58,131 matches
-
Cu toate acestea, opera nu este chiar terminată. Diderot va publica încă un volum de planșe în 1772, cât și un supliment la sfârșitul anilor 1770. Cum proiectul enciclopedic era pe sfârșite, Diderot putea să se consacre altor forme ale scrisului. De-a lungul anilor precedenți, el începuse deja redactarea câtorva opere narative importante, fără a putea să le termine. Este cazul, de exemplu, a romanului "Călugărița" a povestirii filosofice "Jacques fatalistul" și a dialogului "Nepotul lui Rameau". În sfârșit are
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
povestirii filosofice "Jacques fatalistul" și a dialogului "Nepotul lui Rameau". În sfârșit are timp să se refacă și să le termine. Dacă operele sale vor fi publicate sau nu, contează mai puțin pentru autor. Diderot este un filosof pentru care scrisul este un dialog intern care îi permite să își sculpeze gândurile. Astfel, își regăsește preocupările despre originea vieții în "Visul lui D`Alembert (1769)." Începând din vara anului 1773, Diderot călătorește la Haga înainte de a i se alătura împărătesei ruse
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraș. În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” și mănăstirea cu același hram. Este considerat întemeietorul gândirii politice românești moderne. Ioan Micu a învățat scrisul și cititul în satul natal, la Sadu. Când, la târgul Sibiului, un călugăr i-a cerut tatălui său să-l ducă la școală, Ion răspunse cu hotărâre: «"Tată, eu mă duc"». Nu se știe dacă acel călugăr l-a ținut
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
la o următoare imersie a materialului în vopsea, procedeul continuând până se obține desenul dorit. La final ceară este îndepărtată manual și apoi materialul este opărit pentru a îndepărta resturile rămase. Acest tip de batic se numește ""batik tulis "" (batic scris), pentru că desenele sunt facute manual. Vopseaua este naturală, obținută din plante. Din secolul al XIX-lea, procedeul realizării baticului indonezian s-a modernizat, "canting"-ul înlocuidu-se cu mulaje de metal numite "cap" (pronunțat ). Tehnică mulajelor se identifică prin repetiția modelului
Batic () [Corola-website/Science/299605_a_300934]
-
vieții ruse. Totodată trebuie amintită și permanenta sa adeziune la ideile lui J. J. Rousseau. Convingerile filantropice ale scriitorului au început să iasă la iveală în jurul vârstei de cincizeci de ani. În tinerețe, obișnuia să se îmbete cu plăcerile vieții, scrisul era o distracție, însă în intervalul 1873 - 1875 și-a pierdut al cincilea și al șaselea fiu, pruncul care i-ar fi fost a treia fiică, precum și două mătuși. Punându-i în pericol viața fericită, teama de moarte a pus
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
arhiepiscop de Canterbury și va muri în 1109. Elevul său, Eadmer, va scrie o biografie amplă a lui Anselm, păstrată. Textele sale celebre, "Monologion" și "Proslogion", au fost scrise în perioada de la Bec (primul, terminat în 1076 iar al doilea scris în 1077-1078). A mai scris, tot la Bec, "De grammatico", "De veritate", "De libertate arbitrii" (între 1080 și 1085), "De casu diaboli" (între 1085 și 1090), "Epistola de incarnatione verbi" sau "De fide trinitatis" (1092-1094). Ulterior, la Canterbury, a scris
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
naștere al mișcării artistice marinism, care a devenit ulterior cunoscută sub numele de Secentismo. este de asemenea creatorul unei școli poetice de marinism. În partea finală a vieții sale, deși aflat încă la Torino sub patronaj, datorită stilului său de scris tăios și necontrolat, la care s-a adăugat un stil dezordonat de viață, necazurile survenite se "acumulează", obligându-l să se "refugieze" la Paris, unde a locuit între 1615 și 1622, fiind de data aceasta sub patronajul Mariei de Medici
Giambattista Marini () [Corola-website/Science/299752_a_301081]
-
autorul este norocos dacă se întâmplă așa¡ în cele din urmă însă, ele devin destul de clare, atât prin ele însele, cât și datorită gradului de alchimie pe care autorul îl deține, îl va fi suferit sau îl va fi uitat. Scrisul presupune o viață solitară.[...] Am vorbit prea mult pentru un scriitor. Un scriitor trebuie să scrie ceea ce vrea să spună și nu să vorbească despre asta. Încă o dată, vă mulțumesc. “ s-a născut la data de 21 iulie 1899 la
