57,801 matches
-
curată Și cauzele tot (toate) sunt pierdute Iar caii Apocalipsei rup zăbala. Poezia îl recomandă iar susținerile sunt ale multora... Poezie de suflet creează și Ion Văduva prezent în Cetatea muzelor de la „Visătorii” cu „Ella”: Să-ți spun că te iubesc? Ar fi banal. Să-ți spun că te doresc? Ar fi normal. Și, câte aș mai vrea să-ți spun Dac-aș putea!? Din inimă, simt că aș vrea Să fii prințesa mea. De s-ar putea!? De la poeziile redate
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ă care a topit și săivanul în care, cu puține amenajări, la vremuri de restriște, putea să mai locuiască încă o familie - totul fiind acoperit cu tablă zincată, podit, dușumăluit... Dar s‐au risipit în numele și pentru zeul care a iubit recolta viilor și a ... prunilor, după cum s‐ a risipit însuși omul, nepotul în cauză. A rămas doar corpul principal al caselor în care locuiesc... văduva nepotului, copii lor, nepoții... mulți, mulți pentru un spațiu care s‐a părăduit... Acolo la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
este o împlinire a dorului și a dragostei pentru localitatea în care, tânăr fiind, mi‐am desfătat urechile și sufletul ascultând melodia și versurile la poezia Fii gata! care, mai apoi, am înțeles că aparține lui George Tut oveanu: „Copile, iubește‐ți cu sete / Pământul străbunilor tăi...” poezie considerată o adevărată marseilleză românească, cum spunea fostul meu coleg C.D. Zeletin. Dar nu‐ i singura poezie a lui G. Tutoveanu care, înscrise decenii de‐a rândul în manualele școlare, au devenit cântece
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Zeletin, Alexandru Tacu - Radu Răzeșu ‐Zeletin, Dolfi Solomon - Dumitru Solomon... Acolo, la Bârlad, mi‐am întemeiat familia, tot cu o bârlădeancă, mare iubitoare de literatură și scrieri istorice, Soția mea, înainte de a pleca să hrănească florile pe care le-a iubit atât de mult... 458 împreună cu care am pus bazele primelor speranț e ale căsniciei, printre care și rândurile acestea... și nu numa i. Cui trebuie să mulțumesc pentru cartea realizat ă? În primul rând Bârladului și oamenilor săi pentru că există
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a oferi, de a fi acceptată, valorizată, speranța că de data aceasta va reuși să creeze o relație cu partenerul, bazată pe respect și responsabilitate [„Asta am visat încă din copilărie: să am un om al meu care să mă iubească, să mă înțeleagă, să fiu alături de el și la bine și la rău...”], toate acestea o determină să se implice într-o nouă relație. V. era bucureștean, cu 4 ani mai tânăr ca inculpata, avea opt clase, fără ocupație. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu ajutorul tranchilizantelor sau a somniferelor, în colaborare cu psihiatrul sau cu psihanalistul. Având în vedere spiritul timpului, ne spun experții, patologiile dominante nu mai sunt isteriile, ci narcisismele. -6. Căutarea sinelui poate să ducă în realitate la narcisism: A mă iubi pe mine suficient ca să nu am nevoie de altcineva care să mă facă fericit" (Lipovetsky). Această tensiune narcisistă, descrisă de Christopher Lasch, se manifestă în diverse domenii. Ea devine tragică prin frica de a îmbătrâni și de a muri. -7
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de psihologul său (omul de știință) decât de iubitul său. Primul va construi o imagine sub forma unui diagnostic; al doilea o va vedea în profunzime, în caracterul său unic, cu toate particularitățile care o fac "demnă de a fi iubită". Cunoașterea psihologului este impersonală, dar poate fi argumentată. Cea a îndrăgostitului este mai intimă, mai puternică, dar se poate baza pe o iluzie. Credința îl are ca obiect pe Dumnezeu, cuvântul Său, sensul vieții și al morții, al lumii de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ne-au eliberat în 1944 și este dezagreabil să fim recunoscători pentru un lucru pe care nu am știut să îl facem singuri; -sindromul dependentului: Statele Unite sunt prima putere mondială și depindem de ei în conflictele internaționale; or, nu îi iubim pe cei de care depindem; -sindromul celui neputincios: chiar și pe continentul nostru, cum s-a întâmplat în Kosovo, nu suntem capabili să impunem pacea fără americani; este totuși puțin umilitor. La baza prejudecăților este deci adesea un complex de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
intimidat sau speriat de manifestările acestuia, nici să nu influențeze „observația clinică” a cazului cu propria sa subiectivitate. Să fie, în primul rând, coparticipativ intelectual, căutând să-l înțeleagă pe bolnav pentru a-l putea ajuta. El trebuie să-și iubească bolnavii, să fie alături de ei, dar să nu uite niciodată că „rolul” său este de a-i reda familiei și societății și nu de „a-i păstra în clinică”. Prin aceasta, rolul psihiatrului se relevă a fi de „intermediar” între
