6,881 matches
-
a gândurilor noastre lăuntrice. Sunt visător îmi place să-mi arăt urâțenia și să ascund frumusețea zilei numai în tine! Ți-ai ales un nume potrivit cu trezirea inconștientă a unor lacrimi, bizare reflecții curgând la nesfârșit. Căzut cerului prizonier, tăcut, revoltat tu rechemi în mine amintiri făcute dar nedezlegate, promisiuni uitate prin mahalale răvășite. Ți-ai ales un nume potrivit cu mâhnirea din suflet și ochi înlăcrimați: ești ea!
Singurei by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83907_a_85232]
-
Negativitatea poemului e declanșată din momentul pronunțării primului cuvânt, viscol, și este întărită și sporită prin continuarea în noapte. Pe bunica, cu toată vârsta ei înaintată, nu o putem concepe, cu toate excepțiile care se mai întâlnesc, decât ca bună, tăcută, blândă, răbdătoare. Ea apare în poem ca o contrapondere la negativitatea naturii în plină manifestare violentă. Apoi, negativitatea erupe în final prin constatarea că geamul e tot mai mic. Poemul e original și ușor de înțeles, demn de luat în
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
iscă o forfotă de nedescris. Vorbeau toți, deodată. Se aplauda. Era ca un triumf. Tatăl nu-și putea opri lacrimile care-l podidiseră brusc. Nu înțelegea prea bine ce se întâmplă. Preț de o clipă, închise ochii, ca într-o tăcută mulțumire, apoi privirile i se prinseră de azuriul cerului și rămaseră ancorate multă vreme acolo. După trei luni de întuneric, soarele săruta iarăși ochișorii care îi erau atât de dragi. Trenul opri scrâșnind și gâfâind de efort. Coborâră, ținându-se
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
al "mamei Senciuca", așa cum îi spuneam mulți dintre noi. Ce bucate gustoase încropea! După ce mâncam o luam "razna", pe aleile cu iarbă moale și deasă străjuite de castani și tei uriași . Nu ne era frică să cutreierăm aleile, parcă nesfârșite, tăcute, răcoroase, încărcate de mister. Rămâneam rupți de lume, ascultând din gura bătrânului rabin, despre drama neasemuită a familiei lui. Ne așezam ore întregi, muți în fața mausoleului, unde zac îngropate, zeci de kg. de săpun...atât cât mai rămăsese din unii
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
căror copii, în special cu Lidia si Otilia, eram prietenă bună. Ne plăcea să ne revedem cât mai des și aproape că făcusem un obicei din întâlnirile noastre din cimitir. Otilia era mai expansivă în timp ce sora ei, Lidia, era mai tăcută, o fire interiorizată, complet opusă mie, care aș fi socializat imediat cu tot ce avea suflare, ba chiar și cu natura splendidă, apropiată sufletului meu. Când scriu, mă doare tăcut, dorul de acele vremuri, acei oameni, care timp de mai
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Otilia era mai expansivă în timp ce sora ei, Lidia, era mai tăcută, o fire interiorizată, complet opusă mie, care aș fi socializat imediat cu tot ce avea suflare, ba chiar și cu natura splendidă, apropiată sufletului meu. Când scriu, mă doare tăcut, dorul de acele vremuri, acei oameni, care timp de mai multi ani, cei mai frumoși pot spune, s-au intersectat cu viața mea. Cu Lidia, am fost colegă de clasă câtiva ani, din cl. I-a până prin a 3-a
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
luminii și a unui strop de bunătate umană. Mă abțin, chiar mă abțin, până ajungem la versul acela „O, orășel al Beethleemului“, când sunt nevoită să-mi duc ambele mănuși la ochi: „Pe deasupra somnului tău adânc și fără vise trec tăcute stelele“. 4tc "4" Ziua de Crăciuntc "Ziua de Crăciun" 5.37 Wrothly, Yorkshire: Suntem toți patru În pat, Împletiți Într-o Îmbrățișare tentaculară. Emily, pe jumătate nebună de dragoste pentru Moș Crăciun, sfâșie ambalajele cadourilor. Ben se distrează cu hârtiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din cartea lui Ben ca mami să se Întoarcă acasă de la vânătoare. A naibii carte, o știu pe dinafară. „Și atunci puii de bufniță Închiseră ochii și-și doriră ca Mama Bufniță să vină. ȘI EA A VENIT. Moale și tăcută, a zburat În picaj printre copaci până a ajuns la Sarah și Percy și Bill. —Mami! au strigat ei, și-au dat din aripi și-au dansat, și-au țopăit În sus și-n jos pe creangă. CE VĂ AGITAȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lupte de etalare. Porumbeii trăiesc până la 30 de ani. Sunt monogami și au tendința de a se Împerechea pe viață, caracteristică remarcabilă În cazul unor păsări atât de gregare. O pereche de porumbei aflați În perioada de curtare poate sta tăcută ore Întregi, În timp ce unul din cei doi, de obicei masculul, dar uneori și femela, Își trece cu blândețe ciocul prin penele perechii sale. Timp de cinci sau șase luni, până atinge maturitatea completă, gângurelile masculului au o tonalitate tocită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
