5,909 matches
-
dispuse axial. Pentru arealul din care face parte, are rolul de axa de gravitație regională majoră din mai multe motive: Dacă partea nordică împarte aproape median Podișul Sucevei - fiind o subunitate a acestuia, în aval de confluenta cu Moldova porțiunea sudică include terminațiile estice ale Subcarpaților Moldovei și versanții vestici ai Podișului Bârladului - fiind o subunitate de rang superior a Podișului Moldovei, căreia îi și aparține geologic. În această subunitate este mărginit la est de către Culmea Șiretului:formată de la nord-vest spre
Culoarul Siretului () [Corola-website/Science/334311_a_335640]
-
T6, 130 - 140 m; T7, 160 - 170 m; T8, 200 - 210 m) sunt uniformizate datorită acumulărilor coluvio - proluviale (mai ales între Bacău și Adjud). În zona nordică - la nivelul Podișului Sucevei, climatul este mai răcoroas și mai umed. În zona sudică climatul - temperat-continental, este caracterizat de veri fierbinți și secetoase (excepție luna iunie), iar precipitațiile sunt în general în cantități moderate. Iarnă bate Crivatul, iar stratul de zăpadă persistă în medie între 1 decembrie și 15 martie. Frecvent, în sezonul rece
Culoarul Siretului () [Corola-website/Science/334311_a_335640]
-
ul ("Fraxinus ornus") numit și frasin de munte sau frasin negru este un arbore din familia oleaceelor ("Oleaceae"), înalt până la 10-12 m, cu frunze compuse și flori albe dispuse în panicule terminale, dese. Crește în țările mediteraneene și în regiunile sudice ale României. Este o specie caracteristică pentru sudul Europei. Crește în sud-Estul Europei: Albania, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Grecia, Italia (inclusiv Sicilia), România; sud-vestul Europei: Franța (inclusiv Corsica), Spania; Europa Centrală: Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Elveția și sud-vestul Asiei: Liban, Siria
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]
-
sudul Europei. Crește în sud-Estul Europei: Albania, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Grecia, Italia (inclusiv Sicilia), România; sud-vestul Europei: Franța (inclusiv Corsica), Spania; Europa Centrală: Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Elveția și sud-vestul Asiei: Liban, Siria, Turcia. În România se întâlnește în regiunile sudice pe un areal restrâns la pădurile de deal și câmpie, de-a lungul văii Mureșului, de la Lipova până la Gura Arieșului, Munții Poiana Ruscă, Banat de-a lungul Dunării, Platoul Mehedințiului, Defileul Oltului, Teleajen, Buzău, Dobrogea. ul este o specie termofilă
Mojdrean () [Corola-website/Science/334314_a_335643]
-
strâmtoare situată în nord-vestul Oceanului Pacific care desparte Japonia de Coreea de Sud și unește Marea Chinei de Est cu Marea Japoniei. Strâmtoarea este despărțită de Insula Tsushima în canalul vestic și canalul estic - Strâmtoarea Tsushima. La nord, strâmtoarea este mărginită de coasta sudică a Peninsulei Coreeane, iar la sud de insulele sud-vestice ale arhipelagul japonez — Kyūshū și Honshū. Are o lățime de circa 200 km și o adâncime medie de 90-100 metri.
