58,223 matches
-
dificultățile financiare și de creditori, hotelul Negresco a fost vândut unei societăți hoteliere belgiene. Henri Negresco a murit în 1920 la Paris, la vârsta de numai 52 de ani. În 1957, hotelul a fost cumpărat de către Jean-Baptiste Mesnage, a cărui soție tocmai suferise o intervenție chirurgicală: ea se află într-un scaun cu rotile, iar "Negresco" era în acel moment singurul hotel care avea un lift pentru scaun cu rotile. El i-a încredințată administrarea fiicei sale, Jeanne, care era proaspăt
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
În același an Reid s-a căsătorit cu fiica editorului său, aristocratul englez G. W. Hyde, domnișoara Elizabeth Hyde, ce avea vârsta de 15 ani. După o perioadă scurtă de timp liber pe care a petrecut-o cu noua lui soție, el a revenit curând la scris. Continuându-și romanele sale de aventuri cu acțiunea petrecută în America, el a publicat mai multe romane de succes: "The White Chief" (1855), "The Quadroon" (1856), "Oceola" (1858) și "The Headless Horseman" (1865, tradus
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
care a primit-o la Chapultepec a început să-l deranjeze și el a fost spitalizat timp de mai multe luni la spitalul St. Luke în iunie 1870. Elizabeth ura America și, după ce a fost externat din spital, el și soția sa s-au întors în Anglia pe 22 octombrie 1870 și au trăit în Ross on Wye, Herefordshire. Suferind de melancolie acută, el a fost în curând din nou internat in spital. A încercat să scrie, dar a finalizat puține
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
viața publică și s-a dedicat literaturii istorice, și-a dezvoltat în continuare grădinile sale, pentru care a cheltuit o mare parte din bogăția acumulată. Potrivit lui Hieronymus Stridonensis, Salustiu a devenit mai târziu cel de-al doilea soț al fostei soții a lui Cicero, Terentia. Cu toate acestea cercetătorii proeminenți ai prosopografiei romane precum Ronald Syme infirmă acest lucru ca pe o legendă.
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]
-
până la moartea lui, la 28 mai 1357. Fiica regelui Sancho al IV-lea și a reginei María de Molina, Infanta Beatrice a avut șase frați, inclusiv pe viitorul rege Ferdinand al IV-lea al Castiliei și pe viitoarea regina Isabella, soția regelui Iacob al II-lea de Aragon. La 13 septembrie 1297, cănd Beatrice avea numai patru ani, s-a semnat tratatul bilateral, cunoscut că Tratatul de la Alcañices, între Castilia și Portugalia, care a pus capăt ostilităților dintre cele două regate
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
separarea strictă între sexe. Valoarea care are cea mai mare greutate în ochii hasidimilor Gur este „sfințenia” (kedushá), care se referă în primul rând la puritatea sexuală. Relațiile sexuale dintre soți se restrâng la minimul necesar. Soțul nu își cheamă soția pe numele propriu, nu se plimbă pe stradă în compania ei.Sunt interzise manifestările de tandrețe.Se interzice și băieților orice dezvelire, chiar parțială a corpului în fața altora. Baia rituală se efectuează rapid și sub supraveghere. Înainte de nuntă mirele primește
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
vremea celui de-al patrulea rabin din Gur, Israel Alter, denumit și „Beit Israel”, a luat ființă Uniunea mondială a Instituțiilor Gur din lume, la care sunt afiliate toate instituțiile de învățamânt religios ale mișcării. Israel Alter și-a pierdut soția și cei doi copii în Holocaust. În cadrul partidului Agudat Israel hasidimii Gur sunt reprezentați începând din 1948 în fracțiuni parlamentare ultraortodoxe așkenaze în parlamentul israelian Knesset și uneori participă în coalițiile guvernamentale, ca miniștri și apoi, ca miniștri adjuncți cu
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
Lăură Zoe Mândrea, fiica lui Nicolae și Zoe Mândrea. Nicolae Mândrea (n.1842 - d. 1910), a fost Președintele Secțiunii a II-a Înaltă Curte de Casație și Justiție, și membru al societății „Junimea” din Iași, totodată și politician junimist. Familia soției se înrudea cu Nicolae Bălcescu și pictorul Theodor Aman. A îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916 și de comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
clădirea a trecut la familia Ferro, care venise din Flandra în secolul al XIV-lea. În 1816 ultimul membru al familiei, Anthony Lazzaro Ferro, a murit fără moștenitori și a lăsat palatul nepotului său Zorzi Monolesso. În 1860 Laura Moschini, soția dalmațianului Luigi Ivancich, a cumpărat Palatul Ferro și l-a transformat într-unul dintre cele mai elegante și confortabile hoteluri din Veneția, numit inițial New York Hotel. În anii care au urmat familia Ivancich a achiziționat Palatul Fini și i-a
