6,276 matches
-
decât atunci când o biciuie Vanitatea, este baza fiziologică a dandy-ului, iar d’Orsay avea sângele roșu al Franței. Era un sangvin nervos, cu un piept stil Francisc I, cu umeri largi și de o frumusețe simpatică. Avea o mână superbă și un fel de a o Întinde care cucerea sufletele și le exalta. Nu era acel shake hand semeț al dandysmului. D’Orsay plăcea tuturor, Într-un mod atât de natural și de pasionat, Încât Îi făcea până și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Despre el și eleganța sa am mai avut prilejul să scriem. Să ni-l reamintim Însă pe contele d’Orsay, cu eleganța lui măsurată, plină de tact: haina bleu („nuanță Brummell”), cu mâneci bine marcate și nasturi de aur; sau superbul costum alb; sau, spre finalul vieții, negrul select. Dacă ar fi să Îl credem pe Nestor Roqueplan, am spune câteva cuvinte și despre „cobaii” lui d’Orsay, aristocrați englezi de vază, pe care nobilul francez experimentează În primul rând culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
orașul străin unde Brummell se refugiase. Eleganții făcură nenumărate pelerinaje la Calais. Au fost văzuți acolo ducii de Wellington, de Rutland, de Richmond, de Beaufort, de Bedford; lorzii Sefton, Jersey, Willoughby d’Eresby, Craven, Ward și Stuart de Rothsay. La fel de superb ca la Londra, Brummell Își păstrase toate obiceiurile la vedere. Într-o zi, trecând prin Calais, lordul Westmoreland Îi transmise că ar fi fericit să-i ofere un prânz și că ora stabilită e trei. Frumosul Îi răspunse că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
hotelul Pimodan, unde ocupam, lângă Fernand Boissard, un apartament ciudat ce era legat de al său printr-o scară ascunsă În grosimea zidului, scară pe care cred că o vizitau umbrele frumoaselor doamne iubite odinioară de Lauzun. Printre ele erau superba Maryx, care, foarte tânără fiind, a pozat pentru Mignon a lui Scheffer și, mai târziu, pentru Gloria Împărțind cununi a lui Paul Delaroche, și cealaltă frumusețe, pe atunci În toată splendoarea ei, ce l-a inspirat pe Clesinger pentru statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Marc Antoniu, răsfoind Liber Studiorum a lui Turner 1, al cărui admirator Înflăcărat era, sau examinând cu o lupă câteva dintre gemele și cameele sale antice, „capul lui Alexandru pe un onix cu două straturi” sau „Jupiter Aegiochus 2, acel superb altissimo relievo pe calcedoniu alb roșiatic”. A fost Întotdeauna un mare amator de gravuri și ne dă câteva sugestii foarte utile asupra mijloacelor cele mai potrivite de a-ți alcătui o colecție. Într-adevăr, deși aprecia pe deplin arta modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prefaceri ale umanității: „Dandysmul apare Îndeosebi În epocile de tranziție, când democrația nu este Încă atotputernică, iar aristocrația nu este decât parțial șubrezită și Înjosită. ș...ț Dandysmul este un soare În amurg; ca și astrul care pogoară, el este superb, fără căldură și plin de melancolie”. Voluptatea singurătății morale, refuzul comunicării, răceala și sterilitatea sunt trăsături satanice, cărora masca impecabilă a dandy-ului le sporește puterea de fascinație. Individul, conștient de excepționalitatea sa, subliniază prin semne, variabile de la o epocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
publicul.“ - The Guardian), ca și pe cei patru îndrăgostiți („Sincronizare la miime de secundă și o grație încântătoare. Cea mai bună interpretare a acestor scene de până acum“ - Mail on Sunday). Hazel, mai ales, fusese lăudată din cale afară („O superbă Helena jucată de Hazel Duffy transformă un rol nu prea solicitant de felul lui, într-unul de vedetă. Urmăriți-o. Va ajunge, într-adevăr, departe.“ - The Independent). Pe scurt, toată lumea era fericită. Costumele lui Sophie și decorurile desenate de Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trestie de zahăr, îi aduceau, zice-se, trei mii de dinari de aur pe sezon, lucru pe care un medic nu l-ar câștiga nici în treizeci de ani. În plus, mai avea, chiar pe colina Alhambrei, o imensă vilă, superb carmen 1 pierdut în viță de vie. Când Astaghfirullah îi făcea pe cei bogați de rușine, mai ales la Abu-Khamr se referea, iar celor umili le venea atunci în minte imaginea medicului cu burtică și acoperit de mătăsuri. Căci până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și doi copii, și simțindu-se astfel încrezători, începură să pipăie cu