Strâmtoarea Coreei () [Corola-website/Science/334429_a_335758]
-
cel mai mare blestem al națiunii.” Când propunerea de secesiune a eșuat, Gadsden, împreună cu vărul său , avocat în San Francisco din 1851, și cu senatorul din statul California , a încercat să divizeze California în două. Ei au propus ca jumătatea sudică a statului să permită sclavia. Gadsden plănuia să înființeze acolo o colonie sclavagistă care să cultive orez, bumbac și zahăr. El urma să utilizeze munca sclavilor pentru a construi o cale ferată și o șosea care să înceapă fie la
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
de „nu mai puțin de Două Mii de Africani Domestici ai lor." Cererea a stimulat unele dezbateri, dar a fost îngropată în comisii. Compromisul din 1850, prin care s-au înființat teritoriile Utah și New Mexico, ar fi facilitat o rută sudică spre întrucât tot teritoriul pentru calea ferată era acum organizat, ceea ce permitea folosirea concesiunilor federale de terenuri ca măsură de finanțare. Rutele de nord sau centrale, promovate la concurență de din Illinois și din Missouri, conțineau încă unele porțiuni ce
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
vecinătatea Rio Grande, ea consta dintr-un deșert șes, lung de circa 80 km, de la nord la sud, și lat de 320 km de la est la vest. Această vale era esențială pentru construcția unei căi ferate transcontinentale pe o rută sudică. John Bartlett din Rhode Island, negociatorul din partea Statelor Unite, a acceptat să permită Mexicului să păstreze Valea Mesilla (stabilind frontiera la 32° 22′ latitudine nordică, la nord de punctul revendicat de americani, 31° 52′, și punctul cel mai estic tot la
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
să fie aprobată o rută prin sud — atât Davis cât și , fostul secretar al trezoreriei, o susțineau. Ambii dețineau acțiuni la o companie feroviară din Vicksburg ce intenționa să construiască o legătură cu Texasul care să se lege de ruta sudică. Davis susținea că ruta sudică ar avea importante aplicații militare în eventualitatea (foarte probabilă la acea vreme) unor noi conflicte cu Mexicul. La 21 martie 1853, în Mexic s-a semnat un tratat inițiat de administrația Fillmore, prin care se
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
prin sud — atât Davis cât și , fostul secretar al trezoreriei, o susțineau. Ambii dețineau acțiuni la o companie feroviară din Vicksburg ce intenționa să construiască o legătură cu Texasul care să se lege de ruta sudică. Davis susținea că ruta sudică ar avea importante aplicații militare în eventualitatea (foarte probabilă la acea vreme) unor noi conflicte cu Mexicul. La 21 martie 1853, în Mexic s-a semnat un tratat inițiat de administrația Fillmore, prin care se stabilea protecție comună mexicană și
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
noului teritoriu, Armata SUA a înființat pe din sudul Arizonei de astăzi la 17 noiembrie 1856. Dificultățile de guvernare a noului teritoriu din capitala Santa Fe au dus la încercările de a încă din 1856 un nou teritoriu din porțiunea sudică. Mulți dintre primii coloniști ai regiuni erau însă susținători ai sclaviei și simpatizau cu , ceea ce a dus la un impas în Congres pe tema organizării noului teritoriu. Schimbarea cursului fluviului Rio Grande avea să producă ulterior o nouă dispută de
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
reușit să stabilizeze această zonă izolată, căreia îi lipsea organizarea politică, socială și economică formală înanii de după Achiziția Gadsden și până la Războiul Civil. De la sfârșitul anilor 1840 până în anii 1870, crescătorii de animale din Texas își duceau vitele peste Arizona sudică pe drumul Texas-California. Texanii erau impresionați de posibilitățile de pășunat oferite de teritoriul Arizona obținut prin achiziția Gadsden. În ultima treime a secolului, ei începuseră să-și mute turmele în Arizona și să pună bazele unui sector economic zootehnic bazat
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
introdus boli distructive. Dar aceste dificultăți au obligat autoritățile și asociațiile din Arizona să le rezolve. Frontiera crescătorilor de bovine anglo-americani din Arizona era o extensie a experienței din Texas. Când s-a format teritoriul Arizona în 1863 din porțiunea sudică a teritoriului New Mexico, comitatul Pima și ulterior comitatul Cochise—înființat în ianuarie 1881 din porțiunea estică a comitatului Pima în ianuarie 1881—erau supuse unor conflicte de frontieră. Zona se caracteriza prin orașe cu creștere explozivă, raiduri Apache, contrabandă
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
trupele germane să fie slabe, demoralizate și gata să se retragă, a fost contrazis de desfășurarea luptelor. În această fază, luptele s-au concentrat în zona orașului Schmidt, în care se afla o importantă cale de aprovizionare a trupelor din partea sudică a pădurii. Luptele au început pe 19 septembrie 1944 cu un atac de tatonare efectuat de Regimentul al 60-lea de infanterie SUA împotriva pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Atacul american a fost rapid respins de germani. Americanii au avut
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