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impune. Sunt vanitoși și au o bună impresie despre ei. Când se simt slabi devin ipocriți și supuși. În familie îi terorizează pe cei slabi, sunt cinici, răi și afișează indiferența. Adesea își calomniază părinții și se cred insuficient de iubiți de aceștia. Iritabili, mânioși, încăpățânați, nu admit ca să li se facă observație. Au imaginație morbidă. Leneși și instabili în activitatea profesională, își schimbă frecvent locul de muncă. Manifestă tendință la fugă și furt utilitar neînsoțit de regrete sau remușcări. Mitomanie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
social. D. Personalitatea evitantă Acest tip de personalitate se caracterizează prin comportamente de evitare. Sunt evitate relațiile sociale, contactele și comunicarea interumană. Indivizii respectivi manifestă o mare vulnerabilitate la respingere la care se adaugă o nevoie crescută de a fi iubit și acceptat. E. Personalitățile histrionică și dependentă Această categorie cuprinde două subgrupe de psihopați și anume: a) Personalitatea histrionică, caracterizată prin tendința la dramatizare, reactivitatea excesivă la influența evenimentelor minore, tentative permanente de a atrage atenția celorlalți asupra lor, impresia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu otravă sau gaze toxice. Toți oamenii din jurul său devin „urmăritori ostili”, care nu fac altceva decât să-l supravegheze. Acest delir poate fi întâlnit, de regulă, în schizofrenie. 4) Delirul erotic Este impresia delirantă a bolnavului de a fi iubit de persoane reale sau imaginare. El apare și se dezvoltă în sfera relațiilor erotice și este mai frecvent la femei decât la bărbați. Bolnava se crede iubită de un anumit bărbat care însă nu lasă să se vadă acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în schizofrenie. 4) Delirul erotic Este impresia delirantă a bolnavului de a fi iubit de persoane reale sau imaginare. El apare și se dezvoltă în sfera relațiilor erotice și este mai frecvent la femei decât la bărbați. Bolnava se crede iubită de un anumit bărbat care însă nu lasă să se vadă acest lucru. În general, aceste persoane nu se cunosc și nu au avut niciodată nici un fel de relații directe și personale între ele. Bolnava este ferm convinsă de existența
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sa. Din punct de vedere psihanalitic, la baza acestui sentiment de gelozie patologică, se află o situație de frustrare anterioară, care a dus la formarea unui complex de inferioritate raportat la sexualitate. În cazul erotomaniei bolnavul cultivă convingerea că este iubit sau că iubește o persoană anumită, fie că este vorba despre o persoană reală sau de una imaginară. Această persoană însă, dacă există în realitate, nu are nici un fel de legături reale cu bolnavul, sau nici măcar nu îl cunoaște personal
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere psihanalitic, la baza acestui sentiment de gelozie patologică, se află o situație de frustrare anterioară, care a dus la formarea unui complex de inferioritate raportat la sexualitate. În cazul erotomaniei bolnavul cultivă convingerea că este iubit sau că iubește o persoană anumită, fie că este vorba despre o persoană reală sau de una imaginară. Această persoană însă, dacă există în realitate, nu are nici un fel de legături reale cu bolnavul, sau nici măcar nu îl cunoaște personal. Erotomania este impresia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că este vorba despre o persoană reală sau de una imaginară. Această persoană însă, dacă există în realitate, nu are nici un fel de legături reale cu bolnavul, sau nici măcar nu îl cunoaște personal. Erotomania este impresia delirantă de a fi iubit. Asocierea erotomaniei cu gelozia este o situație frecvent întâlnită la deliranții paranoici. Parafreniile Delimitare și caracteristici E. Kraepelin este cel care a împărțit deliranții cronici în două grupe nosologice distincte și anume: Grupa demenței precoce, sau a schizofreniei, caracterizată printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de situațiile frustrante sau castratoare ale vieții, de absența modelelor parentale, de o situație oedipiană nerezolvată. Ele și-o caută permanent. Sunt într-o permanentă cursă cu propria lor persoană. Schimbă situații. Sunt instabile. Nu se pot fixa, nu pot iubi, nu pot simți moral. Sunt persoane infirme moral și afectiv; deși pot fi înzestrate cu inteligență, și-o folosesc în sens malefic, construind intrigi, fabulații mitomaniace, sau frustrându-i pe ceilalți. Ei nu pot fi liniștiți și nici mulțumiți decât
