57,527 matches
-
Iorga a observat cu satisfacție cît de multe titluri ale cărților lui figurau în catalogul Bibliotecii Congresului. De la Washington, Iorga a făcut excursii la Mount Vernon, Gettysburg și Baltimore. Doamna Catinca s-a comportat ca de obicei pe tot parcursul călătoriei: l-a ajutat din toate puterile pe Iorga să facă față eforturilor din momentele de încordare ale voiajului, și a făcut-o în felul ei, căutînd să rămînă cît mai mult în umbră. Întorși de la New York, soții Iorga au participat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui. A apelat în zadar la ei ca să revină în țară: "Nu trebuie să vă pierdeți printre străini! Vom găsi de lucru pentru voi!" Românii aceștia (asemenea majorității imigranților săraci) își găsiseră o nouă patrie și îi uraseră " Drum bun! Călătorie sprîncenată!" lumii pe care o lăsau în urma lor. Toate acestea l-au deranjat pe Iorga. El nu credea în procesele de deznaționalizare și cu atît mai puțin în ruperea legăturilor organice cu pămîntul natal. Dar, la urma urmei, el nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1920 a trecut pe lumea cealaltă mentorul lui Iorga, A. D. Xenopol. Viața familiei Iorga a rămas la fel de curată ca întotdeauna. Doamna Catinca a continuat să-și ajute cu fermitate soțul, ea fiind cea mai eficientă secretară personală, însoțindu-l în călătorii, avînd grijă de o liotă de copii și îngrijind-o pe vîrstnica mamă a lui Iorga. În timpul scurtelor perioade cînd nu erau împreună, doamna Catinca îi scria cîteva scrisori lui "Nicu", care erau pline de căldură și de dragoste și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în iulie 1932) erau chiar și la Văleni de tipul: "Iorga ne-a mîncat salariile și pensiile și ne-a luat pîinea de la gură". Chiar și doamna Catinca a fost obligată să suporte injuriile vulgare la adresa soțului ei în timpul unei călătorii cu trenul: "idiotul ăsta de Iorga". Iar C. C. Giurescu, firește că nu fără maliție, îi scria unui prieten: "Iorga a fost cel mai ridicol prim-ministru și ministru al învățămîntului pe care l-a avut vreodată România"35. După ce a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în toamna lui 1938. Un alt motiv al chinurilor sale era importanța tot mai mică a națiunilor mici și a României. La urma urmei, era un om bătrîn, din alt secol 80. În toamna anului 1938, Carol a făcut o călătorie în Occident, mai întîi în Franța și Marea Britanie. Apoi, la întoarcerea în țară, a avut o lungă discuție cu Hitler. Legiunea continua să comită acte nebunești, asasinîndu-i pe profesorul F. Ștefănescu-Goangă, rectorul Universității din Cluj (rudă cu Călinescu) și pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cultura română este totodată originală și nu poate fi concepută în afara societății românești. Ea are și o mare vitalitate și un caracter contemporan, fiind o cultură de acțiune, capabilă să se înnoiască grație vitalității ei. După o viață de cercetări, călătorii și scriere a istoriei (făcînd uneori istorie), Iorga a întreprins scrierea unei sinteze a istoriei universale. În lucrarea Concepția umană a istoriei (Iorga, Conferințe și prelegeri , vol. I, București, 1943, pp. 7-15), Iorga spunea că, atunci cînd scrii istoria trebuie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ele marcant diferite uneori, produsul experienței celor exprimate în jurnalele sale și față de familia sa. Continua cu multe ocazii să se adreseze unui numeros public în România și în străinătate. Nu pierdea niciodată ocazia să facă cercetări în timpul numeroaselor lui călătorii. Viața lui particulară într-un straniu contrast cu regimul lui Carol, pe care îl susținea cu atîta patos a fost tot timpul de o puritate exemplară. Fratele lui Iorga, Gheorghe, și-a dat obștescul sfîrșit în 1933. O pierdere mult
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1.100.000 de români... sau întreaga Moldovă". Continua afirmînd că statul este una, iar națiunea alta și încheia: "Națiunea este cea care se află acum pe primul loc". A doua zi, Iorga scria că "poporul român pornea într-o călătorie pe o cărare plină de lupi"21. Efectul produs în România (în special la București) a fost de nedescris. Amărăciunea umplea inimile oamenilor. România pierduse în două luni mari teritorii în care majoritatea locuitorilor erau români. În ziua de 30
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
plece din țară. El, Magda Lupescu și Urdăreanu s-au decis să-și facă rușinoasa ieșire din scenă cu un tren al Trezoreriei, care putea asigura toate aspectele practice ale scopurilor urmărite de el. Trenul special a pornit într-o călătorie întortocheată prin ținuturile colcăind de legionari. Ceea ce a urmat a fost un fel de poveste din Vestul Sălbatic, legionarii încercînd să intercepteze trenul. În cele din urmă, au reușit să-l ajungă din urmă la Timișoara, la cîțiva kilometri de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
