65,481 matches
-
și definitivă a lungii, lungii mele copilării și adolescențe. Poate era vorba doar de ființele care-mi impuneau prin nonșalanța cu care acceptau existența, realul, realitatea fizică și cea socială, lejeritate, ușurință, care-mi dădeau impresia că „ei se află acasă În lume” sau, fapt mai grav În ceea ce mă privea, că lumea aceasta În care „fusesem eu parașutat” era făcută „pentru ei”, pe măsura lor. De aceea a și făcut o atât de puternică, de „zguduitoare” impresie asupra mea cartea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anume siguranță, situații comparabile și cu altele care obțin același efect - o bruscă iluminare a unei realități altfel ascunse, așa cum e sângele Într-un organism viu. În romanul meu de atunci dădeam două exemple: când cineva, să zicem, se Întoarce acasă, locuind la etajul unei clădiri și, uitând cheia de la poartă, strigă și ea i se aruncă; În momentul când omul nostru stă cu privirea ridicată urmărind traiectul cheii, constata autorul care am fost, atenția lui este una de acest fel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scot primele numere fără „ei” și În afara redacției. Pleșu a blocat toate salariile; eu m-am dus imediat și „le-am pus la loc”, Românul suportă multe lucruri, dar nu să-i tai continuitatea la pensie! Am chemat la mine acasă, pe strada Luterană, În primul rând pe pictorul și graficianul Mircea Dumitrescu - Întâlnit cu ani Înainte În „micile saloane” ale lui Nichita - și i-am propus să facă noul cap al revistei, titlului vechi eu adăugându-l pe cel de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu Sartre visau și nu au reușit să Înfăptuiască: o reală, eficientă alianță a intelectualității cu clasa muncitoare, și trebuie Încă o dată să reamintesc curajul romancierului Andrejevski și al prietenilor săi care nu numai că au creat „cercuri de lectură” acasă, din texte interzise, dar au sărit În ajutorul familiilor sindicaliștilor de la Solidarności când capii mișcării, În primii timpi, fuseseră arestați! -, dar cum au reușit colegii noștri din Ungaria sau R.D.G. Nu, noi nu ne-am găsit „ritmul” și coeziunea, spiritul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ochii acelui copil - ce sunt aproape Întotdeauna „oglinzi carnivore” - au putut contempla cu calm tipurile fundamentale umane și sociale, eterna tipologie romanescă: băcanul, ofițerul, curtezana, ratatul, preotul și funcționarul, țăranul chiar - aflat În mediu străin, orășenesc, dar și la el acasă, În vacanțele lungi la mătușile mele, Nemțoaice, În Banatul sârbesc și cel românesc! -, intelectualul care era adesea profesorul, deci autoritatea, o anume autoritate!, dar și micul poet care rata cu farmec, militarul, și femeile! Dacă aș fi crescut Într-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al existenței. N-am Înțeles niciodată prea bine reproșul unora față de cei ce se „refugiază În trecut”! O spuneam, marea capodoperă - și ultima! - a prozei moderne este În căutarea timpului pierdut, această epopee nici azi bine asimilată - nici măcar „la ea acasă”, mulți intelectuali francezi plângându-mi-se că „nu pot trece de prima sută de pagini! - este spectaculară și revoluționară nu numai pentru că „se refugiază În trecutul autorului-narator”, Încercând să - și să se! - extragă misterul indicibil, bine ascuns, al eroului narator
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vizitează, fantomă energică și inepuizabilă În ceasurile cele mai neașteptate ale existenței. Norocul, În cazul imberbului, al puberului Breban Nicu, a apărut prima oară În forma sa negativă: prin excluderea sa, bruscă și nemotivată, din colectivul În care se simțea acasă, din generația sa, cam În jur de 15 ani. Nu putem defini ștampilarea sa ca „dușman” sau „fiu de exploatator” ca o formă a ghinionului sau a ne-norocului; nu, a fost pur și simplu apariția „sa” intempestivă, fără să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vrut și vor să trăiască Într-un stat românesc. Dacă ar fi devenit minoritari În Transilvania (ca sârbii În Kosovo), la ce le-ar mai fi folosit continuitatea istorică? După cum și maghiarii, deși mai puțini decât românii, sunt la ei acasă În Transilvania, indiferent când au venit aici. Popoarele din Europa Centrală și Sud-Estică trebuie să Învețe să depășească dihotomia majoritate-minoritate și să privească mai mult spre viitor decât spre trecut. O limbă altfel decât celelalte Dacă nu este deloc sigur
