8,428 matches
-
timp, putere sau voință să afle ce-i cu aproapele lor. Sau erau alții care se temeau cu totul exagerat pentru măruntele lor vieți, de parcă ei ar fi fost nemuritori, și de aceea refuzau să afle orice le-ar fi tulburat acea credință că sunt nemuritori; dar o făceau de parcă numai vorbele rostite de careva i-ar fi molipsit și pe ei. Acesta era motivul pentru care atât de puțin suna telefonul și atât de puține vizite se anunțau. Bătrâna doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
celelalte, Monica Elefteriade și Hildebranda Mihaela Dogan, care avea să se mărite curând cu un student columbian și să plece definitiv din țară, intrigate de prezența lui, trei femei tinere ce veniseră la mare și n-aveau chef să le tulbure în vreun fel prezența un mascul, dar nici n-o putea supăra pe Ioana Sandi, respingându-l cu brutalitate. Se uitau la el curioase, intrigate. N-o puteau înțelege pe Ioana Sandi care părea fericită, nu numai exaltată, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acest echilibru al izbânzii ce părea definitiv în orice ar fi făcut în viață. Amenințarea aceasta îi sporea neîncrederea în orice ființă, dar îi sporea și singurătatea și îl făcea să se împotrivească oricui ar fi îndrăznit să i-o tulbure. Însă de toate acestea la un loc nici alții și nici chiar el nu și-au dat seama decât mult mai târziu. Toate se înșirau monoton. Plictiseală. Indolență. Oboseală. Devenea impenetrabil, agitat și nervos. Fără să vorbească mult, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
puternică, privea arborii crescuți în dezordine, cohortele de frunze, unele palide, altele ruginite, vine toamna, gândea, n-o s-o mai apuc. Dar ar fi putut face ceva - continua să spună, cu același timbru, ca și cum gândul din urmă n-ar fi tulburat-o deloc sau ea ar fi devenit imună. Dacă ar fi s-o ia de la capăt, ar face totul altfel. Convingerea asta o are de câteva zile. Și atunci se întreabă: dacă gândește astfel înseamnă că a greșit? Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-ar fi temut să-și vadă pur și simplu chipul, într-un fel străin: părul castaniu, moale și lung pe care îl pieptăna arareori, ochii adânciți în orbite, buzele groase, bărbia proeminentă. Multe din jur păreau să se fi tulburat. Dimineața ieșea în balconul-terasă ce înconjura apartamentul, să respire aerul răcoros, ușor îmbâcsit al orașului. Cartierul de alături și valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eu că se poate face cu mine, să mă iubești înainte de toate. Te încrunți din nou. Am întrecut măsura, știu asta, îmi cer scuze, domnul meu, îmi cer toate scuzele că eu, o biată femeiușcă, mi-am permis să te tulbur aducând iarăși în discuție obositorul și neplăcutul subiect, pentru că nu-i decât o bazaconie toată chestia asta cu iubirea. Nu-i așa? Dar cât crezi că am să mai rezist și să aștept să afli ce-i în tine?!“ „Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să nu fie implicat în vreo chestie, să pună umărul pentru cineva, să nu-l privească și pe el cu ochi răi Radu Dascălu, n-are pic de putere, degeaba-i secretar de partid, eu nu fac decât să-i tulbur liniștea, cine m-a pus să vin la ei? Fără să-l asculte, pentru că își imagina, chiar știa câte îi putea spune acela cu vocea lui forțat caldă. Gândind iarăși: pentru ce am venit la ei? Dintr-odată simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
descoperit că se altera cu fiecare an, lăsându-se pradă prea mult preocupărilor exterioare, care nu ajungeau la sufletul lui. Dar refuza să privească din ziua în care înțelesese - și îi spusese și ei - că poate fi nesincer. Ce-l tulbura încă mai mult era convingerea că ținea la Ioana Sandi, poate nu în felul în care își dorea ea, dar în unele clipe se socotea chiar îndrăgostit. Era iubire? Uneori își zicea că poate, în felul ei, chiar și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fiecare dată, i se păreau nu numai un act de nemaipomenit curaj, ci chiar o îndrăzneală pe care, dacă ar ști-o cât e de fără margini, oamenii mari ar trebui s-o pedepsească imediat, pentru că ar fi putut să tulbure ceea ce trebuie să rămână