6,151 matches
-
este complexă și adresată multifactorial: antitrombotică prin agenți antiagreganți, anticoagulanți și trombolitice, antiischemică prin betablocanți, nitrați, antiremodelare prin IECA, de reechilibrare metabolică prin control glicemic strict și controlul dislipidemiei prin statine, care par să prezinte și alte efecte utile pentru stabilizarea plăcii de aterom active și corecția altor mecanisme cu efect defavorabil asupra miocardului ischemiat. Particularități ale tratamentului medicamentos al bolii coronariene la pacienții cu diabet zaharat. Agenții antiplachetari. Aspirina, în doze de 75-325 mg/zi, prin efectul de blocare a
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
de 10-20 (40) mg/zi, cunoscute ca fiind cele mai potente medicamente de scădere a colesterolului, prin blocarea HMG-CoA reductazei, s-au dovedit a avea și efecte nonlipidice, în sensul modificării funcției endoteliale, reducerii răspunsului inflamator vascular cu efect de stabilizare a plăcii de aterom vulnerabile sau chiar ulcerate, împiedicând formarea trombusului. Sechelele trombotice ale ulcerării plăcii de aterom sunt reduse de statine prin intervenția inhibitorie a agregării plachetare și menținerea balanței fluidocoagulante. Diferențele calitative dintre statine ar putea influența semnificativ
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
cu Amanita Phalloides constă în fixarea toxinelor din ciuperci de proteinele circulante din sînge. Această fixare corespunde începerii fazei a treia a intoxicației cu ciuperci. Tratamentul clasic al intoxicației cu aceast tip de ciuperci î-și îndreaptă tot efortul spre stabilizarea bolnavului și pe blocarea fixării toxinelor pe proteinele circulante din sînge, eliminarea toxinelor din sînge, refacerea ADN și ARN în interiorul celulelor afectate. Teoria sistemelor imunitare Sistem imunitar reprezintă un ansamblu de organe care acționează împreună pentru a realiza apărarea organismului
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
la acest lucru: pe de o parte obținerea unei poziții acceptabile În structură și pe de altă parte „Înghețarea” structurii odată ce această poziție este asigurată. Consolidarea unor structuri stabile, organizații, câmpuri reflectă puterea diferențială a actorilor și eforturile acestora de stabilizare a piețelor prin eliminarea competiției. Astfel se ipostaziază o serie de relații sociale stabile, dar și o cultură dominantă (formală și informală) ce organizează interacțiunea Între actori. Ea se instituționalizează prin mecanisme coercitive, dar mai ales normative și cognitive, generând
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
degrabă metodologice, Scott (1998) accentua delimitarea câmpurilor după criteriul obiectiv al funcțiilor serviciilor și produselor realizate de către acestea. Totuși, Fligstein nu produce vreo delimitare sau clasificare a câmpurilor, dar consideră că structurarea acestora urmărește delimitarea spațiului de dominație constituit de stabilizarea relațiilor sociale și asumarea unei culturi locale. Câmpurile sunt construcții ale actorilor ce dispun de capitaluri materiale, relaționale și simbolice și care Încearcă În aceste condiții să permanentizeze o rețea de relații constituite și să impună o concepție unitară În privința
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este aceea de a asigura supraviețuirea organizațiilor și de a produce stabilitate prin reproducerea raporturile de putere dintre actori. Câmpurile nu există doar În virtutea clasificării legale a activităților economice, ci se constituie la inițiativa anumitor actori ce au interese În stabilizarea unui anumit raport de forțe. De altfel, Fligstein folosește termenul de piețe În paralel cu cel de câmpuri pentru a denota aceeași construcție socială: un spațiu social ordonat. Diferența teoretică Între concepțiile celor doi autori constă În aceea că Scott
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
teoretică Între concepțiile celor doi autori constă În aceea că Scott accentuează instituționalizarea (În sens etnometodologic, de elaborare a unor semnificații comune) ca proces de formare a câmpurilor, În timp ce, În abordarea lui Fligstein, câmpurile sunt rezultatul unui proces politic-cultural de stabilizare a relațiilor de putere Între actori. Ambii autori acordă o importanță crucială statului În aceste procese. 5. Instituții și relații sociale Mecanismele ce fac posibilă cooperarea socială și economică sub diverse forme au constituit deopotrivă tema predilectă pentru sociologia economică
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
câmpuri funcționale ce pot fi definite ca domenii de politici. Acestea sunt arene ale acțiunii În care agenții guvernamentale, reprezentanți ai firmelor și ai angajaților se Întâlnesc (și adesea se confruntă) pentru implementarea de politici formale și practici informale În vederea stabilizării domeniului respectiv. Firma, ca instanță de cooperare, organizație având funcție de producție economică, este privită de mulți economiști ca „un set de contracte” (nexus of contracts) nefiind practic altceva decât o sumă de schimburi contractuale, mutual avantajoase, Între anumiți indivizi care
