569,274 matches
-
nu a fost invitată la negocierile de la Brest-Litovsk care au început la 22 decembrie 1917 între Puterile Centrale și Rusia pentru rezolvarea revendicărilor teritoriale. În timpul primei și singurei ședințe comune oficiale a Consiliului împreună cu autoritățile germane, s-a arătat că actele Consiliului vor avea doar valoare consultativă. Această situație a servit drept argument membrilor consiliului care cereau independență fără legături cu alte țări. Prima grijă la acest punct a fost reinvitarea acelor membri care părăsiseră Consiliul. S-au dus negocieri care
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
a servit drept argument membrilor consiliului care cereau independență fără legături cu alte țări. Prima grijă la acest punct a fost reinvitarea acelor membri care părăsiseră Consiliul. S-au dus negocieri care au avut ca rezultat reformularea versiunilor anterioare ale actului. Cei patru membri demisionari au cerut Consiliului să revină la actul din 8 ianuarie și să omită pomenirea oricărei alianțe cu Germania. După discuții încinse, care au durat câteva săptămâni, la 15 februarie, la ora 10 dimineața, noua versiune a
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
cu alte țări. Prima grijă la acest punct a fost reinvitarea acelor membri care părăsiseră Consiliul. S-au dus negocieri care au avut ca rezultat reformularea versiunilor anterioare ale actului. Cei patru membri demisionari au cerut Consiliului să revină la actul din 8 ianuarie și să omită pomenirea oricărei alianțe cu Germania. După discuții încinse, care au durat câteva săptămâni, la 15 februarie, la ora 10 dimineața, noua versiune a actului era gata. Ea includea, cu schimbări stilistice minore, aceleași formulări
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
Cei patru membri demisionari au cerut Consiliului să revină la actul din 8 ianuarie și să omită pomenirea oricărei alianțe cu Germania. După discuții încinse, care au durat câteva săptămâni, la 15 februarie, la ora 10 dimineața, noua versiune a actului era gata. Ea includea, cu schimbări stilistice minore, aceleași formulări ca și actul de la 8 ianuarie și avea articole de promulgare și notificare, elaborate la 1 februarie; acestea două din urmă nu poartă nicio putere legală și nu modifică sensul
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
ianuarie și să omită pomenirea oricărei alianțe cu Germania. După discuții încinse, care au durat câteva săptămâni, la 15 februarie, la ora 10 dimineața, noua versiune a actului era gata. Ea includea, cu schimbări stilistice minore, aceleași formulări ca și actul de la 8 ianuarie și avea articole de promulgare și notificare, elaborate la 1 februarie; acestea două din urmă nu poartă nicio putere legală și nu modifică sensul unui document legal. Consiliul, inclusiv membrii demisionari, au fost invitați să se întoarcă
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
Comitetului Lituanian pentru Susținerea Victimelor Războiului, aflat pe strada Didžioji la numărul 30, în Vilnius. Clădirea este cunoscută de atunci sub numele de Casa Semnatarilor (în ) și găzduiește un muzeu. Consiliul a votat mai întâi pentru aprobarea primei părți a actului, primele două paragrafe până la cuvântul "drauge". Această secțiune a fost aprobată în unanimitate. Partea a doua nu a primit, însă, susținerea celor patru membri demisionari deoarece ei nu erau mulțumiți cu termenul „"în cele din urmă"” la descrierea atribuțiilor Adunării
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
determinată de Adunarea Constituantă ..."”). Ei se temeau că acest cuvânt va da Consiliului un pretext de uzurpare a puterilor Adunării Constituante, în timp ce majoritatea a căzut de acord că acest cuvânt exprimă doar natura nenegociabilă și incontestabilă a deciziilor viitoarei Adunări. Actul a fost, deci, aprobat unanim dar nu a avut susținerea totală a tuturor celor douăzeci de membri. Textul Declarației de Independență a Lituaniei este împărțit, din punct de vedere formal juridic, în cinci secțiuni: "„Promulgarea”", "„Dispozițiile”", "„Clauzele”", "„Notificarea”" și "„Semnăturile
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
juridic, în cinci secțiuni: "„Promulgarea”", "„Dispozițiile”", "„Clauzele”", "„Notificarea”" și "„Semnăturile”", conținutul fiecăreia fiind evidențiat prin culori diferite în tabelul și schema de mai jos. "Notă: culorile secțiunilor funcționale corespund celor din textul de mai sus." La scurt timp după semnare, Actul a fost dus în Germania și înmânat partidelor din Reichstag. La 18 februarie, textul a fost retipărit în ziarele germane, printre care în "Das Neue Litauen", "Vossische Zeitung", "Taegliche Rundschau" și "Kreuzzeitung". În Lituania, un text al proclamației a fost
