6,587 matches
-
Cosmovici. A fost al optulea copil și primul care n-a murit în copilărie. Numele lui era Gheorghe; părinții lui l-au alintat cu numele „Jurjac”. A manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a apărut în primul său concert și a început studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le primise de la părinții săi și de la un vestit
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le primise de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. Între anii 1888 și 1894 studiază la Conservatorul din Viena, având profesori printre alții pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) și Robert Fuchs (compoziție). Se încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale, în care interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani. După absolvirea Conservatorului
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani. După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, își continuă studiile la Conservatorul din Paris, între anii 1895 și 1899, sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). La data de 6 februarie 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică "Poema Română". În același an, începe să dea lecții de vioară la București
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). La data de 6 februarie 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică "Poema Română". În același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia. Enescu a pus pe muzică câteva dintre
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
și Gabriel Fauré (compoziție). La data de 6 februarie 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică "Poema Română". În același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia. Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naștere mai multor
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Suita simfonică "Poema Română". În același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia. Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naștere mai multor lieduri în limba germană. Prințesa Martha Bibescu și-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Enescu", în cadrul căruia compozitorul oferea câștigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum și șansa interpretării acestor piese în concerte. După război își continuă activitatea împărțită între România și Franța. De neuitat au rămas interpretările sale ale "Poemului pentru vioară și quartet de corzi" de Ernest Chausson și ale "Sonatelor și Partitelor pentru vioară solo" de Johann Sebastian Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938). Activitatea sa pedagogică
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
precum și șansa interpretării acestor piese în concerte. După război își continuă activitatea împărțită între România și Franța. De neuitat au rămas interpretările sale ale "Poemului pentru vioară și quartet de corzi" de Ernest Chausson și ale "Sonatelor și Partitelor pentru vioară solo" de Johann Sebastian Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938). Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanță considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
s-a stins din viață în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziția 68. Deși este cunoscut în principal ca un virtuoz al viorii, George Enescu era și un pianist rafinat, apreciind posibilitățile polifonice pe care i le dădea pianul, în comparație cu vioara. Într-un articol prilejuit de debutul recent al sezonului muzical bucureștean din 1936, în care George Enescu avea programate 10 recitaluri, patru
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziția 68. Deși este cunoscut în principal ca un virtuoz al viorii, George Enescu era și un pianist rafinat, apreciind posibilitățile polifonice pe care i le dădea pianul, în comparație cu vioara. Într-un articol prilejuit de debutul recent al sezonului muzical bucureștean din 1936, în care George Enescu avea programate 10 recitaluri, patru concerte simfonice și șase camerale, cronicarul Mihail Sebastian scria: „George Enescu impune respectul artei, o înaltă conștiință a
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
de Clément Marot"), tendințele neo-baroce (în "Suita orchestrală Nr. 2") și exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră, opera "Oedip" sau "Simfonia de Cameră". Nu trebuie uitată influența folclorului românesc, evidentă în cele două "Rapsodii Române", " Sonata pentru vioară" cu caracter popular românesc, "Suita orchestrală Nr. 3", sătească. Celebritatea internațională a lui George Enescu - de care era el însuși intrigat - se datorează în special "Rapsodiei Române Nr. 1", popularizată mai ales de Leopold Stokowski la pupitrul Orchestrei Filarmonice din
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Béla Bartók, dar și Robert Schumann, Edvard Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti. Era modest și exigent cu sine însuși - „Dinu Lipatti dă impresia că se jenează cu propriul său geniu" (pianista Clara Haskil). Compozițiile sale, printre care "Fantezie pentru pian, vioară și violoncel" Op. 1 (1933), "Șătrarii, suită pentru orchestră" Op. 2 (1934), "Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră" Op. 3 (1936), "Simfonie concertantă pentru două piane și orchestră de coarde" Op. 5 (1938), "Sonatină pentru mâna
Dinu Lipatti () [Corola-website/Science/297412_a_298741]
-
septembrie 1887, Sulina, Județul Tulcea, d. 1 septembrie 1964, București), dirijor român, academician, director al Orchestrei Filarmonice din București, unul din cei mai mari reprezentați ai stilului dirijoral clasic caracteristic școlii germane. George Georgescu și-a început cariera artistică studiind vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică din Berlin, elev al lui Hugo Becker, eminent profesor de violoncel. Din 1910, face parte ca violoncelist din cvartetul de coarde de sub conducerea violonistului Henri Marteau. În 1916 suferă un
