6,333 matches
-
manifest către o lume posibilă, nouă. Un ansamblu al punctelor de vedere, al gusturilor și al stilurilor subiective: singularul vieții, pluralul fantastic. Conceptele vizuale puse în operă se pliază pe detaliu, reușind să o transforme, spontan, în obiect estetic. Altfel spus, o simplă privire aruncată, simpla intenție de a înțelege semnificația tabloului este suficientă pentru a-l scoate din registrul decorativului și a-i conferi consistență.” Călin Ciobotari - scriitor publicist, ziarul Flacăra Iașului, 31 august 2007 „...Fără a avea o anume
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mizeriilor cu care a fost împroșcat. Și încearcă să explice lucrurile ca pentru proști, sperând că doar doar va fi înțeles și de ei: „Sa spus că eu, personal, am zis că «îmi bag p... în regina Angliei.» Ei, nam spuso eu, ci un personaj odios al meu, întro carte. E ca și când ai spune că nu Iuda, ci evanghelistul Luca la sărutat pe Isus ca săl vândă. La fel, lunga listă de citate «mizerabile» dintro carte a mea, de pe Internet, cuprinde
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
menajul la Paris sau ce mașini au niște nuntași români care petrec în Spania - și zice în sinea lui: „Românu’ e dat dracului!“. Mesajul acestor materiale a fost exprimat foarte bine, „la cumpăna dintre ani“, de domnul Meleșcanu, care ia spus lui Teo Trandafir, clipind cu subînțeles: „O săi facem noi pe ăștia!“ Și, oricum, Europa să facă bine să se bucure și să fie mândră că primește așa oameni de ispravă, descurcăreți și buni la toate. Cașai românu’... A urmat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a fost gata grătarul, fiindcă el a fost astăzi la putere“ (Antena 3). Seara, la știri, televiziunile generaliste au adâncit problema. De exemplu, la Observatorul Antenei 1, am aflat și rețeta mititeilor. De fapt, nu am aflat, pentru că ni sa spus că în compoziția micilor intră niște ingrediente secrete - și iată că regele mic capătă și o aură de mister, care tinde săl ridice la rangul de zeu. Altfel, după cum nea informat crainicul, „în pădurile din jurul Capitalei, aceeași vedetă - micul“. Apoi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
spunea că schimbarea bruscă de tabere - pe care a practicato mai tot timpul - se datorează faptului că e un sentimental, nu un jurnalist (de altfel, de fiecare dată când îl punea Turcescu în încurcătură, el se eschiva candid: „Nu vam spus că nu sunt jurnalist?“ - deși la un moment dat ia scăpat: „Suntem amândoi gazetari, nu?“). Adorabil a fost și când a spus că „domnul Traian Băsescu nu mai e la putere, e în Opoziție“ și că „este tot mai singur
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
înghiți și de data aceasta hapul șiși vor povesti extaziați, a doua zi după ce au fost la urne, fazele mișto cu personajului lor preferat. (2003) Domnu’ Cornel Domnu’ Cornel e bun și blând. Domnu’ Cornel e chiar frumos, după cum nea spus și domnu’ Dan Claudiu Tănăsescu, cel care la invitat în emisiunea sa, Prețul performanței de la Realitatea TV. Îi stătea așa de bine în cămașa lui albastră ca cerul senin, cu gulerul și manșetele albe, cu cravata tot albă... Nouă doamna
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
repezeală, iar de data asta scrie: „Ziua de azi nu o știe pe cea de mâine”. - Ce vrei să spui cu asta? La ce te referi? - Păi e destul de logic. Adică nu se știe secretul zilei de mâine. Acestea fiind spuse, Alin deveni calm și serios. Luminile unor felinare stradale străluceau făcând să domine liniștea nopții și tăcerea ei. Această călătorie însemna mult mai mult decât o vizită neoficială, însemna o implicare profundă cu stări de tensiune și concentrare 225 maximă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tot de pe la noi este. - Cu ce se ocupă? - E spion! zise Nicky rânjind. - Ce fel de spion? Glumești? - Un spion adevărat! - Lasă-te de glume prostești. Nu m-am născut azi să cred toate aberațiile tale. Nicky, după toate glumele spuse îi povesti câteva istorioare despre cum se jufuiesc unii pe alții, fără scrupule, păcăliți de câte o bandă de analfabeți, coate goale care sunt în stare să comande și o armată. Nu poți să îți imaginezi prin câte trec cei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Mamaia sau Moeciu... Nu lipseau decât mileurile, canceurile și ștergarele artizanat. în orice caz, contrastul între această imagine a României (meșteșugită în birourile capitonate ale ministerelor) și filmul lui Mungiu (dur, direct, fără înflorituri) este imens. în același timp trebuie spus , contrastul este la fel de tare între ceea ce așteaptă o mare parte din publicul românesc și ceea ce creează neorealiștii furioși cei mai talentați ai momentului : Puiu, Porumboiu, Muntean și, acum, Mungiu. 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile se petrece în România
