurul în epoca sa care s-ar fi putut pronunța cu discernământ asupra literaturii indo-iraniene, pentru a cărei cunoaștere studiase la Paris cu profesori ca Michel Bréal, James Darmesteter sau Abel Bergaigne, nume de largă rezonanță pentru comparatismul mitologic ulterior, pentru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
orișice savant asiatic, traducând un text sfânt al propriei sale religii îi intuiește mai organic conținutul decât ar face-o un erudit lingvist european”2. Este destul de surprinzător, dar mediul teologic de la sfârșitul secolului al XIX-lea românesc este poate singurul care intermediază pe un segment mai larg, prin cursurile de la Facultatea de Teologie ale părintelui Irineu Mihălcescu și cele de istorie universală ale lui Petre Rășcanu 3, o imagine mai coerentă și mai amplă a conținutului propriu-zis al tradiției religioase
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mereu raportată fie la o „high religion” a Orientului (hinduism, budism, Islam), fie la ceea ce se numește aici „fenomenologie”, fie, în sfârșit, la antropologie („primitive religions”). Singurul doctorat de la departamentul nostru care nu și-a putut găsi o catedră este singurul care își aleseseca „specialitate” Grecia antică... Dar sper că dl Bergman nu va întârzia să publice câteva articole „metodologice” - astfel încât va putea fi prezentat drept „fenomenolog” cu „specialitatea” elenistică!... Conferințele dvs. Haskell Lectures sunt așteptate cu nerăbdare. De altfel, cartea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
-i atragă reacția violentă a lui Jung - cf. scrisorile dintre Eliade și Jung, în Litteraria Pragensia 7 (1997), nr. 14, pp. 16-41, mai ales scrisorile din 19, respectiv 22 ianuarie 1955. LIIItc "LIII" 1. Simbolic sau nu, Benjamin Rowland este singurul dintre vechii colaboratori la Zalmoxis I (1938, „Cultul lui Buddha - Zeul Soare”) care a putut răspunde invitațiilor lui Eliade de a contribui și la a doua revistă fondată de acesta la Chicago. 2. Pentru rolul privilegiat pe care l-a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Dumézil, cf. Addendum II, în volumul de față. LXXItc "LXXI" 1. Eliade primise studiul lui Wikander „Jehova-Jova. En Stagneliusstudie”, publicat în Lychnos. Lärdomshistoriska samfundets årsbok, Stockholm, 1975-1976, pp. 58-67, cel dintâi din seria celor patru dedicate poetului suedez și singurul însoțit de un rezumat în limba franceză. Urmărind în primă instanță și succint evoluția termenilor ebraici El, Elohim, Jahwe în traducerile creștine, Wikander consideră că forma „Iehova”, deși datând din secolul al XIII-lea, s-a răspândit în Europa mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dvs. și ai dvs., în particular pentru soția dvs., de a cărei stare proastă a sănătății am aflat cu durere de la Dumézil. Dar, întrucât această perioadă a anului este a urărilor, aș vrea să le dau glas - iar dvs. sunteți singurul care le puteți împlini, dacă vreți acest lucru! Dorințele pe care vreau să le formulez, mă simt cu atât mai liber să le exprim cu cât nu mă privesc pe mine, ci pe dl Dumézil. Cu Pandava ați făcut o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Mircea Nedelciu, Editura Nemira, 1998) prin cenacluri, spre autotelism, opera aperta, autoreferențialitate și intertextualitate..." Și pentru că marea luptă dusă în literatura anilor '50 era de eliberare de dogmele realismului socialist pe calea afirmării realismului și atît, un glas, nu singurul în epocă să nu-i uităm pe Ion Vitner, Paul Georgescu etc., argumentează, înarmat cu învățătura înaintată a marxism-leninismului, în această carte neagră: "Și la noi s-a discutat mult în ultima vreme despre realism. S-au făcut numeroase considerații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
2, se specifică la capitolul îndatoriri: "Apărarea cuceririlor democratice și asigurarea societății RPR, contra uneltirilor dușmanilor din interior și exterior". Tot ce privea activitatea acestei Direcții avea caracter secret, iar ofițerii de securitate erau instrumentați cu puteri discreționare și erau "singurii competenți" în privința "infracțiunilor ce primejduiau regimul democratic și securitatea poporului". Pentru cheltuielile de la buget nu aveau a da nimănui socoteală. Înarmați cu astfel de atribute, putem constata, cu groază, că și-au făcut "datoria" peste orice măsură, din cele umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și ruptă total de contextul real de după invadarea țării de tancurile sovietice. Se scapă din vedere interzicerea, marginalizarea sau închiderea în pușcăriile comuniste a scriitorilor care nu și-au "însușit ideologia marxist-leninistă" sau/și promovarea politicii partidului unic. În concluzie, singurii cu acces în presă și edituri erau cei de stînga sau proaspeții convertiți prin recompense grase de noua ideologie. Geo Bogza, autorul Poemului invectivă intră în Academia R.P.R., Maria Banuș, Marcel Breslașu, Mihai Beniuc, Aurel Baranga, A. Toma, Mihail Davidoglu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
