11,293 matches
-
fost lipsiți de potențiala lui operă poate fi considerat tot o tragedie. E mare păcat că John Kennedy Toole nu este bine merci în viață și că nu scrie. Dar n-avem ce face, nu ne rămâne decât să ne străduim ca măcar această tragicomedie umană tumultoasă și gargantuescă să fie pusă la dispoziția unei lumi de cititori. Walker Percy Există un accent al orașului New Orleans... Întâlnit cu precădere în inima orașului și mai ales în Raionul al Treilea, locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu ou și cu oțet. — Ce Dumnezeu făcea? — Nimic. Stătea doar ș-o aștepta pe biata lui mamă. — Îmbrăcămintea lui e destul de bizară. Când am intrat înăuntru, am crezut că-i un fel de artist sau așa ceva, deși m-am străduit să nu-mi închipui despre ce artă este vorba. Îi tot spun să nu mai umble așa, da’ nu m-ascultă. Doamna Reilly privi spatele cămășii de flanelă a fiului ei și părul care i se încrețea la ceafă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pe hârtie. — Mamele nu știu decât să mănânce rahat, declară domnișoara Lee scoțându-și haina de piele. Și acum, Darlene, hai să stăm puțin de vorbă. Afară, doamna Reilly își luă fiul de braț ca să se sprijine, dar, oricât se străduiau, înaintau foarte încet, deși lateral păreau că se mișcă ceva mai ușor. Mersul lor părea să urmeze o schemă: trei pași repezi spre stânga, pauză, trei pași repezi spre dreapta, pauză. — Ce femeie îngrozitoare! spuse doamna Reilly. — O negare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius perna. — Ori faci așa, Ignatius, ori trebe să pun o ipotecă. Vrei să-ți pierzi acoperișu’ de deasupra capului? — Nu. Nu vei ipoteca această casă. Lovi cu laba lui uriașă salteaua. Tot sentimentul de securitate la care m-am străduit să ajung s-ar preface în pulbere. N-o să accept ca o persoană indiferentă să exercite vreun control asupra domiciliului meu. N-aș putea suporta! Numai la gândul ăsta și mi se irită mâinile. Întinse mâna ca mama lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu grijă clapele șepcii în vârful capului și acum notele stridente care ieșeau din mai multe difuzoare, îi luau cu asalt urechile neacoperite. Ascultă muzica, descoperind două cântece populare care îi displăceau în mod special și privi atent genericul filmului, străduindu-se să găsească numele acelor interpreți care îi produceau de obicei cea mai mare greață. Când prezentarea genericului luă sfârșit și Ignatius observase că mai mulți actori, compozitorul, regizorul, coaforul și producătorul secund erau persoane care îi jigniseră simțul estetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scoată țigările, i-a căzut pe dușumea, chiar la picioarele mele, un pachet cu prezervative. — Exact asta încerc să-ți spun. N-ai fost niciodată un model pentru fiicele tale. Din cauza aceasta habar n-au ce vor. Eu m-am străduit cât am putut. — Ascultă, hai să nu mai vorbim de Susan și Sandra. Sunt plecate la universitate. Avem noroc că nu știm ce învârtesc ele pe acolo. Când se vor sătura, își vor găsi câte un biet nenorocit cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
muzică, cu un zâmbet larg și fluturând prietenos din mână, într-o încercare de a recunoaște că am greșit și de a le câștiga încrederea. (Ochii lor uriași, albi, începuseră să mă eticheteze drept un „Mister Charlie“. Trebuia să mă străduiesc ca să le arăt dorința mea aproape nebunească de a-i ajuta.) Era evident că expunerea continuă la muzică le crease o reacție aproape pavloviană la zgomot, o reacție pe care ei ar fi numit-o plăcere. Cum petrecusem nenumărate ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să joace popice seara. Ea și cu mine am fi avut o viață plăcută într-o cocioabă dărăpănată din mahala, trăind în pace, lipsiți de ambiții, dându-ne mulțumiți seama că nu suntem doriți și că este zadarnic să ne străduim. În orice caz, nu doresc să fiu martor la spectacolul îngrozitor al negrilor care se ridică spre clasa de mijloc. Această mișcare mi se pare o insultă la adresa integrității lor ca popor. Dar am început să vorbesc ca Beards și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ies și ultimii dintre cei care formau batalionul. Veniți imediat înapoi! Ușa se trânti, închizându-se Ignatius se lăsă în patru labe și se târî până la marginea mesei. Apoi începu să se sucească și după un răstimp în care se strădui să-și manevreze extremitățile, reuși să se așeze pe marginea mesei. Observând