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
aidas", ziarul Consiliului, înființat de Antanas Smetona; dar autoritățile germane au interzis publicarea. Deși majoritatea copiilor acestui număr au fost confiscate, redactorul ziarului, Petras Klimas, a reușit să ascundă aproximativ 60 de exemplare. Cenzura a făcut ca distribuția și diseminarea Actului să fie ilegală în Lituania. La 3 martie 1918, Germania și Rusia bolșevică au semnat tratatul de la Brest-Litovsk. Acesta plasa popoarele baltice în sfera de interes germană, iar Rusia se obliga să renunțe la orice pretenție asupra lor. La 23
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
în care a fost îngropat nu se cunosc. Alți semnatari au plecat în exil, inclusiv Jurgis Šaulys și Kazimieras Steponas Šaulys, care au murit în Elveția. Antanas Smetona, Mykolas Biržiška și Steponas Kairys au trăit restul vieților lor în Statele Unite. Actul din 16 februarie a proclamat "re"-înființarea ("atstatyti") statului lituanian, declarându-l pe acesta succesor al statului lituanian istoric, Marele Ducat al Lituaniei. În acest sens, Consiliul a deviat de la rezoluția adoptată de conferința de la Vilnius, care cerea înființarea ("sudaryti
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
ducatul multietnic guvernat de aristocrație. Terminarea legăturilor dintre Lituania și alte state era adresată Germaniei, Rusiei și Poloniei, care aveau fiecare planul său pentru această țară. Deși nu direct, declarația renunța la orice încercare de reînviere a fostei Uniuni Polono-Lituaniene. Actul din 16 februarie 1918 este baza legală pentru existența Lituaniei de astăzi, atât celei din perioada interbelică, cât și a celei de după 1990. Actul a devenit unul dintre elementele-cheie ale restaurării independenței Lituaniei față de URSS în 1990. Un paragraf din
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
această țară. Deși nu direct, declarația renunța la orice încercare de reînviere a fostei Uniuni Polono-Lituaniene. Actul din 16 februarie 1918 este baza legală pentru existența Lituaniei de astăzi, atât celei din perioada interbelică, cât și a celei de după 1990. Actul a devenit unul dintre elementele-cheie ale restaurării independenței Lituaniei față de URSS în 1990. Un paragraf din Declarația de restaurare a statului Lituania, emisă la 11 martie 1990, stipula: Această formulare accentuează continuitatea celor două declarații. Actul din 16 februarie 1918
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
a celei de după 1990. Actul a devenit unul dintre elementele-cheie ale restaurării independenței Lituaniei față de URSS în 1990. Un paragraf din Declarația de restaurare a statului Lituania, emisă la 11 martie 1990, stipula: Această formulare accentuează continuitatea celor două declarații. Actul din 16 februarie 1918 și succesorul său, Actul din 11 Martie 1990, sunt privite ca două dintre cele mai importante momente ale dezvoltării societății lituaniene în secolul al XX-lea. 16 februarie este sărbătoare națională în Lituania. În această zi
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
dintre elementele-cheie ale restaurării independenței Lituaniei față de URSS în 1990. Un paragraf din Declarația de restaurare a statului Lituania, emisă la 11 martie 1990, stipula: Această formulare accentuează continuitatea celor două declarații. Actul din 16 februarie 1918 și succesorul său, Actul din 11 Martie 1990, sunt privite ca două dintre cele mai importante momente ale dezvoltării societății lituaniene în secolul al XX-lea. 16 februarie este sărbătoare națională în Lituania. În această zi se desfășoară diverse ceremonii în toată țara, dar
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
în fața ei. În biserici și catedrale se țin liturghii speciale. În cinstea declarației, președintele Lituaniei găzduiește o recepție pentru semnatarii declarației din 11 martie 1990 la Palatul Prezidențial. În 1992, în cinstea lui Jonas Basanavičius, liderul Consiliului Lituaniei la semnarea Actului din 16 februarie, s-a instituit un premiu. Premiul Jonas Basanavičius se acordă pentru activitate pe timp de cinci ani în domeniul studiilor etnice și culturale și se decernează în Casa Semnatarilor.
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
Röhm și l-au găsit în picioare. Lippert l-a împușcat mortal în piept. El a fost îngropat în Westfriedhof (Cimitirul de Vest), în München. Execuția lui Ernst Röhm și celorlalți SA-iști a fost „legalizată“ de Hitler printr-un act de lege la 3 iulie 1934, care o justifica considerând-o, o „necesitate de apărare a statului“.
