7,229 matches
-
eu, de fapt."? Îmi aduc aminte, în acest sens, de o secvență postdecembristă cu Petru Dumitriu. Fiindcă-și exprimase remușcările tot timpul exilului, creând chiar un adevărat gen al mustrării de cuget în literatura română, un fel de metanoia, pur stilistică, fusese primit cu covor de flori și i se înălțau adevărate osanale. Nu știu care jurnalist l-a întrebat totuși, direct, cum a fost cu Drumul fără pulbere, sau cu Vînătoarea de lupi. Personajul, până atunci mască a sfâșierii interioare, un Raskolnikov
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
pașii majori ai operei acestuia). Această traiectorie primește patina substanțialității originare pe măsură ce îi sunt degajate reperele principale, adică se autorevelează în intima sa esență pe parcursul punctării caracterizante a etapelor sale cruciale. Farmecul începuturilor, firava consolidare care urmează, înstăpânirea progresivă, maturizarea stilistică și tematică, crepusculul unui model personal de a ființa creator, sunt toate cuprinse în interpretarea pe care artistul și-o acordă sieși și apoi în interpretarea contemplatorului competent. Ele converg sub ochii unei priviri vizionare către un nucleu imanent pornind
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
abstract și convertește în unicitatea aspectului sensibil o linie conceptuală a întregurilor semantice construite departe de tumultul exploziv al momentului inspirației. Reconfigurarea rece a contribuției eidetice poate face parte din fenomenologia actului creator, însă nu pe latura vulcanică a provocării stilistice sau tematice, ci pe latura saltului imaginal pe care îl presupune proiectul bine conceput. Reflexia intervine cu puterea unei necesități esențiale în contextul schițării oricărui proiect de operă, pentru ca apoi să-i vegheze execuția în termenii unei politici a alternanțelor
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
congenere care ține de meticuloasa creștere a procesului educațional. O teorie estetică bine pusă la punct extrage din experiența reflexivă directă a protagoniștilor "piesei" creatoare remarci ale psihologiei actului mijlocitor între realitate și expresia desăvârșită a operei, ilustrări ale competenței stilistice și tehnice, mostre ale îndemânării practice legate de activitatea de creație sau precepte esențializate ale gustului estetic pe care fiecare autor îl angajează în efortul succesiv de apreciere a muncii sale. Conceptul teoretic nu este, în estetică, străin de zbuciumul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
depășește fructuos obiectul reflectărilor sale. Exprimarea sintetică pe care o îmbracă adesea interpretarea este un reflex al sintezelor operate de conștiința de sine și poate constitui o oglindire a acestora, în măsura în care reia firul narativ al operei sau decriptează o manieră stilistică manifestă în ea. Hermeneutul este adesea dator la reiterarea pașilor mărunți pe care i-a parcurs autorul atunci când a elaborat lucrarea, chiar dacă o face într-o modalitate esențializată și rezumativă. În plus, forțele cognitive active în demersul contemplării țin de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de care el însuși făcea caz într-o vreme, ar putea explica polivalența, spontaneitatea, inventivitatea în domenii tangente, tot ce înseamnă fenomenul Zappa. Privind azi, pentru a nu știu câta oară, The Dub Room Special! am avut certitudinea că mobilitatea stilistică a lui Zappa e definitorie pentru vremurile noastre. Viteza halucinantă în care ni se duce viața, violența informatică, explozia coloristică, goana după himere, caricaturile numite „oameni politici“, macabrul străzilor, bălegarul stimulentelor artificiale, mâncarea preambalată etc. sunt un palindrog cotidian. Poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Bucureștiul cultural“ al revistei „22“. Ă Premiul pentru „Poezie“ i-a fost decernat lui O. Nimigean pentru volumul nicolina blues. Pentru autor, acesta este un premiu care îi „confirmă două lucruri: că nicolina blues reușește totuși, dincolo de o anumită prestidigitație stilistică, să transmită o pură, simplă, delicată, nesofisticată, autentică (și ciucsanmarțiană) emoție și, al doilea, ținind de îndelung deplânsa etică scriitoricească bahluviană, dâmbovițeană, mioritică, în general, că se poate face, profesionist, o jurizare pe cărți. Pentru climatul cultural de la noi, asfixiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
înainte, la Montreux, pur și simplu spulberase așteptările europenilor. Fusese invitat ca un fel de reprezentant al muzicii texano, dar a dovedit că este mult peste nivelul unui virtuoz local. Vulpoi desăvârșit, David Bowie a mirosit imediat talentul imens, disponibilitatea stilistică, anvergura necunoscutului chitarist. Intuind că poate exploata în folos personal „descoperirea“, l-a invitat să cânte împreună. A primit doar un gest de complezență. SRV a făcut partea de chitară pe discul (oarecare) Let’s Dance, dar i-a refuzat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