că picioarele i se legănau doar la vreo zece centimetri de podea, se hotărî să riște un salt. Pe când se desprindea de masă și ateriza pe dușumea, aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pen’ cei orfani și nu vrai nici s-ajuți portaru’, poate dai ceva unei fete sărace care se chinuie să vândă apă chioară ca să ia un amărât de comision. Ce zici? (Jones văzuse pasărea zburătăcind în jurul scenei în timp ce Darlene se străduia să danseze. Nu văzuse în viața lui un spectacol mai deplorabil. Darlene și papagalul aveau toate calitățile necesare pentru a sabota localul.) Mai trebe pro’ abil puțin retuș ici și colo, să se roteasc-un pic, să se legene, să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
imaginez eu, și diverse variații moderne, devenite posibile datorită minunilor științei. Cartierul se aseamănă, îmi închipui, cu Soho* și cu anumite părți ale Africii de Nord. Totuși, locuitorii Cartierului Francez, înzestrați cu perseverența americană și cunoscând metodele de realizare, se străduiesc probabil în acest moment să egaleze, ba chiar să depășească prin varietate și imaginație, diversificarea de care se bucură locuitorii celorlalte părți din lume unde domnește degradarea umană. Este evident că străzile Cartierului Francez nu oferă ambianța necesară unui tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pace cât timp mai stau acasă. — Așa. Te-ai înfuriat dintr-o dată. Cel puțin ai și tu o reacție normală. Este ceva neobișnuit pentru tine. — Faci toate astea numai ca să mă înfurii? Poți să mă înfurii și fără să te străduiești atâta. Și acum las-o în pace. Singura ei dorință este să se pensioneze. E ca și cum ai chinui un animal necuvântător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, mormăi domnișoara Trixie în somn. — Ascultă ce spune, strigă fericită doamna Levy. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rog, ce-ți spun, i se adresă doamna Levy. O parte a problemelor acestei femei vin din cauza unei asemenea atitudini. Nu are nevoie să fie ridiculizată. Domnul Gonzalez încercă, fără să reușească, să sărute mâna doamnei Levy. — Vreau să te străduiești să se simtă bine venită, Gonzalez. Femeia asta are încă mintea ageră. Dă-i să facă ceva care să-i exerseze facultățile pe care le are. Acordă-i mai multă autoritate. Are nevoie disperată de un rol activ în întreprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
disting prin nimic altceva decât prin meschinărie. — Încetează, Gus! Doamna Levy ridică o mână înmănușată. Fetele au fost impresionate de ceea ce le-am comunicat în legătură cu „Proiectul Domnișoara Trixie“. Fundația le va da într-adevăr încredere în numele lor. Trebuie să mă străduiesc cât pot ca să compensez eșecul tău total ca părinte. — Să obții un premiu de la Fundația Leon Levy va fi o adevărată insultă publică. Să te ții atunci câte procese de calomnie o să-ți cadă pe cap, intentate de cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aibă ulcer? Bineînțeles că nu. Fii bucuros că trăiești într-o cocioabă și mulțumește Fortunei că nu ai o rudă albă care să te hăituiască. Citește-l pe Boetius. — Cum? Ce să citesc? — Boetius îți va demonstra că a te strădui nu are până la urmă nici un rost, că trebuie să înveți să accepți. Întreab-o pe domnișoara O’Hara despre el. — Da’ ție ț-ar place să fii vagabont juma’ din timp? — Ar fi minunat! Eu însumi am fost un timp vagabond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-ți spun. Angelo a trecut azi-dimineață pe aici să bea o ceașcă de cafea. Abia l-am recunoscut. Ar trebui să-l vezi și tu-n costumu’ ăla de lână. Parc-ar fi calul doamnei Astor. Săracu’ Angelo! Se străduiește așa de mult! Acu’ spunea că merge pe la toate barurile de lux. Trebe să-și facă rost de-un individ suspect! — Groaznic, spuse trist doamna Reilly. Ce-o să se facă Angelo dac-o să-l dea afară din poliție? Are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înăuntru o grămadă înfierbântată de oameni. Țigările și paharele cu cockteil, ținute în sus ca niște baghete, se agitau în aer, dirijând simfonia de vorbe, strigăte, cântece și râsete. Din măruntaiele unui patefon stereofonic imens, vocea lui Judy Garland se străduia să-și facă drum prin vacarmul existent. O mică orchestră de tineri, singurii care nu se mișcau din întreaga cameră, stătea în fața patefonului de parcă acesta ar fi fost un altar. — Divin, fantastic, atât de uman, spuneau ei despre