Ernest Hemingway () [Corola-website/Science/299044_a_300373]
-
Ruggby, scris și rugbi (din cuvântul englez "rugby", pronunție AFI englezească /'rʌɡbi/, pronunție românească simplificată "rágbi"), este un sport cu mingea, originar din Anglia. Numele jocului provine de la orașul englez omonim, locul unde s-au formalizat prima dată regulile acestui sport. Mingea
Rugby () [Corola-website/Science/299077_a_300406]
-
ale băieților se desfășurau în palestre și constau din antrenamente și probe de luptă, alergare, sărituri în lungime, aruncarea discului și a suliței (pentatlon). Pe lângă exercițiile fizice, se cultiva simțul muzical, pentru ca, până la 14 ani, copiii să deprindă și cititul, scrisul, socotitul și gramatica. Efebia, un fel de școală militară, asigura pregătirea tinerilor cu vârste cuprinse între 18-20 ani. Tinerii intrau apoi în fratriii, asociații militare bazate pe relații de prietenie și sprijin reciproc în luptă și în agora. În Atena
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
a lui Aldous Huxley, iar românul "Punct. Contrapunct" i-a furnizat prozatorului român interbelic ideea românului muzical, construit prin tehnică contrapunctului, teoretizat pentru prima oară de Huxley. Pe patul de moarte, fără să mai poată vorbi, i-a cerut în scris soției sale Lăură 100 µg de "LSD, într-o injecție intramusculara". Ea a acceptat această "eutanasie" și Aldous Huxley a murit ușor a doua zi, pe data de 22 noiembrie 1963. Moartea să a fost eclipsata de asasinarea Președintelui John
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]
-
trei cu a doua (Jean, Denis și Adrian). În 1890 Doyle a obținut o diplomă în oftalmologie la Viena; în 1891 s-a mutat la Londra pentru a deschide un cabinet de oftalmologie. A avut astfel mai mult timp pentru scris dar în noiembrie 1891 îi scria mamei sale: „Mă gândesc să-i vin de hac lui Holmes... s-o închei odată pentru totdeauna cu el. De fapt el mă împiedică să mă concentrez asupra unor lucruri mai importante.” În decembrie
Arthur Conan Doyle () [Corola-website/Science/299149_a_300478]
-
Londra. Este considerat de criticii englezi drept unul dintre reprezentanții principali ai postmodernismului britanic. John Fowles a dobândit recunoașterea internațională o dată cu apariția primului său roman, "Colecționarul" (1963), al cărui succes de public i-a îngăduit să se dedice în întregime scrisului. A primit de îndată și elogiile criticii, fiind considerat un scriitor cu o forță imaginativa și inovatoare excepțională, reputație pe care următoarele sale române au confirmat-o: "Magicianul" (1966; ediție revizuită în 1977), "Iubita locotenentului francez" (1969), "Daniel Martin" (1977
John Fowles () [Corola-website/Science/299189_a_300518]
-
omenirii". Sfaturi și îndemnuri către tineri adresate de Părintele Stăniloae într-o convorbire cu Marian Munteanu, Editura Valahia, 2000. Revoluție și restaurație - studiu publicat în serial în ziarul Ziua în perioada decembrie 2001 - ianuarie 2002 • Tache Papahagi, "Antologie aromânească", Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008 • Nicolae Iorga, "Caracterul comun al instituțiilor din Sud-Estul Europei", Editura Valahia, București, 2008 (ediție îngrijită) • Dionisie Fotino, "Istoria Daciei", Editura Valahia, București, 2008 (ediție îngrijită) • "*** CERC - Cercetări Etnologice Românești Contemporane", Revistă de etnologie, 2005 - 2008 (ediții îngrijite
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
a inspira emulația virtuțiilor; proza era considerată “de speță joasă”, mult mai potrivită pentru satiră. Versul permitea să dăinuie cultura tradițiilor orale, devenind, cu toate acestea, limbajul autorilor care-și compuneau cu grijă textele - texte care să fie răspândite în scris, păstrând totuși forma artistică îngrijită. Subiectele erau aristocratice. Tradiția textuală a cărților ornamentate și ilustrate scrise de mână permitea o clientelă din rândul aristocrației sau a clasei orășenești bănoase, dezvoltate în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, pentru
