56,882 matches
-
a decis ca acest proiect să fie finanțat din bani publici. Etapele de definire, dezvoltare și Validare-pe-Orbită (In-Orbit Validation - IOV) au fost realizate de către ESA și co-finanțate de către ESA și Comisia Europeană. Faza de Capacitate Operațională Completă (Full Operational Capability - FOC) este finanțată în întregime de către Comisia Europeană. CE și ESA au semnat un acord de delegare prin care ESA acționează ca agent de proiectare și achiziții publice în numele Comisiei. Costurile inițiale de pornire pentru perioada 2002-2005 au fost estimate la
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]
-
un lansator Soyuz. Următorii doi sateliți au urmat în 12 Octombrie 2012. Acești patru sateliți au fost construiți de Astrium GmbH și Thales Alenia Space. La data de 7 ianuarie 2010, a fost semnat contractul pentru construirea primelor 14 sateliți FOC de către OHB-System și Surrey Satellite Technology, în valoare de 566 milioane euro. În luna februarie 2012, au fost comandați suplimentar opt sateliți, totalul ajungând la 22 de sateliți. Începând cu anul 2016, desfășurarea ultimelor doisprezece sateliți se va face folosind
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]
-
podurile. Compania olandeză din sudul orașului a reușit să rămână pe poziții până în după amiaza zilei de 10 mai. Pozițiile lor au fost luate cu asalt de nou sosita Compania a 10-a aeropurtată, al cărei atac era sprijinit de focul mortierelor. Olandezii au continuat lupta până când au rămas fără muniție și au fost obligați să capituleze. Trupele olandeze din nordul orașului au fost alarmate de zgomotul avioanelor care se apropiau. La cartierul general al garnizoanei se afla în acel moment
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
o subunitate de pușcași mari și o elemente dintr-o companie de geniști. Olandezii au luat poziții în jurul micii pungi germane de la nordul podurilor și au început să plaseze mitraliere în punctele strategice. În scurt timp au început schimburile de focuri dintre cele două tabere. Treptat, germanii au fost împinși într-o zonă restrânsă din jurul podurilor rutiere. Ambele tabere au suferit pierderi considerabile în timpul luptelor. Punga germanilor a fost restrânsă treptat, în timp ce numeroși civili priveau luptele. În aceeași dimineață, au fost
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
locali. Aceste activități au ocupat într-o asemenea măsură personalul cartierului general, încât primele planuri pentru organizarea unor contraatacuri împotriva capului de pod german au fost schițate doar pe 11 mai. La ora 04:00 au fost reluate schimburile de focuri în jurul capului de pod. Sigurul punct forte al germanilor îl reprezenta ocuparea de către 40-50 de militari a clădirii societății de asigurare de la capul de nord al podului rutier. Această clădire fusese izolată în timpul luptelor de cu o zi mai înainte de
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
a celor din clădire au eșuat. Tentativele germanilor de traversare ale podului la bordul unor automobile sau motociclete au fost respinse de olandezi cu tiruri concentrate de mitraliere. Podul rutier nu se afla practic sub controlul niciunei tabere, fiind ținta focurilor armelor automate atât olandeze cât și germane. Aviația olandeză a asigurat sprijinul aerian al trupelor terestre la cererea lui Scharroo. Bombardierele olandeze au lansat bombe asupra podurilor orașului și, deși toate și-au ratat țintele, proiectile rătăcite au lovit cuiburile
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
auxiliare tot cu efective de aproximativ 100 de luptători. Cele două subunități beneficiau de sprijinul a două obuziere de 105mm, opt mortiere de 81 mm și două mașini blindate. În timp ce înaintau spre nordul podului, infanteriștii marini au fost atacați cu foc concentrat de mitraliere dinspre sud. Bateriile de artilerie nu lansaseră nici un proiectil până în acel moment dar, după ce s-a luat contactul cu comandantul batalionului de artilerie, a fost trase mai multe salve. Niciuna dintre lovituri nu și-a atins ținta
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
după ce s-a luat contactul cu comandantul batalionului de artilerie, a fost trase mai multe salve. Niciuna dintre lovituri nu și-a atins ținta și, după ce s-au făcut câteva încercări eșuate de îmbunătățire a preciziei tirului, artileriștii au încetat focul. În acest timp, cele două vehicule blindate M39 Pantserwagen au încercat să se apropie de pod. Germanii au răspuns cu tiruri antitanc puternice, reușind să avarieze una dintre vehiculele blindate. Deși echipajul acesteia a reușit să îl retragă de pe câmpul
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