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un cadru instituțional și care este motivul pentru care se Întâmplă acest lucru? Referindu-ne la răspunsul lui Williamson, organizațiile apar pentru a economisi costurile tranzacționale prin reducerea incertitudinii asociate schimburilor discrete și impersonale. Vom adăuga aici asumpția că, prin stabilizarea anumitor relații, scopul fundamental urmărit de actorii constitutivi este reducerea incertitudinii prin diminuarea sau chiar eliminarea competiției. Această asumpție este necesară pentru a fundamenta microsocial, la nivelul acțiunii, teoria macrofuncționalistă a lui Williamson. Integrarea verticală În organizații urmărește cooptarea actorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
lor) dominante În special prin limitarea competiției și menținerea statu-quoului. Preocuparea de limitare a competiției datează din perioada capitalismului mercantilist și a fost asociată cu ideile de stabilitate a relațiilor economice și construcție a statelor naționale. De altfel, modalitățile de stabilizare a piețelor și astfel de formare a câmpurilor sunt similare procesului istoric de formare a statului național: dobândirea monopolului de utilizare legitimă a forței prin impunerea unei concepții dominante cu privire la justețea statului. La fel, câmpurile se formează prin ipostazierea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
angrenați Într-o rețea de relații sociale, În parte stabile, În parte volatile. Stabilitatea generează Încredere și angajamente credibile care fac posibilă cooperarea În structura actuală (păstrând o anumită distribuție a resurselor). Actorii puternici acționează În sensul menținerii statu-quoului și stabilizării (ordonării) sociale a unei anumite structuri de relaționare. Ei dezvoltă proiecte culturale de impunere a unor concepții dominante cu privire la drepturile de proprietate, regulile de cooperare și structurile dintr-un anumit câmp. Apar astfel reguli constitutive care vor defini tipurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În sus, fiind empiric confirmată pentru actori, prin creșterea incidenței comportamentelor prescrise (așteptate) În rândul celorlalți actori și, de asemenea, social legitimată ca urmare a transparenței cognitive se ajunge la armonizarea sau implicarea instituțiilor În sistemul de relații sociale și stabilizarea câmpurilor. Relațiile și instituțiile intervin În structurarea acțiunii atât În interiorul unei coaliții (organizații) cât și Între membrii unor organizații diferite, menținând ordinea socială a spațiilor sociale organizate (Bourdieu, 1977). Instituțiile iau forma concepțiilor dominante (miturilor raționale), În timp ce relațiile se conturează
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
afaceri este necesar pentru stabilirea unor relații pe termen lung. Acesta se formează relațional, Într-o istorie a legăturilor bilaterale și este de natură să inducă schimbări comportamentale ale acțiunii economice În cadrul diadei. Faza a doua presupune consolidarea relației și stabilizarea acesteia pe perioade Îndelungate de timp. Relația se menține În măsura În care partenerul reciprochează și face dovada unui comportament prosocial. Perioada de Încercare a relației presupune ca una din părți să inițieze, prin acordarea unui favor, un proces care poate deveni reiterativ
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
societății. VII. O teorie a câmpurilor organizaționale Definim câmpul social sau organizațional ca fiind o structură socială constituită din instituții și rețele; comportamentele cooperatoare sunt facilitate de consecvența dintre capitalul cultural (instituții, norme) și capitalul social generat de rețelele sociale. Stabilizarea câmpurilor reprezintă structurarea relațiilor dintre actori coroborată cu emergența unor practici instituționalizate ce presupun convergența percepțiilor deținute de actorii sociali asupra mediului. Preluând definiția lui Lin, „capitalul cultural conține valori, reguli, norme sancționate de câmpul instituțional dominant”, iar „capitalul social
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
comportamentale propriu-zise, ci ca modele de asociere și articulare definite cultural” (Scott, 1992:163). În continuare vom prezenta un model de emergență a unor Înțelegeri comune ale câmpului organizațional, de dezvoltare a unor reprezentări și concepții Împărtășite de către actori, odată cu stabilizarea relațiilor din interiorul câmpului. 1. Instituirea mediilor organizaționale Instituționalismul clasic În economie a modificat asumpția economiei neoclasice conform căreia agenții economici dețin informație completă și a arătat că actorii operează cu reprezentări ale mediului În deciziile pe care le adoptă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dinspre mediu (contribuțiile). Organizațiile, spun Pffefer și Salancik, nu sunt pe atât entități sociale concrete, cât procese (sublinierea noastră - M.P.) de organizare a suportului suficient pentru a Își continua existența” (2003:24). În orice moment există mai multe procese de stabilizare a unei coaliții viabile ce se pot forma Între actorii constitutivi pe o piață. Aceste coaliții se pot structura formal (organizații) sau se pot constitui În rețele de actori și organizații - câmpuri organizaționale. Recompensele primite de membrii coaliției sunt proporționale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
