6,791 matches
-
se îndreaptă către analiză. „Bărbatul este misogin și egoist, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist și lamentându-se disproporționat de inferioritatea femeii, zice Călinescu.”<footnote Nicolae Manolescu, Lecturi infidele, Editura pentru literatură, București, 1966, p. 161 footnote> Romanul static e diferit de romanul de idei prin fuga de trăirile profunde. Sandu nu vrea o despărțire melodramatică, iar „tragediile” care au fost sunt uitate. Cei doi se despart cu un sărut fugar, pentru că „întotdeauna când te desparți de cineva drag
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
undeva trebuie să se întâmple întâlnirea voastră. Îți închipui ce tremur m-a cuprins când, pe neașteptate, cineva examina o hartă a orașului.” Naratorul se află prins nu doar în închisoarea relației cu Ioana ci și în celula unei realități statice, fără epicul ce ar fi dat narațiunii culoare. Dacă în romanul tradițional convenția autorilor demiurgi era o tehnică facilă, naratorul modern se lovește de imposibilitatea de a depăși zidurile cu care se înconjoară personajele. Replicile puse pe seama Ioanei în timpul excursiei
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
adevărul scriitorului și adevărul operei nu mai poate fi tranșată, iar profunzimea autenticității se impune ca o esențializare a omenescului. În Testament literar Anton Holban se arată un teoretician al textului autentic, prin realizarea distincției între romanul dinamic și cel static al experiențelor interioare, cu adeziunea declarată pentru cel de-al doilea. Capitolul „Structuri narative” urmărește caracteristicile narațiunii holbaniene, începând cu preferința declarată a naratorului pentru nuvele, autoficțiunea din proză, și terminând cu stilul scriiturii. Anton Holban mărturisește că preferă nuvelele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
dar uitându-mă la ea o văd fericită, respirând fericire prin toți porii trupului ei alb. E poate pentru prima oară când văd o bacantă și realizez că poate ceea ce imprimă frumusețe în noi și-n rest e mișcarea, scurgerea. Staticul e doar un cadavru înghețat într-o poziție imposibilă pe un asfalt de vară. Dance Arena Exercițiu de imaginație: 20.000 de oameni dansând pe aceeași arenă, în aer liber. Stream-uri electronice ce lovesc zidurile unei cetăți medievale. Ritm, trupuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
de variațiuni, una mai frumoasă ca cealaltă, pe această temă: Finalul nu este impetuos, zgomotos, cum adesea urmăresc compozitorii pentru a impresiona cât mai mult auditoriul cu ultima parte a lucrărilor lor. Este un imn adresat naturii; nu o adorație statică, ci una pătrunsă de spiritul mișcării, o redare a curgerii emoțiilor răscolitoare din sufletul omului. Cu alte cuvinte, Beethoven este cel ce-și destăinuiește toată simțirea în fața splendorii naturii: ,,mehr Ausdruck der Empfindung als Mahlerei” - mai multă expresie a senzației
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
mai buni odată cu intrarea în Noul An Chinezesc, care se apropie. Pentru a vizita întregul parc nu este suficientă o singură zi; poate trei zile sau poate o săptămână, din motivul că nu te afli într-o serie de muzee statice, ci într-o lume plină de viața terestră sau marină, care-și modifică existența în fiecare clipă, ca și tine, în calitate de vizitator. În Ocean Park rămâi uluit de cât de multe obiective de distracții au construit localnicii pentru vizitatori și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
investit efort în punerea la punct a unor tehnologii care să transforme surferii web în potențiali clienți. Inițial, siturile web ale acestor firme conțineau doar informatii de contact, oferte promoționale sau chiar cataloage de produse sub forma unor pagini HTML statice. Lansarea unei comenzi de cumpărare a unor produse se putea face eventual via fax, telefon sau email. Totul era ok, doar că pentru a putea intra în posesia produselor, clientul trebuia să plătească contravaloarea produselor comandate iar banii să parcurgă
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
că orice lucru are o mulțime de cauze și că, la un moment dat, coincidența unui flux cauzal ajunge să se concentreze sub forma care duce la apariția unui lucru, nu ca efect, ca simplu efect, ci, dimpotrivă, ca perpetuare statică a fluxului cauzal; acesta se strânge, se adună la un moment dat ca să dea consistență, nu unui lucru singular, ci unei specii, unei forme tipice care confirmă, ca apariție, sensul activ și perpetuu al mișcării acestui flux. Sensul oricărei cauze