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
are numărul 626. Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 "Haffner", nr. 36 "Linz", nr. 40 și nr. 41 "Jupiter". A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul "O glumă muzicală" etc. Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul "O glumă muzicală" etc. Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: "Răpirea din Serai
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
Constantin Ciopraga, Despre fenomenul Bacovia, în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 5-6 („Bacovia - afirma un coleg de-al său de liceu și de facultate - avea un cult față de poezia lui Petică și izbutise a compune melodii pe vioară, adecvate versurilor. Dovada că le știa par coeur, citează din ele și mai târziu, în ”Divagări utile” (apud Constantin Călin, Cronologie - Bacovia, în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 25). Un merit deosebit în conservarea și verificarea ulterioară
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Fecioara în alb”, pe data de 24 iulie 1900; - 1900-1901 - scrie piesa de teatru „Solii păcii”; 1900 - 1902 - aptitudinile sale literare se concretizează, mai întâi în periodice, apoi în volume de lirică suavă, de mare rafinament: "Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor"; devine membru al Societății literare „Amicii literaturii și artei române”; 1901 - 1902 - scrie fragmente de critică literară în „România ilustrată”; 1901 - 1902 - studii sociologice, poeme în proză, articole politice în „Depeșa”. 1902 - publică volumul de poezii "Fecioara
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Amicii literaturii și artei române”; 1901 - 1902 - scrie fragmente de critică literară în „România ilustrată”; 1901 - 1902 - studii sociologice, poeme în proză, articole politice în „Depeșa”. 1902 - publică volumul de poezii "Fecioara în alb" (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”) care va vedea lumina zilei la Tipografia Lucrătorilor Asociați Marinescu & Șerban din București; 1902 - secretar al Asociației Generale a Presei 1902 - Scrie studiile sociologice „Morfologia socială” și „Sociologia veche și sociologia nouă” în „Economia Națională”; 1902 - locuiește
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Constantin Ciopraga, "Despre fenomenul Bacovia", în „Vitraliu”, XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 5-6 („Bacovia - afirma un coleg de-al său de liceu și de facultate - avea un cult față de poezia lui Petică și izbutise a compune melodii pe vioară, adecvate versurilor. Dovada că le știa "par coeur", citează din ele și mai târziu, în „Divagări utile” (apud Constantin Călin, "Cronologie - Bacovia," în „Vitraliu”, XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 25). Numele pe care le-a folosit la semnarea
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
la semnarea diverselor articole au fost: Stephan Petică, Trubadur, Erics, Caton, Senez, P. Stiopca, Sapho, Sentino, Fanta-Cella, M. Pall, Narcis, Step., Stepen, S., P. Ștefan. REPERE BIBLIOGRAFICE PETICĂ 1902: Ștefan Petică, "Fecioara în alb" (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”), Tipografia Lucrătorilor Asociați Marinescu & Șerban, București, 1902. PETICĂ 1903: Ștefan Petică, "Frații", dramă în versuri patru acte, Institutul de arte grafice „Eminescu”, București, 1903. PETICĂ 1909: Ștefan Petică, "Cântecul toamnei. Serenade demonice. Poeme de Ștefan Petică", vol
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Petică, "Ruinele Viselor", Iași, Editura Do-minoR, 2002. PETICĂ 2004: Ștefan Petică, "Poeme în proză", în „Bucovina”, apud. Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura Edict, Iași, 2004. PETICĂ (fără dată):"'Ștefan Petică, "Poeme". ("Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor, Cântecul toamnei, Serenade demonice"), ed. îngrijită și prefațată de Nicolae Davidescu, Biblioteca Dimineața, nr. 19, Editura Adeverul S. A., s.d., fără dată. LUCRĂRI NEIDENTIFICATE, DAR SEMNALATE ÎN DIVERSE PUBLICAȚII ALE VREMII: PETICĂ 1898: "Păcatul strămoșesc" (dramă în 3
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1134, 30 aprilie 1898. "O judecată - Note și impresii de la proces", semnat Sapho, IV, nr. 1135, 1 mai 1899. "La paradie", semnat Sapho, IV, nr. 11441, 1 mai 1898. "Un triumfător", semnat Sapho, IV, nr. 1136, 2 mai 1898. "Când vioarele au tăcut...," semnat St. P., IV, nr. 1137, 3 mai 1898. "Sindicatele agricole și țăranii", semnat St. P., IV, nr. 1138, 5 mai 1898. "Războiu în negligé", semnat Sapho, IV, nr. 1138, 5 mai 1898. "Sulimanul," semnat Sapho, IV, nr.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
octombrie 1934. PĂCURARIU 1979: Dimitrie Păcurariu, "Dicționar de literatură română", București, Editura Univers, 1979. PERPESSICIUS 1924: Perpessicius, "Cavalerul negru", în „Mișcarea literară”, I, nr. 1, 15 noiembrie 1924, p.1. PERPESSICIUS 1925: Perpessicius, "Șt. Petică, Poeme: Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Cântecul toamnei, Serenade demonice", (Biblioteca Dimineața), 1925. (mențiuni și medalii critice), în „Mișcarea literară”, 1925, II, nr. 16, 28 februarie 1925, p. III. PERPESSICIUS 1928: Perpessicius, "Mențiuni critice", I, București, Casa Școalelor, 1928, pp. 140-141. PERPESSICIUS 1957: Perpessicius, "Ștefan
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Din cauza deteriorării raporturilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să părăsească Weimarul în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp, compune cele 6 concerte brandenburgice, precum și suitele pentru violoncel „solo”, sonatele și partitele pentru vioară „solo” și suitele orchestrale. În 1723, Johann Sebastian Bach este numit cantor și director muzical la biserica St. Thomas din Leipzig. Bach avea sarcina, pe de o parte, de a preda muzica elevilor de la școala de canto, pe de altă
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]