spus, sunt implicate de practicile, rutinele, obiceiurile instituite la nivel organizațional. În acest context, al organizării sociale (fie În cadrul unei organizații sau Într-un câmp organizațional) ca sistem politic menținut printr-o coaliție viabilă de susținere, problema este aceea a stabilizării coaliției, prin inducerea unor semnificații Împărtășite de membrii coaliției (prin Îndoctrinare) privind contribuția fiecăruia la menținerea și bunăstarea (adaptarea) sistemului organizațional ca Întreg. Bourdieu afirmă (2000:269) că În interiorul organizației există o luptă pentru definirea acesteia, a scopurilor și proiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ca Întreg. Bourdieu afirmă (2000:269) că În interiorul organizației există o luptă pentru definirea acesteia, a scopurilor și proiectelor sale de dezvoltare, iar câștigarea luptei presupune legitimizarea uneia dintre concepțiile concurente. Logica poate fi extinsă la nivelul oricărei forme de stabilizare a proceselor cooperatoare. În câmpul organizațional, scopul fundamental urmărit de actori este supraviețuirea „construcției” și menținerea statu-quoului. Nu În ultimul rând, rutinele și practicile instituite sunt rezultante ale felului În care organizația a interpretat și a răspuns cerințelor percepute ale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mediului la nivelul organizației prin care anumite grupuri preiau controlul organizației sub pretextul deținerii informației strategice pentru supraviețuire, dar difuzează la nivelul Întregii piețe instituind câmpul organizațional (actori și structură), zone infuzate de o cultură locală. Instituirea câmpului echivalează cu stabilizarea acestuia, reducerea incertitudinii În privința controlului intern și extern al resurselor și creșterea șanselor de supraviețuire a organizațiilor existente. Stabilizarea presupune structurarea unui set de relații, susținute de o ideologie prin care relațiile respective sunt legitimate. Organizația poate fi În același
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
difuzează la nivelul Întregii piețe instituind câmpul organizațional (actori și structură), zone infuzate de o cultură locală. Instituirea câmpului echivalează cu stabilizarea acestuia, reducerea incertitudinii În privința controlului intern și extern al resurselor și creșterea șanselor de supraviețuire a organizațiilor existente. Stabilizarea presupune structurarea unui set de relații, susținute de o ideologie prin care relațiile respective sunt legitimate. Organizația poate fi În același timp considerată ca sistem atunci când ne referim la procesele interne ale sistemului organizațional, dar și ca subsistem atunci când ne
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
multe considerente: În primul rând există premizele unei competitivități crescute, fiind un sector În care, teoretic, intrarea pe piață este facilă, investiția inițială este relativ mică, forța de muncă este principala resursă, iar sindicalizarea acesteia este mai degrabă slabă. Ipoteza „stabilizării” pieței nu este intuitivă În acest caz, existând premisele unei competiții acerbe care să conducă la o volatilitate ridicată pieței. La data cercetării, În România acest sector era În plină dezvoltare: În 2001 reprezenta, la nivel național, aproximativ 9% din
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
categorii cognitive conturează deopotrivă structura, dar și logica de acțiune dominantă În interiorul câmpului. Cele două, structura și logica (concepția asupra controlului) sunt sursele ordinii sociale instituite la nivelul câmpului care permite reproducerea relațiilor Între actori și astfel reducerea volatilității și stabilizarea câmpului și a coalițiilor (organizațiilor) din interiorul său. Giddens (1984) și apoi Sewell (1992) afirmă că structurarea este rezultatul „amestecului” de reguli (proceduri generale sau scheme sociale) și resurse. Pe de altă parte, „logica se referă la sistemele de convingeri
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a lungul canalelor de transmitere a informațiilor furnizate de relațiile implicate. Informațiile transmise de piață, prin mecanismul prețurilor, sunt prea puțin asiguratorii pentru firmele ce Încearcă să controleze incertitudinea. Relațiile implicate contribuie la reducerea reactivității și volatilității piețelor și la stabilizarea actorilor constitutivi (organizații) și a structurii câmpului. La Întrebarea „considerați că se poate avea Încredere În majoritatea partenerilor?” răspunsurile tind să fie negative, intervievații afirmând că sunt asigurați prin contract. Pe de altă parte Însă, când se vorbește de partenerii
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
contractate; astfel de Înțelegeri informale generează Încredere și expectații privind comportamentul partenerului. Pe de altă parte, contractul este simbolul relației, iar investiția ia de multe ori forma investiției contractuale după cum se exprima un manager, În sensul cultivării relațiilor actuale și stabilizării lor prin demonstrarea credibilității și seriozității din partea partenerului: Încercăm să oferim absolut tot ce ține de noi În sprijinul derulării În cele mai bune condiții a producției pentru fiecare zi În parte, cât se poate de mult, cât de multe
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
spații cultural-definite În care acțiunea strategică urmărește supraviețuirea construcțiilor de actori existente și a relațiilor dintre acestea. Menținerea coaliției de interese a organizației și controlul intern și extern al competiției (atât la nivelul organizației, cât și al mediului organizațional), produc stabilizarea relațiilor Între actori la ambele nivele (atât intra cât și inter-organizațional); structura emergentă de relații este În același timp o construcție culturală a actorilor În baza căreia aceștia Își Întemeiază strategiile practice prin urmărirea reciprocă a acțiunii celorlalți. Modificarea regulilor
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]