18,899 matches
-
culese din Banat și din zone ale Transilvaniei, V. Sala, F. Băiașu, I.P. Lazăr, Iuliu Bugnariu, Florian Danciu, G. Cătană, N. Ioviță, T. Dane și, cu folclor din Moldova, Bucovina și Muntenia, D. Stăncescu, P. Ispirescu, S.Fl. Marian. G.p. tipărește, de asemenea, din versurile și proza autorilor locali: I. Pop-Reteganul, T.V. Păcățian, I. Matei, Eutimie Vuia, D. Jurjovanul, V. Sala, Traian H. Pop ș.a. Din scrierile literaților români de prestigiu sunt alese opere care corespund programului gazetei: poveștile lui I.
GAZETA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287205_a_288534]
-
Florin Chiru-Nanov, Horia Petra-Petrescu, I.Gr. Periețeanu, H. Bonciu, Traian Teleanu. Ioan Jivi-Bănățeanu îl prezintă pe tânărul poet Pavel Bellu. Proza feminină e publicată frecvent sub pseudonim. Emilia Tailler, în ciuda numelui occidental, este autoarea românului cu subiect românesc Văduva de război, tipărit în foileton, aceeași autoare semnând și schița cu personaje autohtone Cum s-au întâlnit. Reta Laby semnează nuvelă Divorțata, în vreme ce Thérèse Bally, în povestirea O stranie întâmplare, aduce în prim-plan viața unui foarte neaoș Matei Ionescu. Henriette Yvonne Stahl
GAZETA FEMEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287195_a_288524]
-
GAZETA NOASTRĂ ILUSTRATĂ, publicație apărută la București, bisăptămânal, din 1928 până în decembrie 1931, apoi bilunar, din 15 ianuarie până în 15 iunie 1932, scoasă sub egida Editurii Librăriei Ig. Hertz; primul număr se tipărește cu titlul „Gazeta noastră”. Continuă „Lumea ilustrată” (1923). Director este Victor Eftimiu, care intenționa să aducă la cunoștința publicului larg „operele marilor scriitori ai lumii, imaginile pictorilor celebri”, să popularizeze autorii contemporani. Promovarea culturii, trezirea interesului pentru cuvântul scris și
GAZETA NOASTRA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287203_a_288532]
-
Apocrypha and Samaritan Archaeology (I-III, 1925-1928). Deși concepută încă din tinerețe, G. publică abia după stabilirea în Anglia Chrestomație română (I-II, 1891), opera sa de căpetenie, care cuprinde „extracte din 100 de manuscripte și aproape tot atâtea cărți tipărite”, precum și - veritabilă premieră la noi - texte dialectale și folclorice inedite, însoțite de un meticulos aparat științific în română și franceză, pentru a o face cât mai accesibilă învățaților străini. Aceștia o salută prin vocile lui Th. Gartner, Wilhelm Meyer-Lübke, Richard
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
Horea Ședicu. Poezie publică aproape toți redactorii, dar și alți elevi ai liceului: Mihai Novac, Pavel Butan, Petre Sfetca ș.a. Dintre poeți se remarcă Pavel Bellu, cu Romanța unui muzicant, din ciclul Candelabre albastre, de fapt volumul său de debut tipărit în 1936. Aurel Bugariu recenzează mai multe plachete de versuri, în genere la rubrica „Carnet literar”: Candelabre albastre de Pavel Bellu, An din patru primăveri de Mihai Novac, Jad de Sergiu Cristian. Pavel Bellu recenzează, la rândul său, placheta Cuiburi
GENERAŢIA DE MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287211_a_288540]
-
dramatice și însemnări de călătorie. Deosebit de interesantă prin informații, reconstituirea atmosferei și autenticitatea evocării este Povestea vieții mele, scriere în proză a boiernașului moldovean Teodor Vârnav, descoperită și publicată de Artur Gorovei, și el colaborator al revistei. Sofia Nădejde a tipărit aici mai multe nuvele, precum și numeroase articole privitoare la învățământ, situația femeii etc. O bogată activitate publicistică a susținut I. Nădejde, care discută un variat registru de probleme sociale și științifice. Mai colaborau Ioan Adam, titularul rubricii „Poznășii țărănești”, și
GAZETA SATEANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287206_a_288535]
-