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se contopi În lumea orientală și grecească a Balcanilor.<endnote id="7"/> Anii decisivi: 1821-1866 1821 este anul când evenimentele Încep să se precipite. țările ro mâne sunt teatrul unei duble revoluții. Grecii, care se aflau aici ca la ei acasă, dau, con duși de Alexandru Ipsilanti, fiul unui fost domnitor fanariot, semnalul mișcării de elibera re de sub turci. Din Oltenia pornește o armată de nemulțu miți — cu un program de revendicări sociale destul de vag formulat — sub conducerea lui Tudor Vladimirescu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bolnav al Europei“ — nu se bucura de prea multă stimă, Însă precara lui supraviețuire părea de preferat unei extinderi a Rusiei În Întreaga Europă Sud-Estică și În bazinul oriental al Mediteranei. Trupele franco-britanice i-au atacat pe ruși la ei acasă, debarcând În Crimeea (1854). Rușii au fost nevoiți să se retragă din Principate. În locul lor au intrat austriecii (din 1854 până În 1857). Micile țări române erau râvnite de toți cei din jur: un argument În plus pentru căutarea unei soluții
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Au fost și câțiva morți, poate chiar mai mulți. Lângă București s-a improvizat un lagăr de concentrare, unde s-au petrecut detestabile scene de tortură și umilire. În final, Iliescu le-a mulțumit oficial minerilor și i-a trimis acasă. Aceștia Învățaseră Însă drumul Bucureștiului și promiteau să revină. S-au ținut de cuvânt. Desigur, nici opoziția nu procedase Întru totul legal (În fapt, căile legale Îi erau blocate de Putere) și Își făcuse iluzii cu privire la forța ei Într-o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
politicieni complet opuse. Năstase, calculat, lipsit de spontaneitate — și vădit neautentic atunci când Încerca să se arate spontan și apropiat de oameni; Băsescu, nu doar spontan, ci excesiv de spontan, respirând un aer de autenticitate și părând să se simtă la el acasă În orice mediu și În orice situație. În plus, deși venea din interiorul sistemului (noua elită formată de comunism), a reușit să preia oarecum credibil ceva măcar din mesajul anticomunist al Convenției, ca și speranțele tinerilor, care nici nu se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
puțin formal. Biserica Încearcă și ea, ca Întreaga societate românească, să Îmbine naționalismul cu europenismul. Este Biserica ortodoxă care În ultimii ani s-a deschis cel mai mult spre dialogul cu catolicismul (În contradicție, s-ar zice, cu ostilitatea manifestată acasă față de greco-catolici). În 1999, Papa Ioan Paul II a venit la București și a fost primit triumfal. Iar patriarhul Teoctist i-a Întors vizita la Vatican. Consolidându-și perseverent propria identitate, Biserica ortodoxă română s-a angajat totodată În procesul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Încă n-au cedat pe de-a-ntregul. Femeile sunt active În mai toate domeniile, Însă oarecum În umbra bărbaților. Nu puțini bărbați continuă să considere că locul lor „e la cratiță“. Faptul că lucrează ca și bărbații nu le scutește acasă de „cratiță“ și de toate celelalte Îndeletniciri casnice. Lucrurile totuși evoluează. Multe femei au reușit, deja, singure, În afaceri și În alte domenii. Sunt Însă puține femei „la vârf“ și sunt rare marile modele „feminine“ În viața publică sau intelectuală
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
anonimă a unui mare oraș (deși până și aici mai rămâne ceva din amabilitatea tradițională și orientală; un occidental are toate șansele să fie mai bine primit În Capitala României, Înconjurat cu mai multă atenție, decât procedează el, la el acasă). Tratamentul „de favoare“ care Îi este rezervat Înseamnă Însă mai Întâi de toate că străinul este tratat ca străin. O comunitate tradițională este binevoitoare față de celălalt, dar păstrează și distanța față de el. În imaginarul românesc, străinul, cu calitățile și defectele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În cadrul mai larg al unui intens curent migrator pornit din Austro-Ungaria — singura experiență românească notabilă de acest gen; până la comunism, românii — popor de țărani legați de pământul lor — nu prea au fost tentați să pornească În lume). Agricultori la ei acasă, au devenit muncitori necalificați În marile Întreprinderi din nordul Statelor Unite (Cleveland, Detroit...). S-au transformat În americani fără să-și dea seama; intenția lor inițială era să adune bani și să se reîntoarcă În satul lor. Cei mai mulți Însă au rămas