origine etnică germană, al cărui nume de botez Boeru nu și-l mai amintea. Nici unul dintre acești oameni nu avea o educație care să merite acest nume, nici măcar Boeru nu era intelectual. Șoferul mașinii în care a făcut echipa morții călătoria era Ștefan Iacobuță, un șofer profesionist de la cooperativa agricolă. Toți erau legionari angajați ai cooperativei, așa că puteau pune la cale complotul în condiții convenabile. Mașina era un vehicul oficial înregistrat pe numele acestei cooperative, un Buick negru purtînd plăcuțe de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Cultelor, Traian Brăileanu, s-a achitat cît a putut el de bine de sarcina lui meschină: l-a demis pe Iorga din toate posturile didactice și i-a blocat imediat salariile. I-a retras pînă și permisul gratuit de călătorie pe căile ferate, care i se cuvenea ca senator și toate celelalte avantaje de care beneficiase pînă atunci. Noul rector legionar al Universității București era P. P. Panaitescu, reprezentant al Școlii Noi. Într-o manieră vindicativă, Panaitescu a făcut tot
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de om așa cum a fost, vol. I, p. 300 53 Theodorescu, op. cit., p. 321 54 O viață de om așa cum a fost, vol. I, pp. 312-313 și p. 259. Relatarea lui Iorga privind vizita sa în America conține erori. Descriind călătoria sa prin Sierra în California, el remarcă nonșalant că "am trecut pe lîngă Colorado, capitala Californiei". El confundă cufundarea "Lusitaniei" cu cea a "Titanicului". Americani și români din America, pp. 108 și 160 55 Op. cit., p. 104. Cum spunea Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pp. 25 și 189 183 "Neamul românesc", 9 august 1921, 15 și 22 septembrie 1922 184 "Neamul românesc", 11 septembrie 1921 185 "Neamul românesc", 2 iunie 186 "Neamul românesc", 21 august 1925 187 Cele mai importante dintre numeroasele jurnale de călătorie ale lui Iorga din această perioadă sînt: Cîteva zile prin Spania, București, 1927; O mică țară latină: Catalonia și expoziția din 1929, București, 1930; Țara latină cea mai depărtată în Europa: Portugalia, (București, 1928); Țări scandinave: Suedia și Norvegia, București
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
niște Cîmpii Elizee izolate", adăugînd că geografia nu trebuie să constituie un obstacol în calea autodeterminării naționale 196 Iorga, Lupta, științifică împotriva dreptului românesc, Conferință la adunarea "Astra" ținută la Abrud la 1 septembrie 1938, București, 1938 197 Iorga, O călătorie în țara Hațegului, București, 1906 198 Dománovszky, op. cit., pp. 272-276 199 Dománovszky a scos în evidență ferma poziție promaghiară a lui Michelet în această privință 200 F. Glatz, Dománovszky Sándor hélye a magyar tortenélemben, "Szazádök", nr. 2, Budapesta, 1978, pp.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În mod inevitabil. Fără ele, efectiv nu aș fi putut să o scriu. Familia mea a trăit mult timp cu Europa postbelică - de fapt, copiii mei și-au trăit toată viața În această epocă. Nu numai că au tolerat absențele, călătoriile și obsesiile generate de această carte, dar fiecare și-a adus contribuția la conținut. Lui Daniel cartea Îi datorează titlul; lui Nicholas, morala că nu toate poveștile bune au un final fericit. Soției mele, Jennifer, cartea Îi datorează, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
armată - toate interzise de germani și funcționând În afara legii, cu riscuri imense pentru cei implicați. și exact asta era ideea. Ca să trăiești normal În Europa ocupată, trebuia să Încalci legea: În primul rând legile ocupanților (interdicțiile de circulație, regulile de călătorie, legile rasiale etc.), dar și legile și normele convenționale. Majoritatea oamenilor obișnuiți, neavând acces la produsele agricole, erau obligați să recurgă la piața neagră sau la trocul ilegal pentru a-și hrăni familia. Furtul - de la stat, de la un concetățean sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cantinelor, sub un cer veșnic tern, apăsător ca un capac de tablă. Era epoca austerității. Pentru a mări exporturile (și a obține astfel valuta străină indispensabilă), aproape totul era raționalizat sau, pur și simplu, inexistent: carne, zahăr, haine, mașini, benzină, călătorii În străinătate, chiar dulciuri. Din 1946 până În iulie 1948 a fost raționalizată pâinea, ceea ce nu se Întâmplase nici măcar pe timp de război. La 5 noiembrie 1949, guvernul a sărbătorit ostentativ „sfârșitul rațiilor”, dar multe au fost impuse din nou