i se lasă și i se ridică, apropiindu-se de forma femeii care va deveni. Mai frumoasă pentru că nu știe că e frumoasă. Vreau s-o iubesc și s-o protejez și să n-o rănesc niciodată. Fac un jurământ tăcut că voi fi o mamă mai bună. —Mami? —Da, Em. —La anul fac șapte ani! Apoi opt, nouă, zece, unșpe, doișpe, treișpe, douăzeci! — Da, așa e, dar nu e bine să vrei să crești prea repede, draga mea. — Dar vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
creștinul nu încearcă să facă nimic însemnat de unul singur, pentru că singur nu poate face nimic, deși își îndeplinește cu dragoste și mulțumire numai îndatoririle cerute de starea sa, deși își alege o viață retrasă și pe cît posibil singuratică, tăcută și ferită de privirile altora, totuși el nu este nepăsător față de binele și răul fraților săi. El se roagă pentru aceștia, îi arde inima pentru binele lor, e mereu gata să facă tot ce poate și chiar să se jertfească
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Marcel Petrișor • Ocazia pierdută, Alexandru Cretzianu • Pacea neterminată, Fülöp Myhály • Pactul Ribbentrop-Molotov, Emilian Bold și Ilie Seftiuc • Principatele Române în raporturile politice internaționale, Leonid Boicu • România și Antanta, Dumitru Preda Colecția MEMORII • Am vrut unitatea Germaniei, Helmut Köhl • Caietele privitorului tăcut, Constantin Ciopraga • Jurnal politic -vol. 1, Ioan Hudiță • Jurnal politic vol. 2, Ioan Hudiță • Jurnal politic vol. 3, Ioan Hudiță • Memoria amfiteatrelor, Titus Raveica • Memorii și amintiri, Ion I. Lapedatu • Muntele suferinței, Nicu Păun LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
am exclamat, nevenindu-mi să cred. — Și-a uitat pașaportul în avion. Mi-am rugat asistenta să i-l trimită, dar nu știm unde poate fi găsită. Poate că Patrick era sincer. Nu știam ce să mai cred. Am rămas tăcută câteva secunde. Linia cealaltă suna ca nebuna. Trebuia să-mi închei convorbirea cu Patrick. —Trebuie să-nchid, i-am spus și i-am dat numărul lui Jazz, apoi am răspuns la celălalt apel: Alo? —Bună, sunt Jazz. Am fost atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plin clubul de reporteri de la The Fleet Street. A trebuit să Închidem barul, mă-nțelegi. — Dă-l Încolo de bar! am Încercat eu să preiau controlul convorbirii. Frank e bine? Unde Îl țin? — E bine. Per total, rezistă. E foarte tăcut, dar asta-i de-nțeles. Are destule la care să se gîndească. — Dar care sînt acuzațiile? Domnule Hennessy...? — Acuzațiile? (A urmat o pauză, timp În care s-a auzit clinchetul cuburilor de gheață.) Se pare că sînt cîteva. Procurorul spaniol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Aproape invizibili la prima vedere, locuitorii stăteau pe terasele și În curțile lor, privind Îndelung la un orizont nevăzut, ca niște personaje din picturile lui Edward Hopper. Avînd deja În minte un viitor articol de călătorie, observam trăsăturile acestei lumi tăcute: arhitectura albă menită să aducă uitarea; odihna forțată care fosiliza sistemul nervos; aspectul aproape africanizat - dar În maniera unei Africi de Nord inventate de cineva care nu vizitase niciodată Magrebul; aparenta absență a oricărei structuri sociale; atemporalitatea unei lumi aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
piept de bărbat. CÎnd raza farului Îi traversă chipul, am văzut că Își mușca buza rănită, amintindu-și accidentul, necunoscut pentru mine, care o lăsase cu gura Învinețită. M-am apropiat de ea și am privit În jos către piscina tăcută, oglindă neagră care nu reflecta nimic. — Paula, nu pari prea sigură În privința lui Frank. Toată lumea din Estrella de Mar e convinsă de nevinovăția lui. — Estrella de Mar? (Părea s-o intrige numele, titulatura unui tărîm mitic la fel de Îndepărtat precum Camelotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În special genul de oameni care ar fi putut să-i dea LSD sau cocaină? Anderson mă privi obosit. — Bibi lua substanțe, domnule Prentice, dar substanțe pe care societatea le aprobă. Sanger și soții Hollinger o transformaseră În Prințesa Prozac, tăcută și cuminte. — Mai bine decît LSD totuși, pentru cineva care e În supradoză. Sau decît noile amfetamine pe care le prepară chimiștii la jocul de noroc cu molecule. Andersson Îmi puse o mînă pe umăr, Înduioșat de lipsa mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o privire de văduvă rapace venită să viziteze un bun imobiliar pe cale să-i cadă În gheare cu titlul de moștenire. Oare legendara ei intuiție În afaceri o părăsise de data asta? Îmi luam micul-dejun la bar, Înconjurat de chelneri tăcuți și șezlonguri goale, și-mi trecea prin minte că s-ar putea, cît de curînd, ca ea să-și anuleze investiția și să plece spre pășunile mai verzi ale Calahondei. Caravana s-ar muta la pueblele de pensionari de pe coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