vocea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în pădure și peste puțin, dușumeaua era înțesată de perechi care se legănau și se aplecau împrejurul acelui Gibraltar rămas lângă perete: Ignatius. Când Dorian trecu pe lângă el, în brațele cowboy-ului, Ignatius încercă, fără succes, să-i atragă atenția. Se strădui să-l înțepe pe cowboy cu sabia, dar cuplul era agil și lunecos și nu reuși. Tocmai când se pregătea să plece, Frieda, Liz și Betty dădură buzna înăuntru. — N-am mai putut suporta bucătăria, îi spuse Frieda lui Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu-i așa? — Da. Presupun că-ți amintești de el. A spus că dumneata ai scris scrisoarea. Așa a spus? Nu-i venea să creadă că Gloria minte. Nu, Gloria spunea întotdeauna adevărul-adevărat. Îi fusese întotdeauna prieten. Domnișoara Trixie se străduia, ca prin ceață, să-și aducă aminte. Poate că ea scrisese scrisoarea. Se întâmplaseră tot felul de lucruri de care nu-și aducea aminte. Presupun că eu am scris-o. Acum că ai pomenit de ea, presupun c-am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sursă de hrană, nici de îmbrăcăminte și își aduce o modestă contribuție la PIB-ul țării, ca să nu mai amintim de lupta pentru eradicarea sărăciei. Pădurea tropicală amazoniană este un monument sălbatic al națiunilor sărace și slab dezvoltate, care se străduiesc cu disperare să își ridice popoarele din sărăcie, foamete și ignoranță în fața solicitărilor venite din partea țărilor bogate de a o păstra așa cum este. DE CE ESTE IMPORTANTĂ BIODIVERSITATEA Biodiversitatea este esențială pentru sănătatea ființei umane. Zece dintre medicamentele cele mai vândute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ar impune un impact ecologic neiertător asupra națiunilor lumii. Cazul nefericit, desigur, este că, având în vedere creșterea proliferării nucleare, tot mai multe națiuni dețin bomba nucleară, iar opțiunea de a o folosi este tentantă. Cunoscând faptul că Iranul se străduiește din răsputeri să „devină o națiune înzestrată nuclear”, nimeni nu consideră de fapt că acest efort insolent nu va include și agresiunea. În viitor, riscuri inegale față de securitatea noastră, care să aibă impact asupra mediului înconjurător vor determina doar distrugerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Mai este mult încă de descoperit în privința potențialului globalizării și a riscurilor pe care le implică. Trei orbi și globalizarea Globalizarea este asemenea străvechii povestioare a celor trei bărbați orbi care s-au întâlnit cu un elefant. Cum fiecare se străduia să descrie experiențele trăite, a devenit clar că fiecare văzuse doar o parte din uriașul animal. Unul dintre ei, care ținea mâinile pe corpul elefantului spune: „animalul acesta este lung ca un șarpe.” Altul, care pipăia un picior de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
care-i avea. Când a depus jurământul, părea sănătos și încrezător. Alex știa că aspectul viguros al tatălui ei îi putea submina cazul. Și, bineînțeles, publicitatea premergătoare procesului fusese sălbatică și negativă. Echipa de PR a lui Rick Diehl se străduise mult să-l înfățișeze pe tatăl ei ca pe un om nerecunoscător, lacom și lipsit de scrupule. Un om care se opunea cercetării medicale. Un om care nu-și ținea cuvântul și care voia doar bani. Nimic din toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
focalizarea și o porni. Unii papagali africani cenușii știau să numere și se spunea că unii aveau chiar o înțelegere rudimentară a conceptului de zero. Dar nici unul nu era capabil să facă singur calcule matematice. Cu excepția lui Gerard. Gail se străduia din greu să își ascundă entuziasmul. — Gerard, zise ea, cu cea mai calmă voce posibilă. Îți voi arăta o imagine și vreau să-mi spui ce zice. Îi arătă una dintre temele fiului ei, împăturind-o așa încât să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
alte familii nu vor avea parte de aceeași durere, așa că l-au convins pe Reuben Matalon, un genetician, să creeze un test prenatal pentru boala Canavan. Familia Greenberg și-a donat propriile țesuturi, țesuturile copiilor lor morți și s-au străduit să obțină țesuturi de la alte familii cu boala Canavan, din întreaga lume. În cele din urmă, în 1993 a fost descoperită gena pentru boala Canavan. În sfârșit, un test prenatal gratuit era pus la dispoziția familiilor, la nivel mondial. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]