6,080 matches
-
și 19.000 de soldați otomani staționați în garnizoanele otomane din Ungaria erau slavi ortodocși membri ai cavaleriei ușoare, ei au participat la jefuirea teritoriului ocupat alături de achingii musulmani. Teritoriul Ungariei Otomane nu s-a bucurat de pace sub administrația sultanilor, habsburgii organizând incursiuni pentru cucerirea regiunii. Pe de altă parte, otomanii au încercat să se folosească de disensiunile dintre puterile creștine și, plecând de la bazele stabilite în Ungaria, i-au atacat pe habsburgi în 1620 și din nou în 1683
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
norocos, isteț și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri la spate. Tot el - minunată faptă - înfrânse cu o mână de oameni și alunga cu rușine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostași. Tot el, cu arma în mână, alungase peste hotarele Moldovei pe regele polon Ioan Albert, călcând învoiala prin care i-a fost asigurată de mai înainte liberă ieșire a acestuia din țară. Tot
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
Otoman. Regele maghiar murise în 1540, iar pe tronul său se urcase fiul său minor, Ioan al II-lea Zápolya, care domnea sub regența mamei sale, Isabella Jagiello Zapolya și al guvernatorului Transilvaniei, Gheorghe Martinuzzi. Acest aranjament fusese acceptat de sultanul Suleiman Magnificul cu condiția ca Ungaria să continue să-și plătească tributul. Pe de altă parte, Habsburgii nu au acceptat un rege minor din familia Zápolya. Împăratul Ferdinand I și-a trimis armata de aproximativ 50.000 de soldați comandată
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
transferați în Malta, unde au rămas închiși timp de aproape trei ani. În tot acest timp, s-au făcut cercetări în arhivele din Constantinopol, Londra, Paris și Washington pentru găsirea unor dovezi care să permită trimiterea lor în judecată. Cooperarea sultanului a fost considerată o condiție necesară îndulcirii termenilor tratatului de pace și pentru evitarea dezmembrării teritoriale a Imperiului Otoman. Turcia era controlată în acea perioadă de două guverne aflate în compețiție interenă pentru autoritatea asupra țării - cel de la Ankara al
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
îndulcirii termenilor tratatului de pace și pentru evitarea dezmembrării teritoriale a Imperiului Otoman. Turcia era controlată în acea perioadă de două guverne aflate în compețiție interenă pentru autoritatea asupra țării - cel de la Ankara al naționaliștilor și cel de la Constantinopol al sultanului. Atitudinile celor două executive față de punerea sub acuzație a diferiților responsabili a diferit în mare măsură. Marele vizir Damad Ferid Pașa (4 martie - 2 octombrie 1919 și 5 aprilie - 21 octombrie 1920) a sprijinit punerea sub acuzație a guvernului marelui
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
Sevki Subası, Mehmet Rıfat, Mürsel Bakû) și politicieni ai Consiliului din Kars. Comitetul Unității și Progresului a fost partidul guvernamental în timpul războiului. O serie de mebrii ai acestora au fost arestați. Doi membri ai Divanului otoman, care erau înrudiți cu sultanul au fost la rândul lor arestați. Membrii Consiliului din Kars ("Kars Surası"), cei care fondaseră Guvernul național provizoriu al caucazului de Sud-Vest ("Cenubî Garbî Kafkas Hükümet-i Cumhuriyesi") după plecarea trupelor otomane din Kars odată cu semnarea Armistițiului de la Mudros, au fost
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
bucura Atatürk. „Societatea Santinela” a fost o organizație de rezistență împotriva ocupației militare străine. Cei mai mulți membri ai Societății erau sau au devenit în scurtă vreme membri ai Mișcării Naționale Turce, deși la începuturile ei, Santinela era mai apropiată de pozițiile sultanului decât ale naționaliștilor. Khilafat movement (1919-1924) a fost o campanie politică lansată în principal de musulmanii din India Britanică care încerca să influențeze poziția guvernului britanic în favoarea Imperiului Otoman. Maulana Mehmud Hasan a fost arestat în Makkah când britanicii au
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
18 aprilie 1920 de către guvernul Imperiului Otomanh având ca scop declarat lupta împotriva naționaliștilor turci, apărută după înfrângerea imperiului în timpul Primului Război Mondial. Această armată a fost comandată de Süleyman Șefik Pașa. Ministrul de război ottoman Șevket Süleyman Pașa a primit din partea sultanului ordinul să creeze o miliție care să lupte pentru exterminarea naționaliștilor. Monarhul otoman a considerat potrivit să nu mai pună accentul pe poziția sa de sultan ci mai degrabă pe calitatea spirituală și veșnic de calif, aceasta putând fi o
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