pentru vizitatori după ce a fost descoperită și desigilată în timpul excavărilor din anii 1990. Printre porțile istorice sigilate sunt patru care sunt cel puțin parțial păstrate (Poarta Aurie dublă din zidul estic, Poarta Singură, cea Dublă și cea Triplă din zidul sudic), alături de alte câteva porți descoperite de arheologi din care au rămas doar urme (Poarta Esenienilor de pe Muntele Sion, poarta palatului regal al lui Irod din sudul citadelei, și rămășițe vagi a ceea ce exploratorii din secolul 19 au identificat ca Poarta
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
ce fusese adus acolo după reprimarea Revoltei iudeilor. Comorile cu obiectele de cult din templu ar fi fost readuse de el la Ierusalim și depozitate în Biserica Sfânta Maria cea Nouă.Aceasta fusese construită de Iustinian în partea cea mai sudică a Ierusalimului de atunci, pe culmea Muntelui Sion. Istoricul bizantin Procopius din Cezareea susține că Iustinian a construit un edificiu imens și impunător care să găzduiască toate acele comori. Când orașul a început să fie amenințat de apropierea unor oștiri
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
("Salvia hispanica"), pronunțat "cia" (), cunoscută și sub denumirea de chia mexican este o specie de plantă cu flori din familia Lamiaceae, nativă din zona centrală și sudică a statelor Mexic și Guatemala. Semințele de sunt pline de substanțe nutritive, care pot avea beneficii importante pentru corpul și creierul uman. Iată câteva beneficii pentru sănătate aduse de semințele de chia, susținute de studii recente. Semințele Chia sunt semințele
Chia () [Corola-website/Science/335062_a_336391]
-
de Jos. se află în administrarea "Fundației Salutaris" și reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști și fânețe montane, turbării și mlaștini) încadrată în bioregiunea alpină din versantul sudic al Munților Nemira (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvaneni, aparținând de lanțul carpatic al Orientalilor). Situl cuprinde bazinul hidrografic al pârâului "Apa Lină". În arealul sitului au fost identificate 9 tipuri de habitate naturale (prioritare) de interes comunitar ("Păduri acidofile de
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
pentru tunele pe sub au fost autorizate în pofida opoziției multor rezidenți care considerau că va fi afectată ecologia regiunii. Când a fost deschisă în 1907, linia CCE&HR deservea 16 stații și avea o lungime de 12,34 km între capătul sudic de la și cele două capete nordice de la și . Extensiile din 1914 și mijlocul anilor 1920 au dus traseul până la și pe sub Tamisa la , deservind 23 de stații pe o lungime de 22,84 km. În anii 1920, ruta a fost
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
Cross, Euston and Hampstead Railway Act, 1894" pe 20 iulie 1895. Pe 23 noiembrie 1897, a fost anunțată o altă lege pentru modificarea rutei în partea de sud, în așa fel încât să se termine sub Strada Craven, în partea sudică a Strand. Aceasta a fost oficializată ca "Charing Cross, Euston and Hampstead Railway Act, 1898" pe 25 iulie 1898. Pe 22 noiembrie 1898, CCE&HR a publicat o altă lege pentru a adăuga o extensie și a modifica o parte
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
urma să iasă la suprafață la un depou pe o bucată goală de pământ la este de Highgate Road (ocupată astăzi de Ingestre Road Estate). Schimbarea extindea ramura Euston la nord, pentru a se uni cu ramura principală la marginea sudică a străzii Camden High. Street. Secțiunea dintre cele două capete ale buclei era omisă. Era inclusă de asemenea și permisiunea de a cumpăra un sit în strada Cranbourn pentru o stație suplimentară (Leicester Square). Legea a fost aprobată ca "Charing
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
stația MDR existentă (numită pe vremea aceea Charing Cross). Legile au fost din nou examinate de un comitet mixt, de data aceasta condus de Lord Ribblesdale. Secțiunile care se refereau la extensia nord-estică de la Archway Tavern la Highgate și extensia sudică de la Charing Cross la Victoria au fost considerate necorespunzătoare cu legislația curentă și au fost respinse. Un element controversat din planurile CCE&HR era reprezentată de extinderea până la Golders Green. Ruta tunelelor trecea pe sub , ceea ce a provocat o puternică opoziție
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
UERL, CCE&HR își obținea electricitatea de la stația Lots Road Power Station, construită inițial pentru electrificarea MDR; stația Chalk Farm nu a mai fost construită. Ultima secțiune a rutei dintre Charing Cross și Embankment nu a fost construită, iar terminusul sudic în momentul deschiderii era Charing Cross. După o perioadă de test, calea ferată era gata de inaugurare în 1907. CCE&HR a fost ultima cale ferată din cele trei ale UERL care a fost inaugurată, de aceea i s-a
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
noiembrie 1923 cu stații la: Restul extensiei a fost inaugurată pe 18 august 1924 cu următoarele stații: Pe 21 noiembrie 1922, LER a anunțat o propunere de lege pentru sesiunea parlamentară 1923. Include propunerea de extindere a liniei de la terminusul sudic până la stația C&SLR de la unde urma să existe o interconectare. Legea a fost aprobată ca "London Electric Railway Act, 1923" pe 2 august 1923. Munca necesară pentru reconstruirea părților subterane ale fostei stații terminus a CCE&HR pentru a
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]