mâini experte încărcătura catârilor. Primul trofeu a fost o casetă încrustată cu sidef în care Salma își rânduise imprudentă toate podoabele. Începură apoi să scoată una după alta superbe rochii din mătase și un așternut de noapte brodat, care făcuse parte din trusoul mamei mele. Ducându-se apoi spre Warda, unul dintre bandiți îi porunci: — Saltă-te! Cum ea rămăsese fără grai, banditul veni spre Mahomed și îi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cu toate astea, în primele săptămâni ale anului, părea că își revine, încet, de pe urma rupturii cu Zeruali. Închiriase în cele din urmă, în vârful unui munte, la șase mile de Fès, o locuință veche, destul de dărăpănată, dar având o vedere superbă asupra orașului, și niște terenuri vaste unde se jura că va produce cei mai buni struguri și cele mai minunate smochine din tot regatul; îl mai bănuiam și că voia să obțină propriul său vin, deși muntele ținea de domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
doi călăreți să mă însoțească și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de scări de șa împodobite după moda maură, o pereche de pinteni superbi, două șnururi din mătase împletite cu fir de aur, unul violet, altul azuriu, o carte în legătură nouă care povestea viața sfintelor personaje ale Africii, precum și un poem de laudă. Călătoria a durat patru zile, de care am profitat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când am ieșit, secretarul mi-a făcut semn să-l urmez. Am străbătut un culoar până la o ușă joasă, prin care am trecut într-o curte mică. În mijloc era un cal, frumos, dar scund, pe care stătea călare o superbă călăreață cu pielea întunecată și cu chipul descoperit. — Această tânără sclavă este darul stăpânului pentru poemul tău. Are paisprezece ani și vorbește bine araba. Noi îi spunem Hiba. Apucă frâul și mi-l puse în mână. Am tras de frâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unde mă instalasem în calitate de stăpân la nașterea fiicei mele, dar care mi se părea pe zi ce trece mai strâmtă, mai modestă, mai nedemnă de averea mea. Așteptam cu nerăbdare ziua în care voi putea locui în palatul meu, în superbul, neasemuitul meu palat la care visam și de care vorbeam necontenit, și pentru care îi angajasem pe cei mai buni meșteri, însărcinați să execute la perfecție fiecare dintre costisitoarele mele dorințe: tavane din lemn sculptat, arce îmbrăcate în mozaic, fântâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
numeroși pe meleagurile acelea și atât de veninoși încât, în contact cu ei, trupul unei ființe omenești se fărâmițează de parcă ar fi făcut din lut? Mi-a fost cu neputință s-o fac pe Hiba să simtă spaima asta. Numai superbul meu cort o îngrozea în noaptea aceea friguroasă de toamnă. Am fost nevoit să cedez. Lăsând deoparte propriile mele temeri, m-am lăsat dus spre cavernă, în ciuda dojenilor gărzilor și ochiadelor lor deșucheate. Văzând-o pe Hiba ridicol de împovărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
viceregele de la Neapole, Charles de Lannoy, a sosit la Roma ca emisar extraordinar al împăratului, spre a încheia un acord. Mă aflam în mijlocul mulțimii, în Piața Sfântul Petru, pentru a asista la acest moment de eliberare. Era vreme frumoasă, o superbă zi de primăvară, când își făcu apariția demnitarul, înconjurat de propria-i gardă. Dar, în clipa când trecu de poarta Vaticanului, un fulger a brăzdat cerul, urmat de un potop care s-a abătut peste noi cu un vacarm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Înăuntru se aflau sutele de tăblițe de lut pe care le strânsese din aprilie 2003. Avea un plan și pentru ele. Nu unul obositor, dar care lua timp. Se uită la calendarul cu portretele prost încadrate ale regelui și ale superbei lui soții, îmbracată după moda americană, pe fiecare pagină. Dacă toate mergeau bine, această sarcină avea să fie încărcată, etichetată ca artizanat și să se afle în drum spre Londra până la sfârșitul anului. Nu era nevoie să se grăbească. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-și urechea cu palma, apoi începu să arate cu degetul. Microfonul putea fi oriunde: cămașă, pantofi, pantaloni, oriunde. Apoi Uri deschise un dulap și începu să scoată haine bărbătești. Erau oare ale lui, rămase încă aici în ciuda insistențelor lui că superba Orli era o fostă prietenă? Sau ale noului ei iubit? Nu putu să se uite mult pentru că Orli o duse pe Maggie în fața dulapului ei, cercetând-o din cap până-n picioare cu severitatea pe care femeile și-o rezervă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe fiul lui Baruch Kishon. Maggie l-a observat la intrare, la scurt timp după ce au ajuns. Aproape că i-a zâmbit cu simpatie: o altă persoană trecută de treizeci de ani, rătăcită într-un club fremătând de tineri sprinteni, superbi. A urmărit-o atunci - și a urmărit-o și acum. Scopul lui era neîndoielnic. Orice avea ea să descopere, va vrea acel lucru pentru el, pentru a-l da mai departe cine știe cui. Oamenilor care o uciseseră pe mama lui Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