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
de asemenea, sub numele de "Că' Michiel"), la confluenta cu rio di Că' Michiel. În fața sa se află Palatul Bernardo și Palatul Querini Dubois. Construit în secolul al XVIII-lea, palatul a devenit celebru datorită nobilei Marină Querini (1757 - 1839), soția lui Pietro Giovanni Benzon, care, la rândul său, în perioada de la sfârșitul Republicii Venețiene (1797) și-a transformat reședința într-unul dintre cele mai renumite saloane literare ale Veneției, frecventat de mulți artiști importanți ai epocii. Edificiu fără niciun merit
Palatul Querini Benzon () [Corola-website/Science/333490_a_334819]
-
s-a născut într-un mic orășel - Menzenschwand (astăzi parte a St. Blasien) în Pădurea Neagră, la 20 aprilie 1805. A fost al șaselea copil al lui Fidel Winterhalter (1773-1863), un fermier și producător de rășină în sat, și al soției acestuia, Eva Meyer (1765-1838), membră a familiei Menzenschwand. Tatăl său a fost neam de țăran și a avut o puternică influență în viața lui. Din cei opt frați și surori, numai patru au supraviețuit copilăriei. De-a lungul vieții sale
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
de a se stabili dincolo de sudul Germaniei a apărut în 1832, când a putut să călătorească în Italia, 1833-1834, cu sprijinul Marelui Duce Leopold de Baden. La întoarcerea la Karlsruhe a pictat portretele Marelui Duce Leopold de Baden și ale soției sale și a fost numit pictor la curtea Marelui Ducat. Cu toate acestea, a părăsit Badenul și s-a mutat în Franța unde lucrarea sa "Il dolce Farniente" a atras atenția la Salonul din 1836. Un an mai târziu, "Il
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
a lucrat aici între anii 1572-1576; în 1576 a avut loc inaugurarea palatului, fiind organizată cu această ocazie o recepție fastuoasa. Clădirea a devenit cunoscută în întreaga Europa pentru că a găzduit în 1597 festivitățile de încoronare ale dogaresei Morosina Morosini, soția lui Marino Grimani. Locuința a familiei fondatoare până în 1806, palatul a devenit apoi sediul Direcției de Poștă și în 1881 a fost destinat să fie sediul Curții de Apel. Fațadă albă, inspirată de arhitectură română, este împărțită de cornișe marcapiano
Palatul Grimani di San Luca () [Corola-website/Science/333494_a_334823]
-
Francisc I al Austriei și atribuit de la anul 1808 până la sfârșitul monarhiei în 1918. Împăratul Francisc I a fondat Ordinul în ziua sa de logodnă cu Maria Ludovica de Austria-Este la 8 ianuarie 1808. Maria avea să devină a treia soție. Anterior s-a gândit să denumească decorația "Ordinul lui Rudolf", după marele său predecesor Rudolf I (1218-1291), rege al Sfântului Imperiu Roman, apoi după el "Ordinul lui Franz". În sfârșit s-a decis pentru numele Leopold, stimând în așa fel
Ordinul Leopold (Austria) () [Corola-website/Science/333502_a_334831]
-
Arhiducele Carl Ludwig de Austria (10 martie 1918 - 11 decembrie 2007) a fost al cincilea copil al împăratului Carol I, ultimul împărat al Austro-Ungariei și a soției acestuia, Zita de Bourbon-Parma. S-a născut la Baden bei Wien și a murit la Bruxelles. Numele de botez a fost "Carl Ludwig Maria Franz Joseph Michael Gabriel Antonius Robert Stephan Pius Gregor Ignatius Markus d'Aviano".<br> În urma înfrângerii
Carl Ludwig de Habsburg-Lorena () [Corola-website/Science/333521_a_334850]
-
metraj bazat pe povestirea sa "The Situation" și a scris un roman a cărui acțiune face parte din "universul Predator", "". În afara carierei scriitoricești, VanderMeer s-a evidențiat și în munca de antologator, în care a colaborat de multe ori cu soția sa, Ann VanderMeer, câștigătoare a unui premiu Hugo pentru antologia "Weird Tales". Printre colaborările celor doi se numără "New Weird" (un volum de povestiri ale autorilor curentului New Weird), "Last Drink Bird Head" (un proiect caritabil), "The Weird", "Time Traveler
Jeff VanderMeer () [Corola-website/Science/333518_a_334847]
-
(1325 - 7 ianuarie 1355) a fost o nobilă galiciană născută din mamă portugheză. Este cunoscută ca fiind metresa și postmortem recunoscută drept soția regelui Petru I al Portugaliei. Circumstanțele dramatice ale relației ei cu Petru I, care a fost interzisă de tatăl acestuia, regele Afonso al IV-lea, uciderea ei la ordinele lui Alfonso, răzbunarea lui Petru pe ucigașii ei, și legenda încoronării