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
eliminând pe rând pe Șahtior Donețk, deținătoarea trofeului, pe Juventus Torino, vicecampioana Italiei și pe campioana Germaniei VfL Wolfsburg. În semifinale, Fulham a eliminat pe SV Hamburg, ajungând în premieră în istoria de 130 de ani a echipei în ultimul act al unei competiții europene. În finala de la Hamburg, Fulham a fost învinsă de Atletico Madrid. Cu două zile înainte, Hodgson fusese desemnat cel mai bun antrenor al sezonului în Anglia. La data de 30 iunie, presa din insulă a anunțat
Roy Hodgson () [Corola-website/Science/320124_a_321453]
-
capitala otomană și a început Ocupația Istanbulului și a regiunii imediat învecinate. A doua zi, a urmat o debarcare a militarilor aliați de pe vasele de război britanice, franceze, italiene și elene. Ocuparea Istanbulului a fost urmată de mai multe alte acte asemănătoare. Pe 14 noiembrie, trupele franco-elene au ocupat orașul Uzunköprü din Tracia Răsăriteană și calea ferată care lega orașul de stația Hadımköy de lângă Çatalca, din suburbiile Istanbulului. Pe 1 decembrie, trupele britanice din Siria au ocupat Kilisul. Începând cu luna
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
astfel să demonstreze diferențierea ciudată a a societății. Membrii trupei se machiază, îmbracă diferite costume, iar pe scenă și înafara acesteia, se angajează într-un comportament șocant. Versurile melodiilor sunt mereu criticate deoarece conțin sentimente antireligioase și cu referire la actul sexual, violența și droguri. Felul lui Manșon de a cânta a fost întotdeauna numit ofensiv și obscen, iar, de câteva ori, protestele și petițiile au obligat trupa să nu mai cânte. Cu cat controversă scădea, cu atat popularitatea trupei creștea
Marilyn Manson (formație) () [Corola-website/Science/320137_a_321466]
-
toate vasele comerciale și militare, indiferent de pavilionul sub care navigau, ceea ce făcea ca navigația prin strâmtori să fie pusă sub regimul navigației în ape internaționale. Aceste ape nu puteau fi supuse blocadei și aici nu putea fi comis niciun act de război, cu excepția celor decise de Liga Națiunilor. Prevederile tratatului cuprindeau nu doar strâmtorile Bosfor și Dardanele, dar și regiunea litorală a Mării Marmara. Unele regiuni urmau să fie declarate de interes internațional. Liga Națiunilor urma să decidă în privința acestor
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
atenția pompierilor - au dezlănțuit un haos în care și-au pierdut viața 12 elevi și un profesor. În același timp, alți 24 de elevi au fost răniți. După ce și-au încheiat planul, cei doi s-au sinucis. Deși temeiurile acestui act rămân incerte, conform celor menționate în jurnalele autorilor masacrului, cei doi și-au dorit ca faptele lor să echivaleze atacul din orașul Oklahoma din 1995. Evenimentul a devenit punctul culminant al dezbaterii legate de problema armelor, problema disponibilității armelor de
Masacrul de la liceul Columbine () [Corola-website/Science/320178_a_321507]
-
construit 99 de bombe artizanale de diferite forme și mărimi. Și-au modificat armele pentru a putea fi mai ușor de ascuns. Aceștia au fost acuzați de nenumărate ori de încălcarea legii statale și federale, inclusiv cea a „Național Firearms Act” și „The Gun Control Act of 1968”. Pe 20 aprilie, Harris era echipat cu o pușcă de vânătoare Savage-Springfield 12-gauge (armă pe care a folosit-o de 25 de ori pe parcursul masacrului) și cu o carabină Hi-Point de 9mm, cu
Masacrul de la liceul Columbine () [Corola-website/Science/320178_a_321507]
-
de diferite forme și mărimi. Și-au modificat armele pentru a putea fi mai ușor de ascuns. Aceștia au fost acuzați de nenumărate ori de încălcarea legii statale și federale, inclusiv cea a „Național Firearms Act” și „The Gun Control Act of 1968”. Pe 20 aprilie, Harris era echipat cu o pușcă de vânătoare Savage-Springfield 12-gauge (armă pe care a folosit-o de 25 de ori pe parcursul masacrului) și cu o carabină Hi-Point de 9mm, cu 30 de încărcătoare, fiecare a
Masacrul de la liceul Columbine () [Corola-website/Science/320178_a_321507]
-
Imperiul Omeiaid în 661, islamul avea deja o influență puternică în Peninsula Arabă, abia la mijlocul secolului expansiunea musulmană în Asia Centrală începe să încetinească. 'Abn al-Malik (685-705) este cel ce adaugă moneda musulmană și impune arabă că limba administrativă. Astfel toate actele în limba persana sau în limba greacă vor fi transcrise în arabă. Islamul s-a raspandit foarte repede și în Africa de Vest, în Ghana, fiindcă ei aveau nevoie de ajutorul musulmanilor pentru veniturile fiscale. După ce Ghana a fost eliminată, un nou
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
armata bizantină în valea Strumei. În 809, oștirea lui Krum a asediat și a forțat capitularea cetății Serdica (Sofia). După asediu a omorât garnizoana bizantină, de 6.000 de oșteni, în ciuda promisiunii lui Krum că viața acestora va fi cruțată. Actul a provocat reacția împăratului bizantin Nicefor (Nichifor) I, care a dispus strămutarea populației din Anatolia și a o coloniza de-a lungul frontierei pentru a o proteja. Nicefor I a încercat, fără succes, să recupereze și să refortifice Serdica. La
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]