la promotoriul de nord fără să întâmpine vreo opoziție din partea germanilor. Pe de altă parte, membrii plutonului nu aveau cunoștință de ocuparea clădirii asigurărilor de către germani. Când olandezii au început traversarea podului, au fost reperați de germani, care au deschis focul împotriva lor de pe ambele flancuri. Mulți infanteriști au fost răniți și unii dintre ei uciși. La rândul lor, olandezii au răspuns cu focul carabinelor și mitralierelor ușoare din dotare. După ce numărul celor răniți și uciși a crescut îngrijorător de mult
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
asigurărilor de către germani. Când olandezii au început traversarea podului, au fost reperați de germani, care au deschis focul împotriva lor de pe ambele flancuri. Mulți infanteriști au fost răniți și unii dintre ei uciși. La rândul lor, olandezii au răspuns cu focul carabinelor și mitralierelor ușoare din dotare. După ce numărul celor răniți și uciși a crescut îngrijorător de mult, militarii valizi s-au retras de pe pod. Și în timpul retragerii olandezii au pierdut oameni răniți și uciși. Supraviețuitorii au găsit adăpost la ambele
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
mult, militarii valizi s-au retras de pe pod. Și în timpul retragerii olandezii au pierdut oameni răniți și uciși. Supraviețuitorii au găsit adăpost la ambele capete ale podului. Cei care s-au adăpostit la capul de nord au fost întâmpinați cu foc de un grup de germani care se adăpostea la rândul lor acolo. Olandezii au fost nevoiți să continue retragerea sub focul încrucișat al germanilor de sub pod și al celor din clădirea asigurărilor și au mai pierdut în acest timp camarazi
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
adăpost la ambele capete ale podului. Cei care s-au adăpostit la capul de nord au fost întâmpinați cu foc de un grup de germani care se adăpostea la rândul lor acolo. Olandezii au fost nevoiți să continue retragerea sub focul încrucișat al germanilor de sub pod și al celor din clădirea asigurărilor și au mai pierdut în acest timp camarazi răniți. După terminarea războiului, germanii care ocupau clădirea asigurărilor au admis că a fost la un pas să se predea. Rezervele
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
a putut decât să replice „"Herr Oberst, ich verstehe wenn Sie bitter sind"” („Domnule colonel, vă înțeleg perfect amărăciunea”). În jurul orei 18:00, primii soldați germani au început înaintarea prin orașul în flăcări. soldații olandezi din Rotterdam au respectat încetarea focului și au depus armele. Seara, germanii au ajuns la Overschie, unde a avut loc o scurtă luptă - subunitatea olandeză de aici nu aflase încă de încetarea focului. În timpul acestei lupte a fost ucis un soldat SS. Între timp a avut
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
început înaintarea prin orașul în flăcări. soldații olandezi din Rotterdam au respectat încetarea focului și au depus armele. Seara, germanii au ajuns la Overschie, unde a avut loc o scurtă luptă - subunitatea olandeză de aici nu aflase încă de încetarea focului. În timpul acestei lupte a fost ucis un soldat SS. Între timp a avut loc o întâlnire între căpitanul Backer (reprezentantul oficial al comandatului olandez, colonelul Scharroo) și o delegație germană condusă de "Generalleutnant" Student. În timpul acestei întâlniri urmau să se
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
arborat un steag alb de mari dimensiuni, care să fie vizibil soldaților SS care se apropiau. Aceștia din urmă, în momentul în care au ajuns în piața în care se aflau olandezii, văzând așa de mulți soldați înarmați, au deschis focul. Generalul Student, care tocmai deschisese întâlnirea, s-a repezit la fereastră și a fost lovit de un glonț rătăcit în cap. Deși rănit grav, generalul a fost salvat de un chirurg olandez. Student s-a recuperat cu greu, fiind nevoit
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Pe 11 noiembrie 2000, într-un tunel lung de 3 km din stațiunea austriacă Kaprun a luat foc instalația electrică de încălzire de la un vagon, s-au topit țevile de la instalația hidraulică, blocându-se ușile și trenul propriu-zis. Până la spargerea geamurilor care erau dintr-un plastic rezistent, focul s-a întețit și au murit arși 155 de tineri
Incendiul din Tunelul Kaprun () [Corola-website/Science/336900_a_338229]
-
lung de 3 km din stațiunea austriacă Kaprun a luat foc instalația electrică de încălzire de la un vagon, s-au topit țevile de la instalația hidraulică, blocându-se ușile și trenul propriu-zis. Până la spargerea geamurilor care erau dintr-un plastic rezistent, focul s-a întețit și au murit arși 155 de tineri, toți schiori care se îndreptau către Kitzsteinhorn. Totuși, din numărul total de persoane care au fost în acel funicular au scăpat un număr de 12 persoane, 10 germani și doi