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Nae dă prioritate narativului, și de aceea îmi place. Nu vreau să văd cadre splendide (deși în Restul e tăcere există câteva), pentru asta am albume de pictură și de fotografie. Vreau o poveste care să fie atât de bine spusă, încât să mă convingă că nu există graniță între real și iluzie. Alex. Leo Șerban : Aici este o discuție interminabilă apropo de necesitatea poveștii în film (Este filmul mai aproape de literatură decât de artele vizuale ? Și, dacă este un hibrid
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dar celelalte două cu siguranță da. Trebuie spus că filmul la care te referi este un remake după filmul omonim al olandezului Theo Van Gogh (nepotul pictorului, ucis de un fundamentalist islamic în plină stradă), ca atare povestea era deja spusă, dar Buscemi a avut ideea și bine că a avut-o ! să o reia într-un film mai bine servit din punctul de vedere al bugetului (deci, față de filmul lui Van Gogh, este mai puțin minimalist, ca să facem o glumă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Pare-mi-se că am deschis Cutia Pandorei și că, de fapt, discuția abia începe. Ca să mă-ntorc la categorisiri și la ”ce e La dolce vita ?”, răspunsul cel mai adevărat este : un film de Fellini. (Știi poate anecdota aceea, spusă chiar de marele Federico, cum că taică-su voia să-l facă doctor, maică-sa preot, iar el a sfârșit prin a deveni un adjectiv : fellinian ?...) Altfel, sigur, categoriile astea ad-hoc în care sunt puse filme celebre sună infinit de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
filmat : ”Ce, asta-i artă” ? Uite, ca să-ți dau un ultim exemplu, mă gândesc la Lampa cu căciulă, filmul lui Radu Jude : o situație banală, nu se întâmplă nimic spectaculos, dar cât de caldă și de umană e povestea aceea spusă aparent atât de simplu. Acum, în ce măsură trebuie teatrul sau filmul să fie artă sau altceva e o cu totul altă discuție. Despre un ”moment inaugural” (dialog cu Anca Oroveanu) Alex. Leo Șerban : Dragă Anca, știu că ai vorbit, la Festivalul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
condițiile, rama/cadrul în care are loc receptarea lor. Altminteri, cel puțin în România, cultura în domeniul filmului nu are motive să invidieze cultura în domeniul artelor vizuale. Această cultură e, la nivel general, deplorabilă în ambele domenii. Acestea fiind spuse și în speranța că nu se va detecta o notă critică la adresa cineaștilor despre care vorbim, nu mi se pare posibil, nici dezirabil, à la longue, ca filmul să fie practicat exclusiv sau preeminent înăuntrul unei opțiuni în ultimă instanță
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
bănuiesc, împrejurimile Muscelului ). Căci Sfântul de lângă Cișmigiu va fi devenit, neîndoios, un Baedeker al celor fără idei proprii, gânditorul eminamente rural al unei țări asemenea, al cărei fundament solid nu este dizolvanța cioraniană, ci certitudinea dogmei (ortodoxe, în plus !). Altfel spus, serialul despre Cioran (simplu accident ”exotic” într-o cultură întemeiată pe mutism și rugăciune) ar avea darul de a ne întoarce la ”cele sfinte” que le Diable nous garde ! Și, din fericire, Diavolul (Cioran) este și el cu noi. Este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care fusese solicitat să joace unul dintre rolurile principale ; Benigni a refuzat, dar filmul său, La vita e bella cu o poveste oarecum asemănătoare , avea să iasă pe ecrane înaintea Trenului vieții, triumfând la Cannes și la Oscaruri Ce trebuie spus este că, la nivelul poveștii, Trenul vieții este net mai bun decât multipremiatul film al lui Benigni ; nu doar premisele filmului, dar multe dintre întorsăturile de situație, soluția finalului și un plan de ansamblu demn de Lubitsch (evrei deghizați în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vorbeau americanilor, la CBS, despre Liberace și Mickey Rooney. Mă rog. Nu știu dacă Liberace și Mickey Rooney sunt chiar exemplele cele mai strălucite de implicare politică a CBS-ului în chestiunea McCarthy, dar, dacă există un lucru ce trebuie spus (în apărarea senatorului de Wisconsin) și pe care nu-l spune nimeni (deși în România am avea multe motive s-o facem ), este că mulți dintre cei vânați de McCarthy chiar erau comuniști ! Și că SUA era în plin Război