începând chiar cu numărul din decembrie 1897, în care apare nuvela Cănuță om sucit. Vor urma La hanul lui Mânjoală, Două bilete pierdute, În vreme de război, La conac, precum și note, recenzii, articole. Tot în numărul din decembrie 1897 se tipărește și prima parte a studiului Țăranul în literatură de C. Dobrogeanu-Gherea, studiu care se încheie în numărul următor. Ceva mai devreme, prin 1893-1894, își începe colaborarea G. Coșbuc, prezent și în continuare cu versuri și epigrame. În 1894 și 1895
GAZETA SATEANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287206_a_288535]
-
4 ianuarie 1843 este bisăptămânală, din nou săptămânală între 2 iulie 1858 și 7 ianuarie 1862, apoi iar bisăptămânală din 1862; de la începutul anului 1881 iese de trei ori pe săptămână, iar din 16 aprilie 1884 devine cotidian. S-a tipărit, cu alte schimbări de periodicitate și întreruperi, până în ianuarie 1945. De la 3 ianuarie 1849 s-a intitulat „Gazeta transilvană”, iar de la 1 decembrie 1849, „Gazeta Transilvaniei”. Sub redacția lui G. Barițiu, în iulie 1837 s-a editat la Brașov „Foaia
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
T. este din nou suspendată de la 13 februarie. La 9 septembrie gazeta reapare, dar redactorului nu i se permite să-și reia activitatea; Iacob Mureșianu, care îi ia locul, va fi obligat să publice ordonanțele și decretele administrației și să tipărească pe frontispiciul ziarului pajura bicefală. Mureșianu se vede silit, de altfel, să modereze și tonul articolelor politice, ceea ce va provoca o polemică, în 1855, cu M. Kogălniceanu, care, în paginile „României literare”, se arătase nemulțumit, între altele, de lipsa de
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
V. Alecsandri. În același scop, al circulației pe întreg teritoriul românesc, Barițiu s-a arătat întotdeauna interesat de problemele lingvistice și publicația a făcut loc în coloanele ei discuțiilor legate de sistemul ortografic. De la începutul anului 1852, gazeta se va tipări cu litere latine, ortografia adoptată fiind aceea a lui T. Cipariu. Cu timpul însă, mai ales după ce T. Maiorescu va critica și G. de T. în articolul său Limba română în jurnalele din Austria (1868), se va renunța la greoaia
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
vremea Războiului pentru Independență, gazeta a susținut revendicările și cauza dreaptă a românilor din Principate și a informat obiectiv și prompt asupra mersului evenimentelor, publicând până la 1859 articole și informații pe care foile din Iași și București nu le puteau tipări din cauza cenzurii. Un alt obiectiv permanent era acela de a ține la curent cititorul din Transilvania cu variate aspecte ale vieții de peste munți (activitatea principalelor instituții sociale și politice, viața literară și artistică, dezvoltarea industriei și comerțului). În acest fel
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
anecdote, relatate cu haz, într-un limbaj arhaizant. A mai transpus Noaptea și ziua Rossiei sau Mitologia slavonilor (1836), o carte intitulată Tâlcuirea viselor (1836) și una, din grecește, pentru uzul bisericii (Istoria bisericească, 1845). Sub semnătura Al. Lesviodanu, a tipărit două epigrame în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1840). SCRIERI: Antichități despre Crucea Domnului Nostru Iisus Hristos, București, 1857. Traduceri: Noaptea și ziua Rossiei sau Mitologia slavonilor, București, 1836; Tâlcuirea viselor, București, 1836; Povestiri din spaimile vrăjitorești, pref. trad
GEANOGLU-LESVIODAX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287209_a_288538]
-
arhaici, arhetipali, contopiți panteistic cu natura. Universul acesta, aproape protoistoric, este descris cu mijloacele pastoralei și ale eglogei. Simplitatea, candoarea, „primitivitatea”, iar în expresie - naturalețea sunt cultivate programatic, în contrapondere cu neliniștile secolului și cu caracterul lui „contrafăcut”. G. a tipărit numeroase cărți pentru copii, care indică o bună cunoaștere a universului celor mici, excelând în poetica basmului, a ghicitorii (Brad de munte, 1970, De-a baba oarba, 1971). A compus și drame cu caracter poematic despre destinul lui Dimitrie Cantemir
GHEORGHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287232_a_288561]
-
Const. Pavel, altele, dedicate lui Octavian Goga, au ca autori pe Victor Cordoș, Ion Isaiu și Iosif Naghiu. Se traduce din lirica lui Ady Endre (Cumătrul lui Toma Ese, Caii morții, în versiunea lui George A. Petre, M. G. Samarineanu tipărind, sub pseudonimul M. San-Marino, si articolul-semnal, Ady Endre în românește) sau din creația poetica a lui Baudelaire (Omul și marea, în varianta lui Al. Ț. Stamatiad). V. Grădinaru intervine cu un surprinzător articol despre futurism: Apelul lui Marinetti (1544/1935
GAZETA DE VEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
determine apariția unui curent ortodoxist în literatură și în toate artele, Nichifor Crainic a reușit doar să atragă în paginile revistei sale scriitori de orientare autohtonistă, notorii gânditori preocupați de sufletul național, inclusiv de manifestările specific românești ale religiozității. Literatura tipărită în „Gândirea” este ortodoxistă doar în realizări de grad secund, precum poeziile lui Sandu Tudor sau unele narațiuni ale lui Victor Papilian, nu cele mai izbutite. Paul Sterian cultivă ortodoxismul la modul grațios parodic, infantilizant. Aspecte de spiritualism creștin în
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
ținea lecții la Institutul pentru Studiul Europei Sud-Orientale. În 1880 G. era distins cu Premiul Academiei Române pentru tălmăcirea cărții a IV-a din Istoriile lui Herodot, publicată însă în 1902. Va da în transpunere românească alte trei volume ale Istoriilor, tipărite la Berlin (1894) și București (1912, 1915). Traducerea din Herodot e făcută după original și însoțită de savante adnotări, de comentarii geografice, etnografice, filologice, precum și de hărți, lucrate, toate, pe baza unui material bibliografic impresionant. La sugestia lui Ion Ghica
GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287257_a_288586]
-
românești, care ar fi trebuit să reunească texte despre Arghezi, Minulescu, Bacovia, Maniu, Galaction, Anton Pann, Creangă și Gherea, selecția dovedindu-se a fi rodul afinităților elective ale autorului. Din păcate, această carte nu avea să se mai nască, fiind tipărite în presa vremii doar foiletoanele pe teme literare românești, care ar fi constituit, desigur, un punct de plecare; parte din ele vor fi publicate în Imagini și cărți abia în 1980. Împreună cu cumnatul său, regizorul Armand Pascal, F. se dedică
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
dramatice, drame metafizice, între care Philoctète (Filoctet), redactat în mai multe versiuni, în română și franceză, în 1922-1923, publicat doar fragmentar, și Le Festin de Balthazar (Ospățul lui Baltazar), inclus fragmentar în revista „Mântuirea” (1929) și care nu va fi tipărit integral decât postum (1985). Are o prezență permanentă la „Cahiers du Sud”, „Discontinuité”, „Messages”, „Bifur”, „Commerce”, „Europe”, „Revue philosophique”, „Les Nouvelles littéraires” ș.a. În 1930, grație prietenilor din țară, între care Ion Minulescu, îi apare la București volumul Priveliști, reunind
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
marginile nopții. Redactat între aceste două cicluri, poemul L’Exode. Super Flumina Babylonis va fi recompus după manuscrise de un alt prieten al poetului, Claude Sernet (Mihail Cosma), și va ieși în volum abia în 1965. Un fragment a fost tipărit totuși în revista „Poésie 1945”, iar în traducerea Dorei Litman, în revista „Răspântia” și reprodus ulterior în volumul Poezii (1978). Aici versul se desprinde de orice convenție lirică, emoția crește progresiv, pe măsură ce simplitatea câștigă în adâncime, devenind o formidabilă armă
