65,481 matches
-
în sfârșit ce simte. Aproape că-i venea să o îmbrățișeze pe Rada pentru curajul gestului ei, pentru această forțare a unei decizii care să-l scoată pe Cristi din carapace. — Sigur, continuă ea, dacă nu dorești, mă voi duce acasă. „Invit-o la tine“, zbiera în gând Fernic. „Invit-o, tâmpitule ! Și s-a terminat...“ Cristi îi aruncă o privire tânărului Avram. Un băiat chipeș, solid, cu trăsături latine, bine conturate, sprâncene groase, negre și părul la fel, des, întins
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gelozie cum nu mai întâlnise până atunci. Nu avusese ocazia de mult timp să fie gelos pe cineva, iar acum ajunsese în această situație tocmai din vina lui. — Cristian, spune-mi, te rog, că nu e bine, și mă duc acasă, insistă Rada. — Nu, Doamne ferește, sare el deodată din meditație. Iartă-mi tăcerea, alcoolul e de vină ! Mult și prost, mi-a întunecat puțin gândurile... Sigur că îți doresc să te distrezi în continuare, eu însă mă simt cam obosit și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
oraș, Andrei Ruse 224 pentru că o să vă sugă imediat de toate energiile, de nici nu vă dați seama. Cristi și Vladimir admirau pe geamurile mașinii străzile Parisului, în tăcere, prea istoviți după călătorie să povestească despre cum mai e pe- acasă, la Brăila sau la București, și să-i satisfacă curiozitățile lui Foty. Erau fascinați de orașul aglo- merat și agitat care li se arăta. Și nu se așteptau cei doi la marea surpriză care li se pregătise. Anume că în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și, iată, deja prima zi îmi întrece orice așteptare ! Ai făcut rost de un angajament aici ? — A, nici vorbă, nu sunt interesat. Știi că inima mea tot în București va rămâne, orice s-ar întâmpla... — Dar e tot mai greu acasă... — Mie-mi spui ?... Am văzut și la Berlin ce se întâmplă, ce pot să mai zic ? Sunt vremuri tulburi care ne așteaptă... Și chiar atunci, în prima seară în Paris, atât francezii, cât mai ales comunitatea de români care se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
O altă stea a vremurilor, care de asemenea cântase mult și în Statele Unite, era frumoasa Lucienne Boyer, cunoscută mai ales pentru celebrul ei cântec Parlez-moi d’amour, scris de Jean Lenoir, disc înregistrat la Columbia, pe care Cristi îl ținea acasă într-un raft special, alături de cele mai frumoase cântece internaționale din acea perioadă. Și pe ea, dar și pe minunata americancă negresă Josephine Baker, „first black superstar“, care era în plină glorie pe scenele din Paris și Berlin, cu dansul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sunt și pentru ce venisem la Paris s-a oferit să mă pună în legătură cu un cunoscut al său, fost mare șansonetist în Montmartre. La plecare, a luat cu el o cutie de tutun subțire, explicându-mi că țigări fumează numai acasă ; în rest prizează tabac. Înainte de a pleca a ținut, cu orice preț, să-mi fluiere partea de trio a marșului pe care îl compunea, spunându-mi că așa ceva n-am mai auzit. Ce ți-e și cu com- pozitorii ăștia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe care mulți patroni l-ar fi dorit. În schimb, m-au plătit și m-au tratat ca pe un rege, mi-au făcut tot felul de propuneri, pe care am fost nevoit să le refuz pentru a mă întoarce acasă. Cristian a ales să devină însă rege în țara lui, nu printre străini, pe care oricât de mult i-ar fi simțit aproape, nu purtau cu ei nebunia balcanică a prietenilor săi ; și chiar dacă aveau un public mai rafinat și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nu a fost o decizie ușoară, mai ales că în țară violențele și degenerările politice prindeau tot mai mare avânt. Și vremuri tulburătoare și schimbătoare se anunțau la orizont. Însă muza sa, de care a ascultat întotdeauna, îl chema tot acasă. Nu a știut de ce sau pentru ce, însă, ca de fiecare dată, a ascultat-o. Capitolul 11 Cruce albă de mesteacăn Nu mai văzuse niciodată Bucureștiul atât de întunecat, mai ales într-o zi de vară. O tăcere ca de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de a fi conștient, ascultând povești la fel de pline de alcool ca și el, fără niciun farmec și nicio noimă. Zile și nopți în care nu câștiga nimic și arunca averi pe ficatul său. De multe ori nici nu mai ajungea acasă, cădea în cine știe ce șanț de pe cine știe ce alee lăturalnică de mahala, și acolo rămânea până dimineața, când fie niște copii găseau să se distreze copios trăgându-l de haine, fie șobolanii îl deranjau, încercând să-l muște de degete sau urechi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