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
apariția istoriei drept consemnare a faptelor ce aparțin unei colectivități. Iar istoria, cea care merită să fie memorată sub forma actelor ce aparțin umanității, nu-i poate da acesteia un chip, o înfățișare cultă, decât atunci când omul a părăsit condiția statică a lumii rurale și a câștigat forța de mișcare și transformare marcată de apariția cetăților, dinamismul așezărilor urbane, care încep să știe că trăiesc un tip de devenire, de mutație istorică, ce nu se petrece în lumea rurală, unde obediența
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de a se pune în situația rolului respectiv; și cu asta a creat „distanțarea“, acea faimoasă atitudine lucidă. Dar și distanțarea aceasta face parte din joc, este doar una dintre poziții, nu are amplitudinea mișcării pe circumferință, ci se plasează static pe un punct de vedere strâmt. Misticul, ca și actorul mediocru care joacă ceva, își execută „rolul“ ca pe ceva exterior, plasat în afara sa, ca un fel de adevăr (adevărul textului) care nu-i aparține, dar de care trebuie să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lumina ideală, orice corp prezintă o inerție, un grad de imobilitate: mișcarea ideală prin care lumina ar trebui să treacă prin orice corp este împiedicată astfel să se exercite în mod continuu; și, astfel, orice corp este constituit de densitatea statică a acestei inerții. Așadar, orice corp poate fi înțeles și conceput ca locul material al unui accident în care mișcarea luminii devine discontinuă, accidentată, întreruptă, dar nu anulată. Dar, privit invers, din perspectivă opusă, același fenomen ne permite să afirmăm
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
revenit este prezența unui lucru pierdut. Pierderea devine solidă, în timp ce trecerea este fluidă, evanescentă. Este enigma devenirii, adevărul sfinxului în care privim, fără ca el să ne privească, transformarea speciilor vieții strânse într-o singură înfățișare, schimbarea vieții care rămâne, imperturbabil, static, neschimbată. Aici, în conceptul devenirii, simțim realitatea gândului care poate surprinde într-o singură priză, ca pe un conținut unic și total, tot ce se petrece, tot ce există, tot ce se schimbă. Nu mai rămâne nimic de conceput în afara
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
știm ceea ce putem cunoaște - adică ne putem da „seama“ că putem cunoaște mult mai mult decât ceea ce știm că este cunoscut. Ce împlinire înfășurată în sine ascunde și poartă înăuntrul ei ideea de coloană, la greci! Cine poartă, cine susține staticul, greul, apăsarea oricărei zidiri, a oricărei înălțări de construcție? Mersul ușor, drept, legănat, de fată, cea care poartă fără greutate vasul cu apă deasupra capului, fără să lase să cadă vreo picătură. Să te legeni în mers, stând drept, ca
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
spunând că el s-a terminat, că nu mai curge, și că acest prezent care îl judecă este scutit să curgă, face excepție, nu se mai supune deloc trecerii care definește timpul în mod esențial. Fie că vei considera trecutul static, fie că-l vei considera dinamic (punctele de vedere care deosebesc cele două atitudini), el rămâne totuși timp, curgere și trecere. Nu poți să păstrezi nimic ca fixat de tradiție într-o formă inalienabilă, dacă nu „păstrezi“ sub forma în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
adică -, are prostul aspect de a face să se creadă că logica nu este decât o instrumentație, o punere în practică a unor reflexe expresive gata făcute - la care nu trebuie găsit decât cazul care se mulează pe aceste modele statice. Faptul că mintea se poate supune silogismelor nu este decât un joc, un trucaj, o inversiune mecanică a ordinii în care lucrurile își pot descoperi sensul. Omul deține proasta aplicație de a pune deseori în practică formule învățate - așa face
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca niște mărgele înșirate. Adică, brusc, timpul „înșirat“, cel al clipelor barbare, empirice, de ceasornicărie, ar dispărea sau, mai bine zis, s-ar căsca interior pe mari epoci, care nu se mai succedă, ci stau, fiecare, așezate pe mari intervale, statice aproape, dar probabil purtate totuși de o mare mișcare lentă, imperceptibilă sub forma empirică a cursivității. Deci în clipa de față (și simt că acest „în clipa de față“ este impropriu), simt că nu mai știu dacă trecutul meu personal
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