eternitatea! Da, da! (Verifică lama toporului.) Chiar acum am putea, nu-i așa, să facem o probă... una singură, decisivă... Dumneata ai fost un înger, un băiat atât de bun... Am să-ți dezvălui acum un mare mister, un gând superb, ultim... Așază-te aici... Încet... (Îl așază pe buturugă.) Ai ascuțit atât de bine, ai fost atât de bun... Acum trebuie să te bucuri de tine însuți, să te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
forței argumentelor... Cel care m-a Întrerupt părea - după fizionomie, cel puțin - rus. Altfel, engleza lui era perfectă. Plus că avea și ceva dreptate. - E adevărat, macedoneanului i se pot pune În seamă unele gesturi brutale: distrugerea prin incendiere a superbului oraș Persepolis, În mai 330 (asupra motivației punctuale a deciziei, la care - nota bene - a reflectat câteva luni, istoricii n-au căzut Încă de acord), sau expediții de supunere și pedepsire a populațiilor care nu-i recunosc statutul de suveran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
face parte dintr-o societate secretă studențească "Fulgerul"; deși foarte bogat, refuză să trăiască din veniturile lui - pe care le împarte altora - și se duce să-și câștige viața la Paris, ca muncitor tipograf. Este un bărbat frumos, cu o superbă barbă de mag care fascinează o generație întreagă. Scrie destul de puțin și publică și mai puțin. E însă, întotdeauna, gata să apere pe cei umili, să protesteze, să atace - întotdeauna pe propria lui răspundere. Indiferent față de glorie, lasă să-i
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de mai târziu ale lui Salazar împotriva comunismului. Un jurnal din Porto scrie astfel despre tânărul conferențiar: "De mult n-a mai luat cuvântul în saloanele noastre un orator atât de distins, atât de impecabil în forma sa, atât de superb și mare în ideile sale. Este o mare inteligență și unul din cele mai puternice creiere ale noii generații" (citat de Luiz Teixeira). Aceasta n-a împiedecat, firește, ca geamurile sălii unde a conferențiat Salazar să fie sparte de manifestații
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Națională Americană pentru Literatură. Vladimir Nabokov moare În 1977 la Montreux, În Elveția. Un critic Îl descria pe Nabokov drept „unul dintre romancierii cei mai originali care au apărut după Proust și Joyce...“. Pe lângă faptul că a reușit să stăpânească superb o a doua limbă, engleza, și să facă dovada unei extraordinare măiestrii narative și descriptive, el și-a Împlinit menirea printr-o concepție vizionară, prin vervă romantică și printr-o extraordinară capacitate de Înțelegere a specificului uman, trăsături caracteristice, dealtfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Ființa care mă ținea de mâna stângă și ființa care mă ținea de mâna dreaptă fuseseră poate amândouă prezente, și mai Înainte, În vaga mea lume de copil mic, dar ele purtau atunci masca unui tandru incognito; acum vestimentația tatei, superba uniformă a Cavaleriei, cu acea platoșă bombată, netedă și aurie, care-i sclipea pe piept și pe spate, ieșea În evidență, ca un soare, și mulți ani după aceea m-a preocupat intens vârsta părinților mei, continuând să mă informez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu guvernantele noastre). Din locul meu de la masă vedeam brusc, printr-una din ferestrele dinspre apus, un miraculos caz de levitație. Acolo era expusă, pentru o clipă, silueta tatei În costumul lui alb de vară, umflat de vânt, desfășurându-se superb În văzduh, cu membrele Într-o postură ciudat de degajată și cu fața lui frumoasă, imperturbabilă, Întoarsă spre cer. De trei ori zbura astfel, În strigătele puternice de hei-rup ale bărbaților invizibili care-l aruncau În sus și a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]