7,506 matches
-
grădini cu copaci și arbuști înfloriți. Dincolo era o pajiște verde, cu dumbrăvi și lunci și pîraie scînteietoare. Totul se curba ușor în sus, într-o ușoară ceață la orizont, pe cele trei laturi pe care le putea vedea. Dacă zarea n-ar fi avut margini atît de apropiate, ar fi putut să fie Pămîntul. În clipa aceea Hedrock suferi un al doilea șoc îngrozitor. Un oraș, se gîndi el, un oraș ca cele de pe Pămînt într-o navă? Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dea informații. Cînd pacienții dormeau din nou, Hedrock se cațără în copacul cel mai înalt pe care-l putu găsi și studie împrejurimile. Dar nu erau decît copaci si dealuri vălurite de jur-împrejur, iar foarte, foarte departe, aproape pierdută în zare, o întindere mai mare de apă. Ceea ce-l interesa încă și mai mult erau petele gălbui de pe un copac aflat cam la un kilometru în josul pîrîului. Porni într-acolo destul de emoționat. Probabil era însă mai departe decît socotise el, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să fim mai buni, mai sensibili și mai elevați în comportamentul cu semeni noștri. Cel ce iubește se simte mai aproape de divinitatea ce a implantat acest sentiment, care-l face pe om să se ridice din tina pământeană la înălțimea zărilor senine și să dorească fericirea lumi întregi, pe care și-o face părtașă la propria fericire. Când din nefericire unul din cei doi parteneri de cuplu trece în lumea umbrelor și a amintirilor, cel care rămâne suferă, percepe această suferință
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită într-un portocaliu foarte ciudat. Prin ferestrele prăfuite ale biroului se vedea un peisaj cenușiu: cheiurile de pe Poland Avenue, terminalul armatei și fluviul Mississippi, iar departe, în zare, docurile și acoperișurile din Algiers, aflat de cealaltă parte a râului. O femeie foarte bătrână intră clătinându-se în cameră și se lovi de un rând de fișiere. Atmosfera acestei încăperi îi amintea lui Ignatius de propria sa cameră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ploaia aia de culori și o dâră de fum pe deasupra valurilor albastre. Luate total pe nepregătite de stranietatea acelei scene, Armanoush și Asya au rămas fără grai, urmărind din priviri barca aceea cu motor până când toate baloanele au dispărut În zare. — Hai să ne așezăm undeva, vrei? a Întrebat Asya de parcă ceea ce văzuse o obosise. În apropiere era o cafenea În aer liber, destul de mizeră. — Ia spune-mi, ce muzică Îți place? a Întrebat Asya imediat ce au reușit să găsească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aur străpungând cerul senin, drept amintire a unei crime de neocolit în inima orașului. Marea aglomerare lucea și fumega, printre blocuri de locunițe așezate de o parte și de alta, prezentând rânduri și rânduri de ferestre care se pierdeau în zare. Porfiri avu revelația tuturor vieților trăite în spatele obloanelor închise, și chiar dacă pentru unii, asemenea priveliști nu erau decât butaforie, pentru Porfiri fațadele uniforme ale orașului păreau mai degrabă o cortină impenetrabile de piatră. La urma urmei, tragediile au loc în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mulțumită acum că devenise o persoană mai bună și mai Înțelegătoare, după revelația ei. Charlie zâmbi fără să zică nimic, ca un motan, cu ochii pironiți pe drumul Întunecos care se Întindea În fața lor și cu gândurile pierdute Într-o zare neștiută, misterioasă. Studioul avea tavanul Înalt și pereți de un alb imaculat, acoperiți cu picturi șocante, de dimensiuni monumentale. Unele aveau un fond roșu aprins, o serie de portrete ale unor personalități comuniste precum Stalin, Lenin, Karl Marx și Engels
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
începe să vorbească despre ginere cu mai puțină condescendență ironică. E foarte adevărat că nici tinerețea nu știe ce poate, nici bătrânețea nu poate cât știe. După Centura Industrială începe, în sfârșit, orașul, nu orașul propriu-zis, acesta se zărește în zare, atins ca de o mângâiere de prima geană roză de soare, ce se vede aici sunt aglomerații haotice de barăci improvizate din orice fel de materiale, în majoritate precare, care-i puteau apăra de intemperii, mai ales de ploaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i-i, Socoteală eu nu-i cer: Ca să-și ocrotească puii De căldură și de ger, Dânsa i-a suit pe cer. Doar dacă te uiți un pic, Poți să-l vezi și pe cel mic. Iar dacă privești în zare, Ai să vezi și pe cel mare. Cum ar înflori un șes, Se văd, noaptea mai ales, Clipocind în depărtări, Ca aprinse lumânări. Un bănuț de cinci parale Lunecă pe cer agale. Când se dă pe cer de-a dura