când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constructor de piramide cu Dumnezeu”. Era chiar atât de uimitor? Jean-Paul Sartre, de pildă, era irezistibil atras de comuniști exact când „constructorul de piramide” se lansase În proiectele sale finale, cele mai nebunești. Ideea că Uniunea Sovietică pornise Într-o călătorie decisivă a cărei miză scuza orice neajuns era deosebit de atrăgătoare pentru intelectualii raționaliști. Păcatul fatal al fascismului fusese legat de obiectivele sale specifice. țelurile comunismului, Însă, erau impecabil de universale și transcendente. Până și observatorii necomuniști erau dispuși să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bătrânei Europe" După război viața s-a schimbat surprinzător de puțin. David Lodge „Mi-am petrecut anii copilăriei În orășele industriale și suburbiile adiacente, printre cărămizi, funingine, coșuri de uzine și străzi pietruite. Mergeam la plimbare cu tramvaiul și În călătorii mai lungi cu trenul. La fiecare masă cumpăram mâncare proaspătă, nu pentru că eram pretențioși, ci fiindcă n-aveam frigider (alimentele mai puțin perisabile se păstrau În beci). În fiecare dimineață, mama se trezea În frig și făcea focul În soba
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
piață de două ori pe zi, pe jos sau cu mijloacele de transport În comun, la fel ca mamele și bunicile lor, pe vremuri. Marfa din țări străine era exotică și costisitoare. Senzația generală de restricție era accentuată de controlul călătoriilor În străinătate (pentru a reține În țară prețioasa valută străină) și de legislația care Împiedica circulația muncitorilor străini și a altor imigranți (În Franța, republica postbelică a menținut În vigoare legislația din anii ’30 și din timpul ocupației, menită să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Întreaga RDG În Berlinul de Est, traversau zona sovietică de ocupație spre zonele vestice, apoi treceau prin coridorul rutier și de cale ferată care lega Berlinul de Vest de restul RFG. Ajunși acolo, aveau automat dreptul la cetățenia vest-germană. Călătoria nu era lipsită de riscuri, iar refugiații puteau avea doar bagaje de mână - ceea ce nu i-a oprit pe est-germanii mai tineri. Din primăvara anului 1949 până În august 1961, Între 2,8 și 3 milioane de est-germani au trecut În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la sfârșitul anilor ’20 -, indivizii (mai cu seamă familiile) foloseau din ce În ce mai mult mașinile pentru a călători după bunul-plac: În expediții de cumpărături la supermarketurile recent amplasate la marginea orașelor și mai ales În excursii de weekend și concedii anuale 17. Călătoria de plăcere nu era ceva nou În Europa, deși ea fusese rezervată mai Întâi aristocrației și, mai recent, celor cu dare de mână și pretenții culturale din clasa de mijloc. Dar, ca orice alt sector economic, turismul a avut de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prima dată, muncitorii tineri și necalificați din Grecia, Iugoslavia, Italia și Spania puteau găsi slujbe sezoniere prost plătite acasă, În loc să le caute În străinătate. Decât să migreze către economiile În dezvoltare din nord, ei le slujeau acum de pe propriul teritoriu. Călătoriile În străinătate nu lărgeau neapărat orizontul turiștilor: cu cât devenea mai populară, cu atât destinația străină ajungea să semene - cu excepția climei, În toate privințele esențiale - cu zona de origine a turistului. Într-adevăr, turismul În masă din anii ’60 și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o cunoșteau mai deloc În această perioadă. Istoria și geografia Statelor Unite nu erau studiate În școlile europene; scriitorii americani erau necunoscuți chiar și minorității educate; sistemul lor politic era un mister pentru toți, cu excepția câtorva aleși. Mai nimeni nu făcuse călătoria lungă și costisitoare În SUA: doar cei bogați (și nu mulți dintre ei); câțiva sindicaliști aleși pe sprânceană, trimiși la schimb de experiență cu bani din fondurile Marshall; câteva mii de studenți cu bursă - și o seamă de greci și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era chiar aceea de a asigura autoritățile de la Kremlin că nu există un „model maghiar”, ci cel mult o soluție practică parțială pentru dificultățile locale. Ungaria avea, Într-adevăr, o situație unică: cu cinism, Kádár flutura În fața conaționalilor dornici de călătorii, ca pe un soi de premiu de bună purtare, perspectiva accesului liber la Occidentul prosper - recunoscând astfel tacit eșecul comunismului. țara era condusă acum de și pentru „noua clasă”, cum o numea disidentul iugoslav Milovan Djilas Într-o lucrare importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]