de Süleyman Șefik Pașa. Ministrul de război ottoman Șevket Süleyman Pașa a primit din partea sultanului ordinul să creeze o miliție care să lupte pentru exterminarea naționaliștilor. Monarhul otoman a considerat potrivit să nu mai pună accentul pe poziția sa de sultan ci mai degrabă pe calitatea spirituală și veșnic de calif, aceasta putând fi o soluție mai bună pentru influențarea turcilor. Kuvâ-i İnzibâtiyye a fost sprijinită la început de britanici., activitatea acestor trupe neregulate fiind considerată în favoarea Londrei. Sultanul a început
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
sa de sultan ci mai degrabă pe calitatea spirituală și veșnic de calif, aceasta putând fi o soluție mai bună pentru influențarea turcilor. Kuvâ-i İnzibâtiyye a fost sprijinită la început de britanici., activitatea acestor trupe neregulate fiind considerată în favoarea Londrei. Sultanul a început o campaniei de propagandă în favoarea războiului cu naționaliștii, sprijinit fiind de britanici. Chemările sale, repetate de clerici în fața credincioșilor, îi îndemna pe turci să ia armele în mâini oamenilor generalului Kemal, care erau caracterizați drept inamici ai lui
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
dezertat în această campanie, alăturându-se Armatei Califatului, iar generalului Kazım Karabekir a început să îi fie tot mai greu să își țină sub control trupele. Poziția generalului Mustafa Kemal și a susținătorilor săi s-a schimbat radical după ce guvernul sultanului a semnat tratatul de la Sèvres, care oficializa împărțirea Imperiului Otoman între puterile învingătoare. Mustafa Kemal și guvernul lui au trimis generalilor instrucțiuni pentru organizarea apărării patriei, iar influența de care se bucurase sultanul în rândurile turcilor de rând a dispărut
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
săi s-a schimbat radical după ce guvernul sultanului a semnat tratatul de la Sèvres, care oficializa împărțirea Imperiului Otoman între puterile învingătoare. Mustafa Kemal și guvernul lui au trimis generalilor instrucțiuni pentru organizarea apărării patriei, iar influența de care se bucurase sultanul în rândurile turcilor de rând a dispărut rapid. Armata Califatului s-a dezintegrat rapid, iar soldații ei au trecut de partea naționaliștilor. După numai o săptămână, mai exista doar o unitate activă a Kuvâ-i İnzibâtiyye, și anume cea care asigura
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
După numai o săptămână, mai exista doar o unitate activă a Kuvâ-i İnzibâtiyye, și anume cea care asigura protecția garnizoanei britanice din Izmit. Înfrângerea Armatei Califatului, care poate fi interpretat ca un semn al sfârșitului influenței spirituale și politice a sultanului asupra supușilor săi, a pus căpăt unui război fraticid și a fost semnalul delanșării războiului pentru restabilirea independenței Turciei.
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
Unii dintre delegați, printre ei și premierul britanic David Lloyd-George, au cerut ca să se exercite presiuni asupra guvernului otoman pentru ca asemenea tragedii să nu se mai repete, dar au existat și diplomați care și-au exprimat rezervele față de capacitatea guvernului sultanului de control asupra evenimentelor. Diplomații occidentali au ajuns la concluzia că guvernul otoman trebuie să îl demită pe Kemal din orice funcție oficială, deși tot ei au admis că o asemenea măsură nu are nicio valoare practică, de vreme ce guvernul sultanului
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
sultanului de control asupra evenimentelor. Diplomații occidentali au ajuns la concluzia că guvernul otoman trebuie să îl demită pe Kemal din orice funcție oficială, deși tot ei au admis că o asemenea măsură nu are nicio valoare practică, de vreme ce guvernul sultanului nu avea niciun control asupra lui Kemal, care era în fruntea unui guvern paralel în Anatolia . Diplomații au ajuns să ia o decizi pe 10 martie. Delegațiile britanică, franceză și italiană au căzut de acord să autorizeze ocuparea oficială a
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
de limba latină "în școlile cele mari din București", dar este refuzat. În anul următor, încearcă același lucru în Moldova, dar este refuzat de domnitorul Ioan Sturdza. Nereușind să se impună în țarile românești, ia calea Constantinopolului, unde îi solicită sultanului să intre în armată, dar este refuzat. În anul 1833 se întoarce în Țara Românească și este numit revizor al școlilor, sub numele de Nicorescu. În 1835 își pierde postul. În anul 1838, la Iași, la data de 2 decembrie
Moise Nicoară () [Corola-website/Science/327141_a_328470]
-
