7,161 matches
-
lui de totdeauna, istoria acestor locuri este cu mult mai veche. Ea s-a desfășurat în ritm tumultuos, cunoscând momente de ascensiune și de restriște. Mândria noastră a celor legați cu trup și suflet de plaiurile natale, este aceea că strămoșii și contemporanii noștri, măi vârstnici sau mai tineri, s au înscris cu demnitate în fluxul neîntrerupt al istoriei, aducându-și contribuția prin forță brațelor, prin lumină minții și căldura sufletului la tot ce s-a înfăptuit și se înfăptuiește aici
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
semnificație, încât înțelegem că Biserică a încercat să la încreștineze, imprimândule pe cât posibil un sens creștin, dar pe de altă parte admitem și ideia conform căreia aceste elemente reprezintă și o formă de exprimare a legăturii cu istoria, pământul și strămoșii noștri. Astfel formele exterioare ale cultului sunt sau pot fi aceleași pentru toți oamenii sau măcar doar pentru unele grupări de oameni. în sprijinul acestei afirmații observăm că Biserică moștenește un limbaj care este o reminescență a concepției univesale atât
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ca să ajung prima la un tramvai? Ce orizont pentru inima mea grea și tristă, ce imensă decepție este bătrânețea mea! Stadiul acesta către moarte e oricum apăsător, dar să-mi bat chiar eu joc, făcând o grămadă de temenele, de strămoșii mei, de părinții mei și de mine însămi, să mi văd mâinile cum aplaudă, să le urăsc pentru că-mi pălmuiesc morții mei iubiți, să le urăsc ca pe niște mâini lașe, de boieroaică decăzută... câteodată e prea greu de îndurat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dezvățăm să ne mai atașăm de lucruri, așa cum vor să ne dezvețe de dragostea excesivă în familie. A trebuit, draga mea, ca în pragul tragic al bătrâneții mele să învăț să silabisesc ura, să calc cu pas profanator pe mormintele strămoșilor mei, să învăț să uit și să silabisesc alfabetul urii, să ridic în slăvi ceea ce urăsc. Luni, 26 iulie [1948] Nu mai avem statui: bunicul lui Șaga (cum de știi că [Șaga] se află în oraș?), frumoasa statuie a regilor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
i-a scos lanțul și s-a scuzat. Apoi, când a plecat de la Cr[ușeț] pe jos, între doi jandarmi, le-a spus: „În urma mea! Așa, ca s-o vadă toată lumea pe soția lui B[ălăcioiu] plecând jefuită de pe pământul strămoșilor ei. Nu vă permit să mergeți alături de mine“. Pe urmă, cum jandarmul îi zicea „mamă“, i-a tăiat scurt vorba: „Asta-i culmea, îți interzic să-mi spui mamă, sărăntocule!“ Și celălalt, umilit: „Da’ cum să vă spunem?“ „Cum?“ a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
176 ; 137, p. 6)"/>. Identitatea etnică a acestei mitice „femei roșii” apare dintr-o altă formulare a aceleiași credințe : „La sfârșitul lumei [...], Lucifer se va naște din o jidaucă” <endnote id="(259, p. 214)"/>. Pentru că Iuda Iscarioteanul - considerat În popor „strămoșul iudeilor”, dar și ipostază a Diavolului - avea părul și barba roșii (cel puțin așa era Întruchipat În iconografia medievală) <endnote id="(vezi 235)"/>, roșcovanii erau considerați ființe ale Diavolului (numit În povești Le Seigneur-Rouge) <endnote id="(34, pp. 26 și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pistrui. Părea un berbec tânăr care se uită de- aproape la flăcările unui foc” <endnote id="(873, p. 37)"/>. În anii ’30, și poetul evreu H. Bonciu Își vede conreligionarii În aceleași tușe cromatice : Îndrăgostit de ea, i-am revăzut strămoșii, În sinagogi, pe bănci... și azi parcă-i aud... Au bărbile cărămizii și au perciunii roșii, Și tălmăcesc o perifrază din Talmud <endnote id=" (691, p. 176)"/>. În nuvela La țigănci (scrisă În 1959), Mircea Eliade folosește „părul roșu aprins
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
România Mare (nr. 87, 6 martie 1992). „Nimeni n-o să te gazeze aici - scrie C.V. Tudor fostului prim-ministru Petre Roman -, doar că s-ar putea să mori sufocat de acea putoare de usturoi pe care ai moștenit-o de la strămoși” <endnote id="(cf. 214, p. 344)"/>. Sau iată ce scria În 1999 vicepreședintele Partidului România Mare, Ilie Neacșu : „Mirosul specific de usturoi alterat nu-i dispare [evreului] nici de pe țoale, nici de pe corp, chit că s-ar folosi toți detergenții
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cântând nițel fonf un psalm sau o melopee de ghetto” <endnote id=" (791, p. 69)"/>. Se pare că astfel de activități agricole nu fuseseră complet străine evreilor nici Înainte de epoca josefiniană. Conform unui document de pe la 1820, unii evrei vorbeau despre „strămoșii lor” care au lucrat moșia Herța Încă de pe vremea domnitorului Mihai Racoviță și a ginerelui său, Gheorghe Ghica (prima jumătate a secolului al XVIII-lea) <endnote id="(416, II, p. 134)"/>. Nu numai evrei galițieni au fost Încurajați să imigreze