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
notă conține vituperări caustice la adresa publicațiilor sămănătoriste: „Drum drept. D-l Iorga și-a scuturat de cristalele fulgurii ale naftalinei odăjdiile de sacerdot literar. Din cînd în cînd, corespunzător vomitivelor ingerate, scrie Făgețel și expectorează rustic Tomescu. Alte reviste: Flacăra, Zări senine, Versuri și proză, Jos Nemții, Tribuna, Făt-Frumos, etc...” Nu lipsesc mostrele de versuri stupide (extrase din I.U. Soricu, Scăunaru ș.a.). Coperta întîi a numărului al doilea înfățișează două femei sub un cer de furtună, cu trei plopi înclinîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mihail Dragomirescu, dar nu în spiritul lui) pentru lărgirea domeniului literarului prin includerea în categoria prozei a unor specii paraliterare: „Nimic din celelalte specii ale prozei literare, critică, memorialistică, ziaristică, oratorie, nu figurează între limitele acestui volum, și nici între zările, destul de larg deschise, dealtminteri, ale celor 6 volume” (Mențiuni critice II, ed. cit., p. 339). Împotriva concepției lui Lovinescu privind necesitatea emancipării prozei românești prin evoluția de la „subiectivismul” liric la „obiectivitatea” epică, foiletonistul Cuvîntului pledează cu convingere în favoarea unei direcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 2000 Biberi, Ion, Études sur la litérature roumaine contémporaine, Editions Corymbe, Paris, 1937 Blaga, D. Carmen, Urmuz și criza europeană a imaginarului, Editura Hestia, Colecția „Eseuri”, Timișoara, 2005 Blaga, Lucian, Ferestre colorate, Editura Librăriei Diecezane, Arad, 1926 Blaga, Lucian, Zări și etape. Studii, aforisme, însemnări, Editura pentru Literatură, Colecția „Minerva”, București, 1968 Blaga, Lucian, Opere 7, ediție îngrijită de Dorli Blaga, Editura Minerva, București, 1980 Bojtar, Endre, East-European Avantgardism, english version, Pal Varnai, Akademiai Kiado, Budapest, 1992 Bote, Lidia, Simbolismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deasupra munților. — E departe? întrebă Endō. Se mai oprea din când în când să scuipe. Yamagata părea împrejmuită de munți, dar ajungând în câmp liber, și-au dat seama că drumul era fără sfârșit, iar munții se vedeau tot în zare. — Endō-san, vă simțiți bine? întrebă Gaston văzându-l că se oprește la tot pasul. În loc de răspuns, Endō îi aruncă o privire furioasă. — Sunteți bolnav? întrebă Kobayashi. Părea surprins. Cu toată lumina palidă a dimineții, Endō remarcă zâmbetul ciudat de pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
te tot alunge subt cer, vei mânca miere neagră și aplecat vei tăcea. La patruzeci ca pe-un țărm vei ajunge unde fără-ncetare vei aștepta să vie la tine celălalt țărm, jaf veșnic voindu-te pentru păsări din cealaltă zare. Pe șaptezeci și șapte de uliți vei umbla desculț și cu capul gol: ce sămânță n-a fost în deșert aruncată? ce lumină n-a fost în zadar cîntată? [1927] La cumpăna apelor 1933 * SAT NATAL lui lon Pillat După
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
știm ce firavă stea. [1938] * ANI, PRIBEGIE ȘI SOMN Anii se vor lungi încet, încet, cu tot mai mari pași de la oraș la oraș. Mă opresc cu ochii în huma săracă, mi se pare că anii aceștia de osteniri fără zare, de rătăciri și aureole amare, vor ține până la urmă, ca un vânt ce mă-mbracă și-mi zvântă ființa. Acestui cutreier nu-i chip să-i dărui temeiul promis și mersul de-un mal să-1 anin, subt călcâie nu se
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-i vînză-n piață. Se uită aiurea și tâmp. Să vânză ar vrea o palmă de luncă-n cetate, un cântec mai nou pentru vetre și casă. Argint viu și negru e roiul - pe umeri. Grilu, grilu! Cu sunetul scump, de zare aleasă! Astfel intrarea și-o fac în oraș prin țipătul străzilor, nestânjeniți în cântare - greierii țării. Fetița mea singură, Ana lumina, în noapte i-aude, și-o clipă surâde lunii și mării. [1938] * UNICORNUL ȘI OCEANUL Sfios unicornul s-abate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