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
métaphisique et de morale”, apoi separat, a fost reluată, în 1938, la Paris și la București; o ediție în limba română, Eul și lumea, va fi realizată abia în 1984. Eseurile dedicate literaturii și alte contribuții filosofice i s-au tipărit în „Revue philosophique” (Paris), „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista de filosofie”, „Manuscriptum” ș.a. A mai semnat versiuni românești din scrierile lui Francis Jammes, Thomas de Quincey, Heinrich Mann și a tradus în limba franceză
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
Jos”. Revista va fi continuată, în mai-noiembrie 1919, de „Dunărea” editată, ca și D. de J., de C.Z. Buzdugan. Este o publicație tradiționalistă și autohtonistă, din sfera de influență a poporanismului. Prin temele abordate în articole și prin literatura tipărită în paginile ei, revista își menține acest caracter în tot cursul apariției. În primul număr, C.Z. Buzdugan susține necesitatea ca provincia „să-și cucerească și ea dreptul la o viață literară și culturală proprie (Descentralizare). Revista este dedicată celor
DUNAREA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
Literatură Universală „M. Gorki” al Academiei de Științe a URSS. Preocuparea științifică prioritară pentru D.-M. a constituit-o studierea relațiilor literare româno-ruse. Cercetătoarea a debutat cu studiul Influența literaturii ruse asupra scriitorului Constantin Stamati (1929), apoi, în 1933, a tipărit monografia Viața și opera lui Constantin Stamati. Contribuțiuni după izvoare inedite, iar în 1936 - Începuturile literare ale lui B.P. Hasdeu. După 1957, își lărgește aria de investigație, beneficiind acum și de documente aflate în arhivele rusești. În 1966 a editat
DVOICENCO-MARKOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286925_a_288254]
-
lui A. Hâjdeu, C. Stamati, Gh. Asachi, A. Pușkin, B.P. Hasdeu, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, A. Odobescu și altor scriitori, români și ruși, care au contribuit prin scrisul lor la consolidarea relațiilor dintre cele două literaturi. În 1979, tipărește tot la Moscova studiul Pușkin în Moldova și în Muntenia (de asemenea în limba rusă). În afara acestor cărți, au rămas neadunate în volume personale zeci de articole apărute în culegeri colective sau în publicații periodice literare din Moskova, Kiev și
DVOICENCO-MARKOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286925_a_288254]
-
era comandantul tatălui său), la care, cu siguranță, se adaugă înrâurirea, mereu vizibilă în alegerea temelor și într-o anume atmosferă a narațiunii, a literaturii lui Mihail Sadoveanu. Schițe, povestiri și nuvele, dar și versuri de factură sămănătoristă îi sunt tipărite în „Adevărul”, „Arta” (Iași), „Ancora” (Galați), „Sămănătorul”, „Făt-Frumos” (Bârlad), „Dobrogea jună”, „Convorbiri critice”, „Foaia ilustrată” (Budapesta), „Ramuri”, „Ecoul Tulcei”, „Minerva literară ilustrată”, „Lupta” (Tulcea), „Flacăra”, „Bucovina” (Cernăuți), „Sburătorul”, „Școala Basarabiei” (Chișinău), „Universul literar și artistic”, „Pagini basarabene”, „Curentul”, „Gazeta literară
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
inactual chiar la imprimare și nu a înregistrat decât un ecou restrâns. În ultimii ani ai vieții, F. lucra la o carte de amintiri și evocări, Figuri discrete din viața culturală a Craiovei, din care nu a mai apucat să tipărească, în 1947, decât o primă parte, dedicată lui Traian Demetrescu, August Pessiacov, G. D. Pencioiu, Mariei Chițu și altora. SCRIERI: Copiii nopții, Craiova, 1911; Credințe literare, Craiova 1913; Oltenia, Craiova, 1940; Figuri discrete din viața culturală a Craiovei, Craiova, 1947
FAGEŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286936_a_288265]