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și de alta, există suspiciuni și rezerve. În plus, condițiile materiale ale țării Îi ancorează pe români În regiunea În care se află. „Reoccidentalizarea“ României merge Împreună cu o „reorientalizare“. Turci, irakieni și alți orientali (inclusiv chinezi) sunt aici la ei acasă. Pe alocuri, În zonele comerciale, frapează aspectul de bazar oriental (diferit și de solemnul comerț comunist, dar și de aspectul mai discret și mai ordonat al comerțului occidental). Turcia revine În forță Într-o bună parte a fostului Imperiu Sovietic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu totul ieșită din comun. Este un nume de referință peste tot În lume, a intrat În tezaurul cultural al umanității. Românii l-au descoperit recent și au toate motivele să se mire că așa ceva s-a petrecut la ei acasă, fără ca ei să știe. De fapt, eroul romanului nici nu este român. El aparține comunității secuiești, populație de limbă maghiară din estul Transilvaniei (care astăzi se consideră maghiari pur și simplu). Ceea ce nu-l Împiedică să-și afirme Înrudirea cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Îmbinând, Într-o manieră foarte personală, elemente decorative celtice, bizantine și românești, scăldate În auriu, ca În bisericile rusești. Poate să placă sau nu, dar nota de originalitate e certă. Cine vrea să cunoască familia regală a României la ea acasă n-are nimic mai bun de făcut decât o vizită la Sinaia, la 120 de kilometri nord de București, acolo unde se deschide În Munții Carpați o trecere Îngustă spre Transilvania. În marginea Sinaiei, Într-un peisaj alpin amintindu-i
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nivel era mai accentuată. În secolul al XVIII-lea, Bucureștiul a cunoscut o puternică infuzie orientală. Domnitorii fanarioți, veniți de la Constantinopol, ar fi dorit să facă din București o replică a capitalei otomane, pentru a se simți ca la ei acasă. Nu prea au avut Însă timp, fiindcă domniile erau extrem de scurte. S-a amplificat totuși rețeaua de străzi, s-au amenajat piețe („maidane“ — cuvântul e turcesc — după modelul constantinopolitan), iar casele particulare sau hanurile, prevăzute cu cerdacuri (alt cuvânt turcesc
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
avocați în legătură cu pensia alimentară și ajutorul copiilor). Era misiunea, cruciada lui, urmărind să ne epuizeze, să ne oblige să realizăm cu disperare că noi - nu comportamentul său - eram responsabili pentru că nu mai făcea parte din viața noastră. A plecat de-acasă, din Sherman Oaks, în semn de protest, mutându-se la Newport Beach, iar furia lui a continuat să contrasteze cu împrejurimile calme din sudul Californiei: zile leneșe la piscină sub un cer obstinant de senin, plimbările la voia întâmplării prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
reclamă pentru Rayban la douăzeci și doi de ani. Apăream pe coperta unor reviste englezești, pe terenul de tenis, pe un tron, pe veranda casei mele, într-un halat purpuriu. Am organizat petreceri fabuloase - uneori condimentate cu stripteause - la mine acasă ori de câte ori mi se năzărea („Pentru că e joi!“ scria pe o invitație). Am făcut zob un Ferrari închiriat în Southampton, iar patronul mi-a zâmbit (întâmplarea făcea că eram gol pușcă). Am participat la trei orgii destul de exclusiviste. Am apărut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vie și că o atacă, plus că-mi zice „tati“, și Harrison Ford vrea un scenariu de la mine în timp ce primesc e-mail-urile astea ciudate din LA care au ceva de-a face cu tata, cred, și toți băieții ăia dispăruți de-acasă mă sperie de moarte și-mi declanșează conflictele astea psihice uriașe. Am făcut o pauză, în mijlocul perorației. O, și labradorul nostru crem mă urăște teribil. Am scos un oftat imens. Așa că am destule pe cap - mai slăbiți-mă. După care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
c a m e r a l u i r o b b y Marta era în bucătărie, rumenind legume într-o tigaie chinezească de aluminiu în timp ce copiii se costumau în camerele de la etaj pentru ne-dați-ori-nu-ne-dați. Se întunecase, dar, sosind acasă mai devreme de la cabinetul doctoriței Kim, am văzut că unii părinți își însoțeau copiii costumați înainte de amurg, ceea ce îmi provocă o sinistră aducere aminte a băieților dispăruți și asta m-a făcut să mă opresc la un magazin de băuturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am forțat să nu mă mai gândesc la asta când am intrat pe autostradă. - Tati, tu de ce nu lucrezi? mă întrebă acum Sarah. Scotea plescăituri satisfăcute după fiecare Skittle înfulecat. - Dar lucrez, iubito. - De ce nu mergi la serviciu? - Pentru că lucrez acasă. - De ce? - Pentru că sunt un tătic care stă acasă, i-am răspuns foarte calm. Hei, unde suntem? La o petrecere? - De ce? - Te rog nu-mi fă asta acum, iubito, bine? - De ce stai acasă? - Păi lucrez și la colegiu. - Tati? - Da, iubito
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]