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
acest procedeu îi permitea lui Pintilie să pună sub semnul întrebării adevărul acesteia, denunțând simulacrul. Imaginile spotului educativ căpătau un și mai mare grad de neveridicitate cu cât spectatorul era făcut părtaș la procesul (precar) de surprindere a adevărului. Altfel spus, publicul era chemat să fie martorul unui proces al realului desfășurat (aproape) în timp real, in situ și cu toate indicațiile de regie la vedere... Distanța dintre filmulețul mincinos și adevărul crud al realității din spatele aparatului de filmat dădea toată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dat fiind că orice pagina, orice carte trimit la altele „și cu timpul îți poți formă singur programul cel mai bun de lectură”. Dacă, finalmente, nu se întâmplă așa, de vină, zice ironic Olăreanu, nu este numaidecât cartea. El invocă spusă unui filosof că atunci când „o carte se izbește de un cap și se aude un sunet sec, nu totdeauna este de vină cartea”. Cu asemenea captatio, Costache Olăreanu ne previne, într-un alt eseu, că ne găsim deja în sânul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
așa cum arată și profesorul Crișan Mircioiu, putem spune, fără teama de a greși, ca Petru Ir. Pogângeanu a pus bazele teoretice și practice ale învățământului de fizica la Facultatea de Farmacie a Institutului de Medicină și Farmacie clujean, sau, altfel spus, este creatorul acestui învățământ, fapt recunoscut unanim de clasă academică clujeana. În toată această perioadă, profesor și decan al Facultății de Farmacie a fost Erwin Popper, care a avut un rol deosebit în evoluția problemelor didactice, științifice și administrative, iar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fi culese și din cartea de telefon, cu calm și indiferență. Dar voi deveni grav cînd, ajungînd la șirul Marinescu, mă voi opri asupra unuia, zicîndu-mi: "Acesta e Gheorghe Marinescu-Dinizvor, cel pe care-l știu..." A ști e prea puțin spus. De la el am învățat care-i dimensiunea omului. L-am cunoscut într-o seară, la un spectacol la Teatrul Mic. Era împreună cu soția, doctorița Speranța Halunga-Marinescu. O cunoștință făcută prin intermediul unei cunoștințe comune, la sfîrșitul unui spectacol. Omenia degajată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cinci; tovarășul inginer Nicolescu va trebui să-și pornească instalația și are nevoie de oameni. Dacă nu plecați dumneavoastră, vă trimit eu, pentru că tot trebuie să-i dau cîțiva maiștri și mai mulți muncitori. Puteți să vă supărați pentru cele spuse acum, dar eu, în secție, doresc o atmosferă de lucru sănătoasă. Ies din clădire alături de Don Șef și ne continuăm drumul. Trag cu coada ochiului și-l observ cum fierbe de furie: tot sîngele i s-a ridicat în obraji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
răspund calm, eu aștept întrebarea. Căci vreți, desigur, să-mi puneți una. E adevărat că prietena ta e foarte frumoasă? mă întreabă, ridicînd privirea, uitîndu-se în ochii mei cu o atitudine hotărîtă: "fie ce-o fi!" " Foarte" e cam mult spus. Sînteți prieteni de mult? "Ei nu, că e culmea! Urmează să mă mai întrebe dacă mă căsătoresc cu ea și să-mi ureze noroc!...", mă înfurii eu. Da, doamnă, sîntem prieteni de mult, atît cît să ne cunoaștem foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în 2010 pe locul fostei închisori Văcărești. Peste trădările de atunci s-a așternut țărâna uitării. Oamenii s-au stins și după cei care au făcut atâta rău au rămas doar niște nume murdare. Însă faptele lor, sau, mai bine spus, ceea ce a fost general uman și repetitiv în abjecțiile comise de ei, asta nu trebuie uitat. Urmărind firul narativ al destinului Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu am riscat ca această carte de corespondență, despre care afirmam că a fost romanul sau poemul iubirii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prag, Maia, plină de ifose, o întrebă pe Mitrana: «Mai vii odată, sau muriși acolo?»“ (Cronică Muma) [...] Îți trimit amintirea noastră, a tuturor, morți și vii. Mamie III Sâmbătă, 12 martie [1949] Azi-dimineață, pe când eram încă adormită - sau, mai bine spus, pe când mă aflam între viață și neant -, am auzit pași străini în vestiar; am strigat: „Cine-i acolo?“ și Lina mi-a răspuns: „Domnul căpitan de la Slatina“. A intrat în cameră timid și jenat că mă deranjează (stătuse o oră
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]