urechi, în păr, cu unghiile imense, negre, cu hainele toate rupte și jegoase, care puțeau groaznic a pișat și fecale, zâmbind ca un idiot, crezând că l-a văzut pe Fernic. — Haide, domnișorule Cristian, ridică-te în picioare și hai acasă, până nu-ți dai ortu’ popii prin cine știe ce dugheană, trage Pribeagu de el, dar fără niciun folos. Ah, dac-ai ști cât de comod e acest pat de iarbă, prietene, după care Cristi tușește în ultimul hal, scuipându-și plămânii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
jidan ? — Scursură ! — Hai, spune tot ce-ai pe suflet, domnișorule Cristian, dă tot afară, căci știu că nici mintea și nici inima ta nu vorbesc acum, ci numai alcoolul, opiul și hașișurile. Dumnezeule, cum arăți, trebuie neapărat să te duc acasă, mi-e și frică să te las la vreun spital, să nu te recunoască vreunul, să vezi ce scan- dal pornește... — Ce spital, dragule ? Mă simt foarte bine, bâjbâie Cristi. — Știi în ce zi suntem, domnișorule Cristian ? — În mai. — În
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
săptămâni și ceva. — A murit Fernic ? ! A, da... și-a amintit Cristi. A murit Fernic... Și se apleacă în genunchi, începând să plângă și să borască în același timp, repetând încontinuu c-a murit Fernic. — Of, haide, domnișorule Cristian, hai acasă ! Oamenii mor, și nu mor când trebuie, și nu mor cei care-ar trebui, viața-i o junglă. Pentru ce dreptate naivă te tăvălești și-ți iei mințile de cine știe când, și-ți pierzi vocea și demnitatea și bărbăția
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care-ar trebui, viața-i o junglă. Pentru ce dreptate naivă te tăvălești și-ți iei mințile de cine știe când, și-ți pierzi vocea și demnitatea și bărbăția ? Apucă-mă de braț, ridică-te și hai să te duc acasă. Ah, dar lasă-mă naibii să putrezesc mai bine aici, n-am chef de nimeni și de nimic. — Hai, prietene, c-o să treacă. Ai să vezi, o să treacă. Viața o să treacă, umoristule ! O să treacă peste noi, ca și cum nici n-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au stat de vorbă sau dacă doar a visat. Iar dacă se întâmplase cu adevărat, nu știa nici când, putea fi noaptea de ieri sau într-o noapte cu o săptămână în urmă. Dar ce mai conta ? Era viu, era acasă și doamna Apostolescu a bătut în ușă să-l întrebe dacă vrea o cafea. A refuzat-o politicos. — Mă bucur că v-ați întors, într-un final, am fost foarte îngrijorată. — Și eu mă bucur, tanti Apostolescu. Și eu... Atât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
politică, or, motivele politice pentru care evreii sunt discriminați pe mine nu mă privesc și etnia lor nu privește nici actele lor artistice, fie motivele domnilor militari sunt personale. Or, domnii militari pot asculta ce poftește inima dumnealor la dânșii acasă, la banchetele dumnealor, nicidecum pe scena de care eu sunt responsabil. Dacă dânșii m-ar fi angajat să cânt, cu siguranță, asta dacă le-aș fi și acceptat propunerea, aș fi selectat piesele dumnealor preferate și aș fi renunțat la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici plapumă să nu primească, îl lăsați așa cum este, pe viitor domnul Vasile să mediteze de două ori mai bine înainte de a face pe viteazul cu niște militari, din poziția sa ingrată de trădător. Căci dacă dânsul n-a învățat acasă, în cei șapte ani, va recupera aici, la Jilava, lecțiile despre respect. Mi-e frig, mi-e frig - vreau să urlu, să zbier : cu țipăt metalic de fierăstraie. Țipătu’nțepenește în ger, ca o momâie de paie. În celula în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