magazinele ei pustii, apoi am trecut pe lîngă port, cu flota lui fantomă de iahturi practic scoase din uz. Am cotit la Întîmplare pe una dintre străzile rezidențiale din sectorul estic al complexului. Peste tot, vile izolate În grădinile lor tăcute, Împrejmuite de palmieri pitici, leandri și covoare de belșițe ca un vast incendiu Încremenit. Stropitorile pendulau peste peluze, invocînd curcubeele din văzduhul orbitor, zeități locale dansînd În soare. Din cînd În cînd, briza mării Înălța o pulbere ușoară pe deasupra piscinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sexul ilicit. După cum Îmi dezvăluiseră vizitele noastre la domiciliu, nu-i luase mult timp să-și recruteze o echipă de traficanți - Nigel Kendall, veterinar pensionat din Hammersmith, un ins de piatră, abia trecut de patruzeci de ani, cu o nevastă tăcută și veșnic amețită de tranchilizantele Paulei Hamilton; Carole Morton, o coafeză rapace din Rochdale, care conducea recondiționatul salon de frumusețe din mall; Susan Henry și Anthea Rose, două văduve la vreo treizeci de ani, care puseseră deja pe picioare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar din cînd În cînd ochii i se fixau asupra vreunei imagini interioare, o amintire a vremurilor cînd era În viață. Un zîmbet aproape lasciv Îi strîmba atunci buzele; Întorcea capul și se uita cu un aer amuzat-răutăcios la bungalourile tăcute și cuminți și la piscina lor cu apă filtrată, ca o prințesă În turnul ei căutînd o cămașă pe care s-o Îmbrace, ca o prizonieră a bunelor intenții ale profesiei medicale. Adevărata ei casă era vizuina drogaților, și salteaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu Crawford. — Am impresia că-i displac psihiatrii. Noi l-am dezamăgit. A avut nevoie de ajutorul nostru, domnule Prentice. Și Încă mai are... Murmurînd pentru sine, Sanger Îmi Întoarse spatele, lovindu-și Încet palmele de parcă aplauda fără entuziasm copacii tăcuți de pe marginea drumului. Încă mai umbla brambura pe stradă cînd am trecut cu valizele pe lîngă piscina sclipitoare. Așa cum promisese Elizabeth Shand, prima livrare de mobilă se făcuse deja - o canapea de piele neagră și un scaun Eames elegant, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nici urmă de șovăială. După ce și-a recăpătat puterile cît să stea pe picioarele lui, l-am ajutat să se scoale de jos. Încă amețit, se holbă la tînăra vag conștientă și-i alungă cu gesturi repezite pe turiștii, acum tăcuți, care se Îngrămădeau la mese. — O ducem la mașina mea, i-am spus. Vă duc acasă. Cel mai bine-ar fi să stea cu dumneavoastră de-acum Înainte... 26 Ultima petrecere Lăsînd ușa dormitorului Întredeschisă, Sanger mai rămase cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care le-ai găsit. Alea pe care le-am văzut azi-dimineață la tine În birou. Cabrera e foarte interesat de ele... 27 O invitație În lumea subterană Clubul Nautico era Închis pentru tot restul zilei, cu tendele strînse peste balcoanele tăcute, ca o casă a secretelor tăinuindu-și amintirile de lumina soarelui. Mi-am lăsat Citroënul În parcare și am coborît pe rampă pînă la garajul de la subsol. Pe drumul dinspre Residencia Costasol, Încercasem să mă pregătesc pentru Întîlnirea față În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mele, Cabrera Începuse să mă chestioneze, apoi, Înțelegînd seriozitatea apelului meu, Îmi promisese că va veni să mă vadă imediat ce va putea pleca din Fuengirola. Am pus receptorul la loc și am privit apartamentul lui Frank pentru ultima oară. Camerele tăcute păreau lipsite de aer și parcă recunoșteau faptul că Frank n-avea să se mai Întoarcă niciodată. Se retrăgeau În trecutul secret al serilor lui cu Paula și al lungilor conversații cu un tînăr și Înflăcărat jucător de tenis care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]