curentă pentru cîțiva ani buni. La alegerile din 1946 devine deputat pe listele stîngii și își va păstra această calitate pînă la stingerea sa. Imediat după alegere, le explică alegătorilor din Botoșani, "cu sinceritate și stringență, că guvernul Groza este singurul nimerit în împrejurarea de față și narează presa locală a respins criticile opoziției, îndemnînd la muncă inteligentă și la încredere sufletească". Este invitat și participă, împreună cu soția, la recepții oficiale oferite de Petru Groza. În vara lui 1948 este propus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de viață să domine critica literară națională. Într-o vreme cînd opera lui T. Maiorescu și E. Lovinescu era interzisă, cînd majoritatea criticilor interbelici erau în închisoare, iar celor rămași liberi li se interzisese dreptul la publicare, G. Călinescu era singurul al cărui glas răsuna cu regularitate. Într-o societate parțial îndoctrinată, unde nivelul culturii se diminuase continuu, opera călinesciană releva o altă lume și un orizont teoretic". Deputat perpetuu, din 1946 pînă la stingerea sa, G. Călinescu își aprecia colegii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Eu trebuie să spun ce a fost acolo, nu ei, sărăcuții, care au suferit. Eu trebuie să spun ce este comunismul... E un partid de criminali, doamnă, ca mine, de borfași. De oameni fără căpătîi!" N-a vrut să fie singurul dintre torționari care mărturisește, dar toți pe care-i știa și cu care "lucrase" l-au refuzat. Un proces al comunismului i-ar fi chemat pe toți la bară. Dar cine să-l facă? Cine are voința politică nu doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu o dată, inclusiv după '89. Alături de Iuliu Maniu, care în timpul procesului s-a comportat exemplar, afirmînd o înaltă demnitate, de aceeași ținută au fost Ilie Lazăr, Nicolae Carandino, Victor Rădulescu Pogoneanu, Camil Demetrescu, Nicolae Penescu și Vasile Serdici au fost singurii care au cedat, făcînd jocurile acuzatorilor. Iuliu Maniu, cu nouă capete de acuzare, va cumula o sută patru ani de închisoare. La șaptezeci și patru de ani intră în pușcăria din Galați, unde rămîne pînă în 1951; în august 1952
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a răspuns el, bucuros să fie atât de aproape de idolul său. — De unde ? — Din Iași, domnule. — O, dar ce oraș frumos, am petrecut câteva luni bune acolo. Moldovenii sunt cei mai calzi și totodată aprigi oameni pe care i-am întâlnit, singurii poate care știu să bea peste măsură, ca și cum ar avea totuși una, râde Cristi. După care bagă mâna în buzunarul interior al paltonului și scoate de-acolo niște bani, pe care îi întinde : — Ia, să aveți să vă distrați mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întocmai - dacă veți avea curiozita- tea să le verificați. Povestea lui Cristian Vasile, redescoperirea lui, a însemnat mult în viața mea, am reușit să bag mâna într-un cufăr plin de mistere și să scot la lumină un model, nu singurul, din nefericire, care ne-a fost luat cu forța și pe care l-am și lăsat să se cufunde în uitare prin ignoranța noastră. Aici se încheie și povestea mea și tot ce sper este că am să-i redau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
concluziile”, deși se spuseseră acolo lucruri „inimaginabile” d.p.d.v. al corectitudinii politice și al tonului din ședințele uzuale, fapt pentru care a fost criticat, public, de câteva ori, de șeful statului! A urmat vara fierbine a lui ’71, când a fost singurul, din pătura de sus a partidului, care s-a opus acelor „Teze din Iulie” ce Însemnau, de fapt, o și mai mare concentrare a puterii În mâinile lui Ceaușescu și Începutul dezastruoasei sale dictaturi personale În cadrul dictaturii clasei și mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai bine cu o țară bananieră! O splendidă „dezordine” cum spuneam, o „vatră”, un „jar politic și civic” din care trebuia să se nască o „altă Românie” și un real, nou spirit civic și politic. De ce m-am Întors, aproape singurul dintre scriitorii români, dintr-o țară de mare cultură și civilizație, unde aveam un editor de marcă - la un an de când eram definitiv În România mi-a apărut romanul Don Juan la Flammarion, al treilea la „aceeași casă!” -, de ce, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
citat mai sus, care propunea integrarea epocii naziste În cadrul larg al istoriei și gândirii germane, voi Încerca să analizez și, cumva, să justific profund dilematica și dureroasa problemă a „vinovăției românești”, plecând de la constatarea, pe care sper a nu fi singurul care o face, că, alături și dincolo de gravele, brutalele Împrejurări istorice care ne-au Împins, ca’ntr-un „vals al diavolului” istoriei, din „brațele naziștilor” În cele ale „bolșevicilor” și, de data aceasta, pentru multă vreme! - noi Înșine și, evident, noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trebuie s-o spunem, cu excepția fostului meu prieten, regretatul Sorin Titel, nu prea se poate mândri cu creatori literari de prima mână, dar... passons!Ă Eram, deci, pe „malul Timișului”, pregătindu-mă pentru a treia variantă a primului meu roman - singurul la care am făcut mai multe variante, Încă nesigur de modelul de construcție pe care voiam să-l „practic” În opera mea epică viitoare! -, fiind prieten extrem de apropiat cu Nichita Stănescu care se afla după prima sa carte, Sensul iubirii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]