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
diferitele țări ale Europei, din Evul Mediu Începând și până mai ieri”, s-au creat „multe deprinderi rele ale neamului, multe scăderi de caracter”, care s-au adăugat la calitățile „pe care evreii le vor fi având ab antiquo, de la strămoșii lor” <endnote id="(285, p. 184)"/>. Aceeași discuție se purta, cam În aceeași perioadă, În spațiul cultural german. În 1888, de pildă, Într-o polemică purtată cu Richard Wagner, scriitorul Gustav Freytag se Întreba ce trăsături intelectual-morale se vor dovedi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prin intermediul unei reviste din Brașov, „mai mulți israeliți din Transilvania” solicitau contelui Iosif Kemény să nu uite să scrie „În studiile sale istorice” (cum ar fi De Judaeis. Die Geschichte der Juden in Siebenbürgen...) despre presupusele fapte de arme ale strămoșilor lor În Dacia : „În Transilvania, unde nu există nici cea mai mică știre În istorie despre noi și am fost tratați tot timpul ca străini, ne-am afirmat deja În anul 90 după Cristos, când am fost chemați de regele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mică știre În istorie despre noi și am fost tratați tot timpul ca străini, ne-am afirmat deja În anul 90 după Cristos, când am fost chemați de regele geților Decebal pentru a lupta Împotriva romanilor. Un mare număr al strămoșilor noștri, se vorbește de 50.000 de suflete, au venit În ajutor, prin Dardanele, Marea Neagră, Moldova și Țara Românească, În Transilvania, au luptat și sângerat lângă Turda Împotriva lui Traian și după ei și-a luat numele orașul Aiud, Enyed
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
noștri, se vorbește de 50.000 de suflete, au venit În ajutor, prin Dardanele, Marea Neagră, Moldova și Țara Românească, În Transilvania, au luptat și sângerat lângă Turda Împotriva lui Traian și după ei și-a luat numele orașul Aiud, Enyed. Strămoșii noștri au construit În anul 105 după Cristos [orașul] Tălmaciu, de lângă Sibiu, care a devenit reședința talmudiștilor” <endnote id="(536, p. 414 ; 334, p. 12)"/>. Se pare că una dintre sursele acestei legende (incluzând ideea unor evrei care ar fi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al țiganilor din Transilvania, Dumnezeu a făcut omul din lut și l-a pus să se coacă În cuptor. L-a ținut Însă prea mult la foc și a ieșit prea negru, pentru că „era ars de tot”. Acesta „a fost strămoșul negrilor”. Dumnezeu a mai Încercat o dată, dar a ținut prea puțin omul de lut În cuptor : „omul era Încă palid”. Acesta „a fost strămoșul albilor”. În fine, la a treia Încercare, Dumnezeu a reușit : „ultimul om era copt bine, aurit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mult la foc și a ieșit prea negru, pentru că „era ars de tot”. Acesta „a fost strămoșul negrilor”. Dumnezeu a mai Încercat o dată, dar a ținut prea puțin omul de lut În cuptor : „omul era Încă palid”. Acesta „a fost strămoșul albilor”. În fine, la a treia Încercare, Dumnezeu a reușit : „ultimul om era copt bine, aurit, bronzat”. Acesta „a fost strămoșul țiganilor” <endnote id="(108, p. 85)"/>. Despre specii ratate de oameni se vorbește și În mitologia folclorică românească. În cadrul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Încercat o dată, dar a ținut prea puțin omul de lut În cuptor : „omul era Încă palid”. Acesta „a fost strămoșul albilor”. În fine, la a treia Încercare, Dumnezeu a reușit : „ultimul om era copt bine, aurit, bronzat”. Acesta „a fost strămoșul țiganilor” <endnote id="(108, p. 85)"/>. Despre specii ratate de oameni se vorbește și În mitologia folclorică românească. În cadrul antropogenezei mitice, o populație rebut sunt Jidovii : androizi giganți, monstruoși și antropofagi (vezi capitolul „Jidovii sau Uriașii”). Acest tip de „scenariu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o „lume de dincolo” (numită uneori „țările jidovești”, „ulițele jidovești”, „orașu’ jidovăsc”), În care se Întâlnește cu „trei fete de jidovi” <endnote id="(181, p. 301 ; 593, p. 259)"/>. În fine, numiți „blajini” sau „rohmani” <endnote id="(139, p. 109)"/>, strămoșii din mitologia populară românească „trăiesc sub pământ, pe cea lume”, „Într-o țară foarte depărtată de la răsărit”, unde „e totdeauna cald”, „Într-o țară păgânească”, lângă „Apa Sâmbetei”, „foarte departe, peste mare, tocmai acolo de unde-s jidanii, la Ierusalim” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