netulburat, așa cum se întâmpla de fiecare dată când, vara, după ploile calde de după-amiază, arunca cu câte o pietricică în ochiurile de apă rămase în vreo denivelare a străzii ori a curții și îndată ochiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să rămână netulburat, așa cum se întâmpla de fiecare dată când, vara, după ploile calde de după-amiază, arunca cu câte o pietricică în ochiurile de apă rămase în vreo denivelare a străzii ori a curții și îndată ochiul de apă se tulbura nu numai de unde care se tot mișcau spre margini, ci îndeosebi de un praf foarte fin ce se ridica leneș de pe fund, în forme mult prea asemănătoare norilor. Atunci simțea în el acel fel de tulburare neînțeleasă, care putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
putea spune sau ar avea curajul și tăria să mărturisească unde și de ce apare acest orgoliu, în fiecare din noi? Nu cumva, cel mai adesea, este o mască pe care trebuie s-o ridicăm cu precaută atenție, pentru a nu tulbura apele de dedesubt, a căror oglindă s-ar putea întuneca, precum atunci când se arunca o piatră, de norișori de praf fin ridicați de pe fund? Pentru că este foarte posibil ca nevoia de iubire pe care n-o mai mărturisea, de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
depășită. Se afla deja la extrema cealaltă, donjuanescă, gustând parfumul și imediat părăsind floarea care se arăta mult prea grabnic ofilită și incapabilă să-l rețină ori chiar nedoritoare să-l rețină. Dar mai ales în extrema aceasta deznădejdea îi tulbura adâncurile sufletești. S-ar putea spune că trăia în două planuri diferite, niciodată suprapuse, deși mereu prezente împreună: unul - dorința firească de iubire, acaparatoare și nemărturisită; celălalt - incapacitatea de a-i suprapune realul, fie pentru că era prea îngust, fie pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o știm noi acum. Dar atunci arăta altfel. A insistat să-l lase acasă, ca și cum ar fi avut treabă sau n-ar mai fi avut chef de nimic. După-amiaza scurtă trecea încet și cerul cenușiu încremenit într-o nemișcare rareori tulburată de vreo fulguire palidă se încăpățâna să nu se întunece. Privea pe fereastră orașul tăcut și mort. Luminile aprinse în câteva case erau lipsite de viață. Ceasul electric se agita sub clopotul de sticlă, dar altceva nu se mai auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care ajung s-o înfurie, naiba să le ia! „Nu știu“ - zise - „nu mai vreau să știu nimic“, înlănțuindu-l strâns cu brațele, lipindu-și obrazul de grumazul lui și închizând ochii și imaginându-și, înainte ca toate să se tulbure în roz în jur, alunecările palmelor lui fierbinți, pe care acum le simțea doar pe umeri și pe coapsă, pe tot trupul oferit, înfiorând-o și făcând-o să-și uite nemulțumirea și furiile și nedumerirea cu care venise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înțelegi, pot fi răbdate ca oricare alt lucru. Asta cred și poate și el credea, în orice caz mie îmi place să cred că el credea. După vreo câteva zile s-a simțit rău și au reînceput durerile, i se tulbura privirea, amețea și își pierdea echilibrul. Nu s-a mai dus la serviciu, dar acum știa că n-o să se mai ducă niciodată, n-o spunea, dar eu știu că știa asta, și încă mai demult, chiar dinainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
orice caz cu bărbăție. Nu-i vorbea Rodicăi Dumitrescu despre asta, ar fi impresionat-o inutil, n-ar fi avut nici rost. Dar eu știu ce gândea. Și pe urmă, în scurt timp, nici nu mai putea gândi, durerile îi tulburau mintea, ajungea să geamă și urle de durere. Rodica îmi spunea că nu poate fi ceva mai groaznic decât să auzi pe cineva urlând în camera de alături, unde se zvârcolește și să nu poți face nimic, nimic! I-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că voia ca totul să vină din partea ei. Dar nici acum nu-i spunea nimic. Îl privea, înghițea în sec și n-a mai scos o vorbă. S-a ridicat să plece. Și el iarăși a simțit cum i se tulbură mintea. Vasăzică vine la mine ca la un simplu coleg, se gândea, să bea o cafea și să schimbe vorbe banale care puțin mă interesează, de parcă nu m-ar iubi sau poate că nici nu mă mai iubește. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de emoție. Neodihnit în toate sensurile. O vedea de la distanță și inima îi pocnea în piept, pocnetul răsuna în tâmple și se simțea fierbinte și rece și disperat și fericit. O mai vedea o dată și alunecarea picioarelor ei extraordinare îl tulbura, dar se simțea bine. Golul acela cu gust amar-sălciu-piperat-grețos se căsca iarăși în el și îl cuprindea disperarea când trupul ei era înghițit de mulțime. Se liniștea imediat, o mai văzuse, reușise s-o mai vadă, aluneca pe trotuare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Era firesc să-ți faci griji și desfășurările să te marcheze. Facultatea și examenele. Nici astea nu sunt scutite de oarecari griji. Scandalul ăla de la revistă, care v-a marcat pe toți, nu numai pe tine. Firesc să te fi tulburat mult. Peripețiile cu casa, uite-o, nu e, stai în stradă. Toate astea s-au adunat, un om slab ar fi clacat, dar ai avut puterea să reziști. N-ai mai avut timp însă pentru altceva; poate nu timp, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a operelor lui Ovidiu, găsi inspirația pentru prima ei serie de tablouri importante, toate având ca teme evoluția, instabilitatea și continuitatea universului uman și ale celui animal. Fără să-și dea seama - pentru că nu îngăduia ca extazul să-i fie tulburat de absolut nimic - pășea pe un teritoriu periculos: se îndrepta spre acel punct de răscruce demodat dintre pictura abstractă și cea figurativă, dintre pictură decorativă și pictură accesibilă. Era pe punctul de a deveni nevandabilă. Dar chiar și înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vagă idee. — Dar ești detectiv: am crezut că asta încerci să afli. Am aflat o mulțime de lucruri, rosti tăios Findlay; multe din ele pentru tine și toate cu un mare risc personal. Dacă unele descoperiri ale mele te-au tulburat, atunci poate că ai de învățat ceva din conduita ta în treaba asta. Nu da vina pe mesager. M-am așezat lângă el și voiam să-mi cer scuze când s-a deschis ușa celulei. Un gardian și-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că Mark făcea afaceri cu iranienii și cu ei: nu s-ar fi așteptat la altceva de la un antreprenor serios. Dar un informator sugerase în mod incorect că Mark își folosise poziția pentru a vinde secrete militare. Saddam fusese extrem de tulburat să afle asta și ordonase o pedeapsă rapidă. Acum, informația se dovedise a fi fost falsă: singurul vinovat fusese identificat și lichidat prompt. Nu puteau decât să fie recunoscători, spuse el, că șansa intervenise pentru a salva viața unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Minunat. De-a dreptul minunat - sunt sigur că asta o să ne fie de mare ajutor. Uite, servește niște covrigei. Alex, Îmi pare rău că nu am cumpărat trei cafele, dar n-am știut că o să fii aici. Tata părea realmente tulburat de chestia asta, ceea ce era emoționant. Știam că Îl deranjează faptul că mezina lui are un iubit, dar făcea eforturi lăudabile să nu se observe. Nici o problemă, Dr. S, am adus și eu câte ceva, așa că se pare că avem destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oameni. În cele din urmă, nu mai avu răbdare, și, cînd apăru domnul Champion, Îi ceru voie să meargă la toaletă. Intră Într-o cabină și Încuie ușa, apoi scoase hîrtia din buzunar și o netezi. Se simțea mult mai tulburat acum decît În clipa În care vorbise cu Fraser de la om la om; atunci fusese prea stîngaci, dar faptul că Fraser apăruse și fusese atît de prietenos - că se ostenise să-și scrie adresa și-i spusese „O să mă suni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În cealaltă cameră... Se așeză pe pat, apoi se Întinse cu mîinile pe burtă; oricum, stînd așa, se simțea și mai rău. Se ridică din nou În capul oaselor, apoi În picioare. Nu putea alunga șocul, felul În care o tulburase. Taci, Vivien. Făcu un pas, apoi Înclină capul auzind larmă pe deasupra hîrÎitului Înăbușit al radioului, gîndindu-se că poate e Pamela sau unul dintre băieți În hol. Dar se dovedi că larma nu avea un motiv anume. Rămase nehotărîtă un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]