teama, în chinurile noastre groaznice. Arată -ne dragostea și vocea ta caldă, pe care nu știm dacă o s-o mai auzim vreodată. Spune-ne povești despre iubire și povești despre speranță, spune-ne că va fi bine și vom ajunge acasă, că nu vom muri degeaba, cu oasele atât de departe de locurile dragi, unde cineva ne așteaptă și ne iubește. Iar Cristi plângea și cânta și îi adormea pe soldați, la fel cum își adormea prietenii, când era copil, pierdut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să ridicăm moralul băieților noștri și să le alinăm durerile și dorurile, atât cât putem. Ei poate au nevoie cel mai mult de muzica noastră, aici, unde numai zbieretele și groaza morții se aud. Cum aș putea să mă întorc acasă, când vocea mea aici poate salva o viață ? Sau, cel puțin, poate purta în liniște spre lumea de dincolo sufletul încă necopt al unui trup rănit și sleit de puteri, alinându-i chinurile. În restaurante poate cânta oricine. Desigur că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
clipă s-a crezut că războiul se sfârșise. Alături de o bună parte a armatei, Cristi și echipele artistice au primit ordin să părăsească numaidecât Frontul de Est și să revină în țară. — Credeți că s-a terminat, de suntem chemați acasă ? tot întreba cântărețul, însă niciun răspuns clar nu venea din partea cuiva. S-au îmbarcat în mai multe trenuri, de urgență. Îngrămădiți, înfometați chiar, speriați încă de câtă moarte înfruntaseră, dar cu speranța că vărsarea de sânge nu mai avea să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rușii câștigaseră, iar acum trebuiau să-și apere țara. Zeci și zeci de zvonuri, unul mai diferit decât altul. — Nu pot să vă spun nimic cu certitudine, domnule Vasile, i-a șoptit un colonel. Tot ce știu e că mergem acasă. Iar acasă numai Dumnezeu știe ce se întâmplă și ce vom face acolo, pentru ce această întoarcere grabnică și neprevăzută. Este bine că oamenii sunt entuziasmați și că de câteva zile moartea nu mai domnește printre noi, însă nu le
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iar acum trebuiau să-și apere țara. Zeci și zeci de zvonuri, unul mai diferit decât altul. — Nu pot să vă spun nimic cu certitudine, domnule Vasile, i-a șoptit un colonel. Tot ce știu e că mergem acasă. Iar acasă numai Dumnezeu știe ce se întâmplă și ce vom face acolo, pentru ce această întoarcere grabnică și neprevăzută. Este bine că oamenii sunt entuziasmați și că de câteva zile moartea nu mai domnește printre noi, însă nu le pot promite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de a se fi încheiat. Lovitura de stat a regelui Mihai și arestarea lui Antonescu deschiseseră larg porțile pentru venirea comuniștilor la putere. Iar zvo- nurile că acum vor întoarce armele, alături de ruși, împotriva nemților erau tot mai dese. Întoarcerea acasă înseamna de fapt schimbarea fronturilor, de la est către cel de vest, unde urmau probabil alți ani crunți de război, de data aceasta alături de foștii inamici, împotriva foștilor aliați. — Veți veni și pe celălalt front, domnule Vasile, așa cum se aude ? Sunteți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și își zâmbesc. Fețele lor sunt schimbate după atâția ani de război. Fețele lor sunt aspre, iar privirile mai reci, ascunzând în spatele lor, în sertare cât mai întunecate ale minții, amintiri groaznice, pe care speră să le uite când ajung acasă. Sunteți obosit, maestre. — La fel ca și dumneata. Nu, domnule Vasile, sunteți cu mult mai obosit. Eu văd. Dumneata ai intrat în acest război deja obosit. Dumneata n-ai o nevastă care să-ți sară în brațe când ajungi acasă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acasă. Sunteți obosit, maestre. — La fel ca și dumneata. Nu, domnule Vasile, sunteți cu mult mai obosit. Eu văd. Dumneata ai intrat în acest război deja obosit. Dumneata n-ai o nevastă care să-ți sară în brațe când ajungi acasă, n-ai copii despre care să visezi că vor crește mari și poate într-o lume mai bună. Matale ai doar muzica, însă muzica nu ți le poate da pe toate... N-a fost să fie, Mariane. Pur și simplu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab - și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și neputință. La cincizeci de metri distanță, ardeau oamenii pe acoperiș, unde se refugiaseră văzând că imobilul - hotelul Splendid, cu douăzeci de etaje - ia foc, fără putință de scăpare ; mașini în flăcări, cu șoferul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]