métaphysiquement juif”, scrie el În 1965 <endnote id="(588)"/>. Închei această lungă paranteză cu două observații. În primul rând, știm că intelectualii ardeleni din secolele XVIII-XIX, atunci când Îi identificau pe români cu un popor „Învingător”, o făceau referindu-se la strămoșii acestora, romanii Împăratului Traian (vezi cunoscutele excese de „latinism” istoric și lingvistic practicate de reprezentanții Școlii Ardelene). Interesant este faptul că, tot În căutare de modele prestigioase, atunci când aceiași cărturari Îi percepeau pe români ca pe un popor „Învins”, Îi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că, după un mileniu și jumătate, chiar și „crima crimelor”, uciderea lui Dumnezeu, Începea să se prescrie. Deicidul devenea istorie, dacă nu chiar legendă. Pentru a fi absolviți de acuzația de deicid, evreii din Spania susțineau diverse legende conform cărora strămoșii lor nu au avut nimic de-a face cu crucificarea, fie că veniseră În Peninsula Iberică Înaintea răstignirii, fie că făcuseră parte dintr-un trib iudaic care se opusese crucificării lui Isus <endnote id="(455, II, p. 166)"/>. În secolele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mâncată de cari. „Cel mai bun lucru e să o iei Într-o [zi de] sărbătoare și s-o arunci pe o apă curgătoare” <endnote id=" (137, p. 110)"/>, de unde va ajunge În „Apa Sâmbetei” și, de acolo, În tărâmul strămoșilor mitici. Pe de altă parte, țăranul român crede că, dacă o icoană trosnește, cade, se rupe, plesnește etc., este un semn de piază rea, „e rău de moarte”, este „cea mai mare nenorocire a casei” <endnote id="(137, p. 148
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(366, p. 131)"/>. Împunsăturile aplicate de evrei copilului creștin ar corespunde, pasămite, celor aplicate lui Isus În timpul Patimilor. „După opinia populară”, ne asigură Nicolae Iorga, pasca evreiască ar fi „Înțepată cu puncte” pentru a simboliza „Înțepăturile date de strămoșii [evreilor] Mântuitorului Însuși” <endnote id="(451, p. 46)"/>. Nu numai motivul „butoiului de colectat sânge” a migrat din legenda infanticidului practicat de evrei În legendele folclorice românești, ci și motivul „azimei preparate cu sânge”. Legenda spune că „de un post
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un tinichigiu evreu a căzut de pe turla bisericii Sf. Spiridon și a murit ; „acea biserică a fost Închisă timp de șapte ani pentru ispă șirea păcatului” (261, p. 94). În primele decenii ale secolului XX, tinichigiul și geamgiul evreu Korber (strămoșul germanistului Andrei Corbea-Hoișie, de la Universitatea din Iași) punea geamuri la ferestrele bisericilor din Câmpulung Moldovenesc (520, p. 113). „Eu Într-o vară-am isprăvit/ O mănăstire și un schit,/ Cu Învelit și cu vopsit !”, spune Ștrul tinichigiul Într-o fabulă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
realiza asta, le-am dat articolul de actualitate pe care ți-l promisesem ție . Te rog să nu te superi; pentru voi pregătesc altceva. Am nevoie acum de cît mai multe argumente. Cred că în nr. 11 al Ateneului apar Strămoșii lui Hasdeu . Te întreb: aș putea pentru nr. 1 sau 2 (1970) să mai dau ceva? Cârneci cred că va fi de acord cu istoria literară (voi scrie despre el) . Nu vreau să te necăjesc, trimițîndu-ți două traduceri ale colegei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
intrat cu sapa rotativă și pe ogorul stației de radioficare din Bârlad modificând cu bazaconiile proprii bazaconiile altora: „În planul emisiei centrului de radioficare din 15 martie 1964, la rubrica <<Răspundem ascultătorilor>> profesorul Ion Negru dînd răspuns la Întrebarea: <<De ce strămoșii noștri se numeau traci, geți, daci și apoi români?>> referindu-se la formarea poporului și a limbii române, arată următoarele: <<După cucerirea Daciei de către romani În timpul lui Traian și Decebal (101-105), are loc romanizarea limbii și a poporului român
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În articolul intitulat <<BÎrladul ieri și astăzi>> semnat de Constantin Hușanu, redactorul ziarului de uzină <<Rulmentul>>, În prima coloană, printre altele, se arată următoarele: <<Dar pîrjolul popoarelor migratoare și iataganele turcești, vremelnice la urma urmei, n-au pricinuit atîta rău strămoșilor noștri pe cît a făcut-o regimul burghezo-moșieresc, instaurat după falsa independență căpătată, și aceea cu mari sacrificii după 1877 (subl. În orig.) >>. Partea subliniată a fost scoasă”. Măcar din această scurtă constatare ne putem da seama cât de mult
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]