se dau peste cap. În aparența nevrotică de bine, moartea prinde cheag. Louis se întoarce acasă pentru că nu mai are mult de trăit. Monologul de început e un anunț al morții, al unei vieți pe drum, aflată la capătul drumului. Stilistic, E doar sfârșitul lumii are minimalismul Plajei. Un spațiu aproape gol, umplut de tensiuni cu supapă, care plonjează în banala distracție, de dialoguri care ascund mereu câte ceva. Ce nu se spune, dar se simte în fiecare hohot de râs sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
care-ți rămân întipărite în matricea libidinală. Esența unei povești erotice, oricât de cizelate, și fine, și livrești este, scuzați, să excite. Nu excită, nu incită, nu mărește pupila măcar puțin din politețe? Atunci, domnilor erotici luați-vă jucărelele, vibratoarele stilistice și biciurile lexicale și încercați la voi acasă experimente sexuale fără pic de excitare. Când îți mai și asumi titulatura de „literatură erotică“ în colecția Editurii Trei intitulată „Eroscop“, atunci e clar că ți-ai declarat răspicat statutul de posibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
erou al intelectualității“ cu un dosar gros, de urmărit al Securității, povești din lumea superficială a showbizului, povești „cool“ sau povești despre „fericirea burgheză“, povești promise sau mereu amânate alcătuiesc un volum compact și bine regizat din punct de vedere stilistic. Pentru Rogozanu, „scrisul e visul frumos al mizantropiei“, iar „depresia e cea mai comună și comodă proliferare a kitsch-ului“. Costi Rogozanu, Fuck the cool. Spune-mi o poveste, colecția „Ego. Proză“, Editura Polirom, 2007, 26.95 lei TREI R
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
o tăcere care generează tensiune de la început - și o stare de așteptare. Începe cu schimbul de replici: „Bine“ și „Mulțumesc“. Eu presupun că, în acea secvență dinaintea filmului, Otilia decide că e de acord să o ajute pe Găbița - însă stilistic e o formă de a semnaliza că povestea fetelor e mai amplă decât ce se vede și se povestește în film. Același rost îl are și finalul. Filmul se oprește acolo unde nu mai e mare lucru de zis, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
ar lasă la nevoie în urmă, în cazul în care aș fi căzut undeva în spatele frontului. Și nu vorbesc aici de literatură. Dacă e să zic de literatură, apreciez la Dan curajul de a scrie povești aparent simple, fără fandoseli stilistice. În calitate de cititor al cărților sale, nu mă simt păcălit de tot felul de „prăjituri“ estetice, care dincolo de ornamentele ochioase, iti lasă într-un final gustul amar al aditivilor. Îmi dă impresia că își iubește personajele - că nu le judeca, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
este pentru prima dată analizat și discutat în contextul poeticii teatrale moderne. Elementele de continuitate și discontinuitate, vizibile în raporturile autor-univers imaginat, autor-regizor, autor-text-personaje, autor-reprezentație dramatică-actori sunt urmărite pe trei niveluri distincte: strategii dramatice, statutul personajului și limbajul dramatic. Analiza stilistică este pusă în slujba surprinderii raporturilor personajelor cu sinele, cu alteritatea, cu istoria. Un loc important este acordat comentării modalităților de demontare a mecanismului teatral. Din cuprins: • Strategii dramatic • Statutul personajului • Limbajul verbal din perspec-tiva modurilor de structurare a limbajului
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
strop de narcisism: categoric, nu o recomand pudicilor instabili emoțional. Brutală, necruțătoare. Femeile o citesc cu (preădilecție, bărbații - cu o undă de mulțumire.“ „Actes Sud“ „Attila Bartis și-a cucerit deja cititorii maghiari și germani prin umorul său, prin talentul stilistic și prin capacitatea de a aborda erotismul și violența. (...Ă El se ridică deja la nivelul marilor scriitori ai Europei Centrale - și ne gândim, evident, la scrierile de tinerețe ale lui Kundera, dar și la primele texte ale polonezului Andrzej
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
mă suspectez de o semnificativă criză de atenție. Astea ar fi avantajele cărților comerciale scrise cu simțul răspunderii, ușor comestibile și fără prea mulți înlocuitori. Măcar ne identificăm cu toții reacțiile, știm să ne tratăm micile dependențe de imagini și combinații stilistice ușor de ingurgitat. Un scriitor precum Adrian Petrescu, tânăr român aspirant la recunoaștere literară, provoacă o angoasă mult mai neplăcută, care ține mai mult de zbaterile artistului în mijlocul unor confuzii literare. Cam acesta ar fi contextul, iar lipirea celor două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
din nou pus în fața certitudinii că, indiferent cât de legate una de alta ajung să se simtă două persoane, lipsa de comunicare este o problemă imposibil de rezolvat“. Golul „comunicațional“ alunecă firesc în stranii momente de voluptate concretizate cu răsuciri stilistice de-a dreptul abracadabrante: „Ea se porni să geamă, ademenindu-l ca prin vis cu pufuleții ei de viermișor și cărnișoarele aburinde de scoică fragedă. (...Ă Făcuseră dragoste de mai multe ori, dar niciodată până în acea seară nu se gândise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