Incendiul din Tunelul Kaprun () [Corola-website/Science/336900_a_338229]
-
din "Fortul Nr. XI. „Duńkowiczki”" În luna noiembrie 1914, având gradul de locotenent major a fost numit la comanda podurilor "Fortului X" în timpul primului asediu al Przemyślului, ulterior, preluând, treptat, comanda întregului "Fort XI" (cu câteva zeci de guri de foc de artilerie grea), subordonat fiind "Brigăzii 93 Landsturm". În noaptea din 21 spre 22 martie 1915, înainte de capitularea fortăreței, a distrus muniția și tunurile rămase, a aruncat în aer cazematele și depozitele armatei din fort, după care a ajuns prizonier
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
(2011) (titlu original "The Children of the Sky") este un roman science fiction a scriitorului american Vernor Vinge. Este o continuare directă a volumului "Foc în adânc" și face parte din același univers al Zonelor Gânditoare că și "Adâncurile cerului". Spre deosebire de "Foc în adânc", acțiunea se petrece în întregime pe planetă Stiletelor. În 2012, românul a fost nominalizat la premiul Locus pentru cel mai bun
Copiii cerului () [Corola-website/Science/336919_a_338248]
-
titlu original "The Children of the Sky") este un roman science fiction a scriitorului american Vernor Vinge. Este o continuare directă a volumului "Foc în adânc" și face parte din același univers al Zonelor Gânditoare că și "Adâncurile cerului". Spre deosebire de "Foc în adânc", acțiunea se petrece în întregime pe planetă Stiletelor. În 2012, românul a fost nominalizat la premiul Locus pentru cel mai bun român și la premiul Prometheus. Acțiunea se petrece pe planetă Stiletelor, la zece ani după Bătălia de pe
Copiii cerului () [Corola-website/Science/336919_a_338248]
-
a Muntelui Tambora. Cu toate că erupția vulcanului Tambora a fost mai puternică, cea a vulcanului Krakatau a făcut mai multe victime și a devenit mai faimoasă. Arhipelagul indonezian, compus din peste 17.000 de insule, este situat în centrul Cercului de Foc al Pacificului, denumire pentru cea mai întinsă și activă zonă vulcanică a Terrei. Între miile de insule și insulițe indoneziene, mare parte din ele apărute în urma dinamicei activități vulcanice, se distinge Insula Krakatoa, sau Krakatau în indoneziană. Situată în Strâmtoarea
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
cu mai multe bastioane, proiectate să se apere reciproc, și înconjurate de șanțuri inundabile. Pentru a contracara efectul ghiulelelor zidurile erau mai joase și mai groase. Pentru a compensa scăderea în înălțime șanțurile au fost adâncite, infanteria atacatoare fiind supusă focului de sus, inclusiv focului de anfiladă executat din bastioane. În exteriorul șanțului era prevăzut un glacis pentru deflectarea ghiulelelor trase spre baza bastioanelor și pentru încetinirea asaltului infanteriei. Pentru a proteja curtina de focul direct al artileriei s-au adăugat
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
proiectate să se apere reciproc, și înconjurate de șanțuri inundabile. Pentru a contracara efectul ghiulelelor zidurile erau mai joase și mai groase. Pentru a compensa scăderea în înălțime șanțurile au fost adâncite, infanteria atacatoare fiind supusă focului de sus, inclusiv focului de anfiladă executat din bastioane. În exteriorul șanțului era prevăzut un glacis pentru deflectarea ghiulelelor trase spre baza bastioanelor și pentru încetinirea asaltului infanteriei. Pentru a proteja curtina de focul direct al artileriei s-au adăugat structuri înaintate: raveline, tenaille
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
fost adâncite, infanteria atacatoare fiind supusă focului de sus, inclusiv focului de anfiladă executat din bastioane. În exteriorul șanțului era prevăzut un glacis pentru deflectarea ghiulelelor trase spre baza bastioanelor și pentru încetinirea asaltului infanteriei. Pentru a proteja curtina de focul direct al artileriei s-au adăugat structuri înaintate: raveline, tenaille, fortificații cu coarne sau în formă de coroană, sau chiar forturi separate. Toate acestea erau din pământ, placat cu palisade sau zidărie din cărămizi pentru stabilizare, dar nu cu piatră
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
din Renaștere, apărând conceptul de "oraș ideal". În strategiile militare ale secolului al XV-lea, la apariția tunurilor de asalt răspunsul inginerilor militari a fost mascarea zidurilor prin taluzuri de pământ situate în fața șanțurilor, ca să nu poată fi lovite de focul direct, și acoperirea lor cu pământ, ca să nu poată fi distruse de al mortierelor. Șanțurile erau necesare, deoarece prin scăderea înălțimii zidurilor acestea ar fi fost mai ușor de escaladat. Forma rotundă, care nu oferea colțuri slabe și domina concepția
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]