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
socio-cultural, determină și construiește atitudinile și mentalitatea societății față de boală și bolnav. De regulă societatea face o separație netă între bolnavi și medici, pe de o parte, și restul societății, pe de altă parte. În mod firesc nici o societate nu iubește boala. Ea este un fenomen temut și nedorit. Sperie și totodată dezgustă. Bolnavii sunt compătimiți. Medici respectați și cultivați ca necesari. Ei sunt rezerva de speranță la care societatea apelează atunci când apare pericolul bolilor. Boala, la rândul ei, are și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de urină în cursul somnului. Epilepsie: afecțiune caracterizată prin atacuri paroxistice de pierderea conștiinței cu cădere și convulsii tonico-clinice generalizate, urmată de o stare de comă postaccesuală de scurtă durată și amnezie post accesuală. Erotomanie: impresia delirantă de a fi iubit de o anumită persoană. Euforie: stare afectivă caracterizată prin dispoziție veselă, exuberantă, optimism cu caracter exagerat și nemotivată. Excitație: tulburare caracterizată printr-o hiperactivitate a funcțiilor psihice (emoții, idei, reacții, conduite motorii, verbale) de diferite intensități și durată. Stare de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pardon!“, „Ba să am pardon“ (Dumitrache, către Ipingescu), „adică să am pardon de impresie“, răspunde celălalt. Există o barieră între mica burghezie, mitocănimea, reprezentată de eroii lui Caragiale, și cea mijlocie, care se consideră civilizată. De aceea, deși Rică o iubește pe Zița, îl privește de sus pe Jupân Dumitrache, fără să știe însă că și acesta aspiră la un nivel social și moral înalt, odată cu dobândirea unei stări materiale „asiguripsită“. Așa cum am mai spus, în centrul operelor lui Caragiale, se
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
face datoria în felul său, alinând-o pe stăpâna sa și apărându i într-adevăr onoarea de intervenția unui intrus. Mânia lui la întâlnirea cu Rică este semnificativă în acest sens. Măritată de tânără cu Dumitrache, Veta nu l-a iubit niciodată, respectându-și însă datoria de fidelitate conjugală. Asta până îl întâlnește pe Chiriac, căruia i se dăruiește cu frenezia așteptării de o viață. Dragostea ei pentru Chiriac este un autentic element de dramă în această comedie politică a lui
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
-și însă datoria de fidelitate conjugală. Asta până îl întâlnește pe Chiriac, căruia i se dăruiește cu frenezia așteptării de o viață. Dragostea ei pentru Chiriac este un autentic element de dramă în această comedie politică a lui Caragiale. Cine iubește cu adevărat comite cu ușurință imprudențe de tot felul. Șerban Cioculescu (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003) remarcă finețea psihologică a autorului de a o face pe Veta să comită o seamă de imprudențe, care într-o dramă propriu-zisă i-ar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
bilet de amor, încă un text, al doilea pe care piesa îl conține. Înainte de orice comentariu se cuvine să cităm acest text scris: „Angel radios! De când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul rațiunii... Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore: que pretendezvous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt într-o pozițiune pitorească și mizericordioasă și sufăr peste poate. O da! Tu ești aurora sublimă, care deschide bolta azurie într-o adorațiune
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
fac aci anexata poezie: ‘Ești un crin plin de candoare, ești o fragedă zambilă, ‘Ești o roză parfumată, ești o tânără lalea! ‘Un poet nebun și tandru te adoră, ah! copilă! ‘De a lui pozițiune turmentată fie-ți milă; ‘ Te iubesc la nemurire și îți dedic lira mea! Al tău pentru eternitate și per toujours.“ (Actul I, Scena VI) Textul este un mesaj, pentru că este adus de către o persoană care are tocmai această funcție, de mesager. De asemenea, textul vine de la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Rică Venturiano continuă cu o declarație în proză ritmată, cere mizericordie și pietate, amintindu i că ea l-a invitat la ora zece seara, la numărul 9, în strada Catilina, la semnalul cuvenit. Declarația lui este incoerentă din cauza emoției: te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea. Când Veta protestează, precizează împrejurările când s-au văzut întâia oară, folosindu-se de o formulă de fante cuceritor, sigur pe sine: În van te aperi. Și tu mă iubești pe mine, nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]