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
Henric, Conte de Portugalia. Inês a venit în Portugalia în 1340 ca doamnă de onoare a Constancei de Castilia, recent căsătorită cu Petru, moștenitor aparent la tronul Portugaliei. Prințul s-a îndrăgostit de ea și a început să-și neglijeze soția, punând în pericol relațiile deja slabe cu Castilia. Mai mult decât atât, dragostea lui Petru pentru Inês a adus nobilimea castiliană exilată foarte aproape de putere, frații lui Inês devenind prietenii prințului și consilieri de încredere. Regelui Afonso al IV-lea
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
se încheie însă acest lucru nu s-a întâmplat. Constance de Castilia a murit în 1345. Afonso al IV-lea a încercat de câteva ori să aranjeze pentru fiul său o nouă căsătorie, însă Petru a refuzat să aibă altă soție în afară de Inês, care nu era eligibilă să devină regină. Fiul legitim al lui Petru, viitorul rege Ferdinand I al Portugaliei, era un copil fragil, în timp ce copiii nelegitimi ai lui Petru și ai lui Inês erau viguroși; acest lucru a creat
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
urât și s-a temut de el, și când a ajuns rege, l-a aruncat în închisoare. După moartea lui Iuda Aristobul și a încă unui frate, Antigonos I, Alexandru a fost numit în fruntea regatului. El a luat de soție, potrivit legii leviratului, pe văduva lui Iuda Aristobul, Salomeea Alexandra (Shlomtzion), care era sora învățatului Shimon Ben Shatah. Alexandru Ianai a continuat politica războinică a tatălui său. La moartea sa în anul 76 î.Hr., granițele Regatului Iudeei s-au lărgit
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
târziu, când prin intervenția Salomeei Alexandra, Shimon ben Shatah a fost repus în fruntea Sanhedrinului. În urma compromisului obținut, Sanhedrinul sau Hever Yehudim a obținut iarăși o poziție influentă în stat. După Talmudul babilonian, ultimele cuvinte ale lui Alexandru Ianai adresate soției sale, Salomeea Alexandra au fost: O parte din sursele, talmudice, referitoare la Alexandru Ianai, au fost scrise de învățați care se identificau cu concepția fariseilor. Aceasta ar putea explica descrierea sa ca un despot nemilos. Istoricul Yosef Klausner l-a
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
regatul Iudeei ca un războinic, și în acest fel și-a sfârșit și domnia, în timpul asediului uneia din cetătile de la răsărit de Iordan.În ultimii ani a încercat să vindece adversitățile ivite între el și popor și i-a lăsat soției, cu limbă de moarte, sfatul de a-i împăciui pe fariseii. După câte se vede, a înțeles că un rege nu poate stăpâni poporul prin foc și sabie și sprijinindu-se pe o miliție de mercenari. După moartea sa în
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
și de mareșal onorific al Aviației Regale britanice RAF. Abd al-Ilah s-a născut în 1913 la Ta'if în Hidjaz, ca unicul fiu al celui de-al doilea și ultimului rege al Hidjazului, șeriful Ali ibn Hussein, și al soției acestuia, Nafissa Khanum. Seriful Ali ibn Hussein era fratele mai mare al regelui Faisal I al Irakului, și al reginei Aliya bint Ali, vărul primar și în acelaș timp cumnatul regelui Ghazi I al Irakului. Familia sa a fugit din
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
și a pus să se ridice steagul alb pe clădire, in speranta ca se va permite familiei regale să părăsească țara (cum a fost, de pildă, în Egipt). A fost omorât în curtea palatului regal, cu mama sa, prințesa Nafisa, soția sa, prințesa Hiyam, nepotul său de 6 ani, prin foc de pușcă automată, de către căpitanul Abd As-Sattar As Sab care îi conducea pe asaltatori. Împreună cu el au mai fost uciși tânărul rege Feisal al II-lea, prințesa Abadiya și alți
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
Wawrzyn Akademicki a Academiei Poloneze de Litere pentru contribuția sa remarcabilă la arta poloneză, în general. Pasiunea lui Wojciech Weiss a fost fotografia, colecția sa cuprinzând sute de fotografii de familie de la începutul secolului al XX-lea. După moartea sa, soția sa, Irene Weissowa (pseudonim. Aneri) și fiul său Stanislaw au făcut eforturi pentru a crea la Cracovia un muzeu Wojciech Weiss sau o galerie aparte în cadrul Muzeului Național. Ambele proiect din diferite motive, nu au fost realizate. În 2006, nepoata
Wojciech Weiss () [Corola-website/Science/330472_a_331801]