acest început nimeni n-are unde-l găsi. — În gând! — Să vedem... În ce fel, cum imaginăm cu gândul acest început? Ce formă are el în gând, se descriu acolo niște mișcări, ceva nebulos sau imaginezi începutul ca pe ceva static, inform? — O formă trebuie să aibă, că altfel nu s-ar începe nimic. — Deci, îndată ce presupui un început, îi și dai o formă, zicând despre ea că este altceva decât nimic. Și, poate, în felul acesta pare logic să pui
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
n-au apucat niciodată să fie copii - deși au trecut prin copilărie. Și s-ar putea ca aceștia, dacă există, să nu fi fost niciodată atrași și fascinați de pluralitatea fabuloasă și multicoloră a lumii; ei recepționau lumea pe secvențe statice, în petice, statistic, dar nu erau pătrunși de fluxul lumii, de efervescența artistică a acesteia. Bătrânul, în general, uită de felul în care lumea îl făcea să-și aducă aminte de ea, fără să se lase redusă la o sumă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
îl extragi tu din formele vieții, nu ți le face cadou doar viața singură. Trebuie să ai oarecum în tine inocența de a privi viața ca pe o mișcare vie și spumoasă, și nu ca pe o secvență de imagini statice. Totul depinde de caracterul intrinsec în care ne apare „imaginea vieții“. Ea se poate reduce, fie la o suită de imagini disparate, ca de album, în care lucrurile nu se leagă împreună, fie capătă caracterul unei singure imagini explozive, în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sâmbure de adevăr... Curajul nu aparține celui care se năpustește, ci aceluia care știe să reziste. Curajul este de obicei conceput ca dinamism, dar el pare să ceară mai curând nu o cheltuială de energie, ci menținerea ei în stare statică, compactă. În fond, el nu se lasă exteriorizat în fapte curajoase - pe care și un fricos congenital le poate realiza -, ci există deja fără să fie solicitat din afară, ca stare interioară omogenă. Altfel spus, când curajul caută să se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
relația dintre subiect și obiect pe altă cale, și va dezvolta o zonă de schimburi reciproce de conținut, între noeza și noema celor două tipuri de realități care se află în conjuncție; dar, la Husserl, se revine oarecum la orizontul static al cunoașterii, la esențializarea abstractă a acesteia, ca la un joc în care partenerii schimbă mingi, fără să fie pe teren. În toate aceste peripluri, din care am pomenit doar câteva atitudini, limba este cea care suportă și asimilează toate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu evoluția organismului fizic) să existe ca sursă, ca putere de a conține „în sine“ realitatea creșterii, a unei orientări de sens către ceva care urmează să se dezvolte. Din această pricină, lucrul „în sine“ al lui Kant se oprește, static, într un punct mort, într-o expresie de sterilitate. El a simțit că „undeva“ există un fond de gândire inepuizabil în care gândirea însăși regăsește faptul elementar al unei realități „în sine“ a lucrurilor, dar n-a mai văzut, din
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
metri. whitewater kayaking - se împarte în creek kayaking și rodeo kayaking. „Creek kayaking” se referă la parcurgerea unor râuri de munte cu debite mari, pe distanțe de la 50 km până la câteva sute de kilometri, iar „rodeo kayaking” se face aproape static, pe porțiuni mici de râu, cu vârtejuri și valuri mari, unde se fac figuri acrobatice. raftingul - este coborârea cu bărci speciale ale unor ape repezi de munte, caracterizate prin anumite grade de dificultate (praguri, cascade, curenți puternici). Se realizează cu
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
cu divinitatea (syngeneia și homoiosis) este una peratologică, deși cuvântul peras nu apare niciodată în acest context. Ambele teme sânt teme ale "încercării limitei", ale lui peratos peira (neformulate însă nicăieri ca atare), dintre care prima pune în joc principiul static al rămânerii sub limita cunoscută, iar cealaltă un principiu dinamic și transcendent, problema lui nous ca ceea ce se află în noi de dincolo de noi (to en hemin theion) și care nu poate fi atins decât printr-o transformare a umanului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Lisa Edwards nu avea decât să moară de singurătate. Pe monitorul ei, care beneficia de screen-saver cu George Clooney, se afla un bilețel galben, pe care scria că a sunat „Dillon“. L-a dezlipit, lăsând ecranul să pocnească din cauza energiei statice. Doar nu era octombrie deja! Dylan o suna de două ori pe an. În octombrie și în decembrie. Să o întrebe ce să îi cumpere lui Clodagh de ziua ei și de Crăciun. L-a sunat înapoi. —Bună, Ashling. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]