oraș prin țipătul străzilor, nestânjeniți în cântare - greierii țării. Fetița mea singură, Ana lumina, în noapte i-aude, și-o clipă surâde lunii și mării. [1938] * UNICORNUL ȘI OCEANUL Sfios unicornul s-abate la mal, privește în larg, spre cea zare, cel val. S-ar da înapoi când unda 1-ajunge, dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge. Pe țărm unicornul, o clipă cât anul, se-nfruntă-n poveste cu oceanul. E apă, sau altă ființă, cu plesne, în care se
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fi ca niște flori, din care boarea-mprăștie - polenul. Și plîng: veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mâni. LACRIMILE Când izgonit din cuibul veșniciei întîiul om trecea uimit și-ngîndurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrîndu-l lumina, zarea,norii - și din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă. Odată istovit de-albastrul prea senin al primăverii, cu suflet de copil întîiul om căzu cu fața-n pulberea pămîntului
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-mi scald privirea - și știu că și eu port în suflet stele multe, multe și căi lactee, minunile-ntunericului. Dar nu le văd, am prea mult soare-n mine de-aceea nu le văd. Aștept să îmi apună ziua și zarea mea pleoapa să-și închidă, mi-aștept amurgul, noaptea și durerea, să mi se-ntunece tot cerul și să răsară-n mine stelele, stelele mele, pe care încă niciodată nu le-am văzut. FIORUL E moartea-atunci la căpătâiul meu ? În
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cad necontenit din cer și împietresc - în mine. SUS Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. Așa: când sunt cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Așa de-aproape, de-mi pare că de ți-aș striga în zare - numele - i-aș auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. Numai noi doi. Sus. NOAPTE Pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară, cu un surâs amețitor tu-mi răscolești tot furnicarul de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
doi. Sus. NOAPTE Pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară, cu un surâs amețitor tu-mi răscolești tot furnicarul de porniri, cari nu-și mai afl-apoi odihna. Sub ocrotirea limpede a zării biruitoare mă privești și-n ochii mei te oglindești strălucitoare, mândră și păgână. Iar eu încet, nespus de-ncet pleoapele-mi închid, îmbrățișînd cu ele tainic icoana ta din ochii mei, surâsul tău, iubirea și lumina ta - pe lună, când
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în nisipuri. Nu-i apă să astâmpere de-ajuns, nu mi-e destul vieața, cartea. Iubire-aș vrea, pierzare, jar, cum voi simți odată moartea. Nici din lumină n-am destul, căci ea-i doar o legendă, iată. Nimic sub zare nu-i destul, vreau totul înc-o dată! CÎNTECUL SOMNULUI Plăcut e somnul lângă o apă ce curge, lângă apa care vede totul, dar amintiri nu are. Plăcut e somnul în care uiți de tine ca de-un cuvânt. Somnul e
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
până în poartă. Apoi mușca-voi, în Tine, a lumii cenușă. Tiparul în TINE păstra-mi-l-voi. CÎNTECUL SPICELOR Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte când secera lunii pe boltă apare. Că fetele cată, cu părul de aur, la zeul din zare. O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie: secera lunii e numai lumină - cum ar putea să ne taie pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului ? Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor că nu sunt tăiate
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
oaspeți viața, pragul, tinda. Ia seama Penelope ce netedă-i oglinda. Se-ntinde marea clară pe-un prund de oseminte. Nu-i nimenea cu proră s-o șteargă, s-o frământe. Doar șerpii taie apa spre-un țărm ghicit în zare, trecând peste adâncuri ca semne de-ntrebare. Catargul putrezește la margine de timp acolo între Hades și-acele culmi în nimb. Nu m-amăgește ceasul să număr nestemate, nici nu mă cheamă-n urmă furtuni și vrăji uitate. Vezi, orice
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să se răzgîndească. Mai tîrziu, În aceeași seară, stăm amîndoi În pat, vorbind despre Franța. Dan Îmi arată poze cu vila: o casă veche, de piatră, adăpostită pe dealuri, cu o piscină drăgută, cu vedere spre valea și colinele din zare, o pergola acoperită cu plante agățătoare, care dă spre piscină și, pe terasa de piatră, cu vase de teracotă imense, care dau pe dinafară de mușcate. Arată foarte idilic. Chiar este idilic. Parcă ar fi scene desprinse dintr-un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]