altfel decât privise orice femeie până atunci. Avea ea oare darul de a-l face să se simtă un mic delfinaș capabil să satisfacă din când în când o marsuină adevărată?“. Bun, ar fi fost două linii valabile de fugă stilistică, către o descriere macabră a situației, ceea ce n-ar fi fost rău sau către una delirant-comică. Dar când toată paradigma se topește sub greutatea diminutivelor iese cam ce ați citit mai sus. Nu doar greața e împrumutată de la Sartre, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
viață și pe moarte depășește în frigiditate orice așteptare a cititorului. Nu doar greața e împrumutată de la Sartre, ci și obsesia dominării erotice, în cazul nostru o fixație necoaptă și nefericită. Jurnalistul Goliath se potrivește ceva mai bine cu veleitățile stilistice ale prozatorului nostru. Este tipicul ziarist de provincie, cu o mică echipă în spate alcătuită din credinciosul Benedict și apariții feminine efemere. Are un prieten senator care la un moment dat varsă într-un discurs în Parlament un lung șir
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
încarcă și mai mult volumul. Exemplul cel mai bun ar fi mărturisirile erotice făcute pentru ziarul „Adevărul nou“ de către un mecanic. Atmosfera sumbră, apăsătoare - atât de mult dorită de autor - e obținută până la urmă nu din teribile demonstrații de forță stilistică sau din atitudini surprinzătoare ale personajelor, ci tocmai din evidenta neputință artistică. Dorința de mărețe angoase existențiale se stinge în triste bâjbâieli semicurajoase cu aer de târg de provincie. Mă rog, după lectură, mi-a venit pofta să teoretizez aiuristic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
o puneam, era următoarea: de ce nu ar putea fi preschimbat (repet, prin abilitate scriitoriceascăă eșecul în împlinire, și vidul, în plin? La urma urmei e de departe mai greu de izbutit acest lucru și este necesară mai multă osteneală tehnică, stilistică, decât dacă acel ceva inițial ar fi minunat, generator de senzații și idei teribile etc. Realitatea nu este întotdeauna și nici neapărat ofertantă: dar a scrie doar despre nimicnicia ei ar fi inutil și poate chiar umilitor, uman vorbind. Pervertirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
din diferite surse istorice și etnice au fost combinate unele cu celelalte, pentru a-i deruta pe ascultători și a-i fermeca. Însă un sentiment unic al sfârșitului iminent a început deja de pe atunci să slăbească energia culturii underground. Simultaneitatea stilistică, dacă nu apocaliptică, a muzicii psihedelice a adus succesiunea cvasi-modernistă de stiluri rock la stagnare. Vechea dinamică dispăruse. Pe scurt, atunci când underground-ul atinsese cea mai înaltă credibilitate, deja plana amenințarea disoluției. Așa-numitul radio underground a trăit o scurtă perioadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
rock & shock în jurul artistului complet (& cumplit!) Robert Cummings. Agresiv, acid și antrenant, utilizând recuzita producțiilor horror, decadente și malefice, universul propus de Rob Zombie posedă calitatea - rară într-o lume ghidată din plin de modă, profit și consumabil - numită coerență stilistică, melodică, ritmică pe mai mult de câteva discuri. Viteza, forța, șocul vizual sunt elemente strânse sub îmbrăcămintea unei melodii fără cusur, memorabilă și - paradoxal - ușor cantabilă!... Seria videoclipurilor de pe DVD-ul antologic Past, Present, Future (2005) conturează un artist pe cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
mai fost pomeniți Borges, Pynchon. Mă miră absența lui Joyce, mărturisesc... La mai toți „ilizibilii“ amintiți există o fascinație a limbajului, a construcției după legi proaspăt inventate. Și, mai ales, există o voluptate a sondării profunzimilor rar întâlnită. Unele formulări stilistice ale unor ipostaze omenești în La umbra fetelor în floare sau în „monologul“ lui Molly Bloom provoacă implozii de insolit, sunt rândurile pentru care „merită“ tot efortul decriptării. Sunt acele momente în care autorul rupe proptelele stilistice pentru un plonjon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
întâlnită. Unele formulări stilistice ale unor ipostaze omenești în La umbra fetelor în floare sau în „monologul“ lui Molly Bloom provoacă implozii de insolit, sunt rândurile pentru care „merită“ tot efortul decriptării. Sunt acele momente în care autorul rupe proptelele stilistice pentru un plonjon spectaculos în zona revelației. Nu o să citez din Proust acum, dar ne amintim cu toții cum, printre șoapte, bârfe, spionaje, voyeurisme, descrieri de vestimentație, își fac loc calculat bisturie care taie și lasă o clipă sufletul secționat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]