Parlamentul din Budapesta, sediul BBC din Mannheim, Palatul Parlamentului din București, Aripa Nouă a Aeroportului Otopeni, Biblioteca Județeană Constanța, Liga Profesionistă de Fotbal, Muzeul de Artă Contemporană, Palatul Telefoanelor, dar și lucrări particulare, precum Casa Capșa, Casino Hotel Marriott, vila sultanului din Brunei, sau vila din Monte Carlo a pilotului de Formula Michael Schumacher. Vulturul din Biroul Oval de la Casa Albă, unul dintre simbolurile americanilor, a fost sculptat și el tot în marmură albă extrasă de la Rușchița. În anul 1994, Adriean
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
iar Marile Puteri nu doreau un nou război european în problema orientală, proiectul unirii a fost abandonat. După unificarea Rumeliei Orientale cu Bulgaria, Prințul Alexandru al Bulgariei urma să fie guvernator general al acestei provincii pentru cinci ani, după hotărârea sultanului Abdul Hamid al II-lea. Totuși, nemulțumirile ofițerilor participanți în campania de unificare, degenerată în urma revoluției de la Plovdiv de la 18 septembrie 1885, au dus apoi la o stare generală de nemulțumire în rândul întregului popor bulgar. S-a format un
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
sa au traversat stepa și în cele din urmă a ajuns până la cetatea Oceac pe malul Mării Negre, la hotar cu Turcia otomană. Aici Carol al XII-lea a fost întâmpinat de "Iussuf Pașa" care l-a informat despre faptul că sultanul Ahmed al III-lea, suveranul Imperiului Otoman, dorea să-l vadă pe Regele Suediei în calitate de invitat de onoare, musafir. Turcii au avut mai multe motive pentru a-i propune Regelui și escortei sale să avanseze pe teritoriul Imperiului, mai exact
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
la încheierea procesului de formare a poporului român și a limbii române, consecința în plan politic fiind apariția primelor formațiuni politico-teritoriale românești. Găgăuzii sunt urmașii turcilor selgiucizi stabiliți în Dobrogea, împreună cu pecenegii, uzii și cumanii, popoare care au urmat pe sultanul selgiuc Izzeddin Keykavus al II-lea (1236-1276). Mai exact, un clan de turci Oguzi au migrat către Balcani în timpul conflictelor inter-tribale cu alți turci. Oguzii s-au convertit de la Islam la Creștinismul Ortodox după ce s-au stabilit în Balcanii de
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
a avut loc pe 29 iunie 1821 lângă Sculeni, Principatul Moldovei, între forțele otomane ale sultanului Mahmud al II-lea și Eteria greacă condusă de Prințul Gheorge Cantacuzino. Bătălia a reprezentat represalii otomane la expediția lui Alexandru Ipsilanti în Principatele Dunărene, desfășurându-se zece zile mai târziu după o nouă victorie turcă în bătălia de la Drăgășani
Bătălia de la Sculeni () [Corola-website/Science/330712_a_332041]
-
alături de rămășițele lui Ali se află îngropați Adam și Noe. În anul 977, Adud al-Dawla, membru al dinastiei Buyde, decide să construiască o moschee peste mormântul califului Ali, mort în anul 661. Moscheea a fost reconstruită în anul 1086, de către sultanul selgiucid, Malik Shah, după ce fusese distrusă de un incendiu. În anul 1500, moscheea a fost extinsă de către șahul Ismail I, fondatorul dinastiei Safevide. În timpul protestelor din martie 1991, ca urmare a războiului din Golful Persic, președintele Saddam Hussein și gărzile
Moscheea Imamului Ali () [Corola-website/Science/330748_a_332077]
-
în Üsküdar. A urmat cursuri de medicină în cadrul facultății "Mekteb-i Tıbbiye", însă nu a terminat această facultate. A intrat după aceea la școala de ofițeri "Harbiye Mektebi". În tot acest timp datorită picturilor sale a reușit să-i atragă atenția Sultanului "Abdülaziz" și astfel a fost trimis în Franța pentru a deveni pictor. În perioada marcată de moartea pictorului francez "Eugène Delacroix" și ascensiunea către faimă a altor doi pictori francezi: "Jean- Baptiste Camille Corot" și "Gustave Courbet". În școala de
Șeker Ahmet Pașa () [Corola-website/Science/330918_a_332247]
-
l (denumit și akcea, akche, în , iar în turca otomană: آقچه), a fost o mică monedă de argint, emisă, pentru prima oară, în 1326 sub sultanul otoman Orhan I (1326-1359). Această monedă a fost „inventată” de sultanul otoman Osman I (1258-1326) fiind inspirat de o monedă emisă de împărații din dinastia Comnen din Trebizonda, denumită "aspron" (în română: „alb”) și destinată prelevării unui impozit. Din punctul
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
l (denumit și akcea, akche, în , iar în turca otomană: آقچه), a fost o mică monedă de argint, emisă, pentru prima oară, în 1326 sub sultanul otoman Orhan I (1326-1359). Această monedă a fost „inventată” de sultanul otoman Osman I (1258-1326) fiind inspirat de o monedă emisă de împărații din dinastia Comnen din Trebizonda, denumită "aspron" (în română: „alb”) și destinată prelevării unui impozit. Din punctul de vederea al Islamului, acest impozit este condamnabil, întrucât era aplicabil
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]