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
24 de ani românilor, informându-i și îmbărbătându-i, până la pensionare. După decembrie 1989 și-a publicat în țară cartea intitulată "„Închisoarea noastră cea de toate zilele“", monumentală frescă a vieții deținuților din închisorile comuniste, comparabilă în multe privințe cu scrisul deconspirator al lui Soljenițîn. Prima ediție a acestei cărți a apărut în Editura Albatros (5 volume), iar a doua la Humanitas (în trei volume). Încă de la apariția primelor volume, cartea a fost remarcată atât de critica literară, cât și de
Ion Ioanid () [Corola-website/Science/299214_a_300543]
-
carieră artistică, a absolvit facultatea de arhitectură și a lucrat câțiva ani ca arhitect. Abia după succesul romanului său "Eu nu sunt Stiller", se hotărăște definitiv să își urmeze destinul de scriitor și își părăsește familia, pentru a se dedica scrisului. În centrul creației lui Max Frisch se află adesea conflictul cu sine însuși, multe din problemele abordate fiind tipice omului postmodern: descoperirea și apărarea propriei identități, mai ales în momentul coliziunii cu imaginile înrădăcinate în mentalul colectiv al celor din
Max Frisch () [Corola-website/Science/299219_a_300548]
-
Doilea Război Mondial. S-a căsătorit cu Ann Brookfield, o chimistă, în 1939. După ce a fost pe rând actor, marinar, muzician, a devenit profesor de engleză și filozofie la școala "Bishop Wordsworth's School" din Salisbury. s-a dedicat exclusiv scrisului abia la cincizeci de ani, în 1961. Experiența războiului avea să-l marcheze profund: el și-a pierdut atunci încrederea în om ca o ființă inocentă: pentru el, până și copiii poartă în suflete germenele răului. Aceasta este tema primului
William Golding () [Corola-website/Science/299224_a_300553]
-
detașat un consilier britanic. Burgess a ajuns să scrie și să vorbească în mod fluent în Malay. La acea dată alfabetul folosit era o variantă a alfabetului arab cunoscută sub numele de Jawi. Își petrecea majoritatea timpului de liber cu scrisul văzut ca „un hobby de gentleman, deoarece știam ca nu se putea face bani din asta”. Acum și-a publicat primele romane "Timpul pentru Tigru", " Inamicul din pătură" și "Beds in the East". Acestea aveau să devină cunoscute sub numele
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
s-au realizat primele traduceri în românește a celor dintâi cărți bisericești. Prima școală a fost înființată în Moisei pe lângă mănăstirea din localitate, în anul 1694. Iată câteva însemnări ale unor dieci care au învățat la școala de la Mănăstirea Moisei: "Scris-am eu dascălul Ioniță Faga, când am șezutu la Mănăstirea Moisei”, “Eu dascălul Iunta din Eudu când am șezutu la Mănăstire...anul de la a lui Hristos naștere 1697”, “Scris-am eu Ioan diacu...1737”. Învățământul preșcolar a existat înaintea primului
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
lui apropiat până în 1886. Cel din urmă îl inițiază în arta grafică, în special în pictură. Din tinerețe, Emile Zola este pasionat de literatură. Acumulează lecturi și se ambiționează să devină un autor profesionist. Încă de la vârste fragede consideră că scrisul este adevărata sa vocație. În clasa a șasea compune deja un roman despre cruciade. Prietenii lui din copilărie, Paul Cézanne și Jean-Baptistin Baille, sunt și primii săi cititori. În schimburile lor de scrisori, Zola afirmă de mai multe ori că
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
sale: « Scrisoarea mea deschisă "„J'accuse...!" a plecat ca un strigăt. Totul a fost calculat de mine, am parcurs textul legii, știam ce risc.”" În ciuda noii condamnări a lui Alfred Dreyfus, care l-a afectat profund, Zola se consacră constant scrisului. Începe un nou ciclu de romane, "Cele patru Evanghelii" ("Les Quatre Évangiles"), din care primul volum, "Fecunditate" ("Fécondité"), este publicat în 1899. Continuă cu "Munca" ("Travail") în 1901, când dispare prietenul său de totdeauna, Paul Alexis. Al treilea roman, "Adevăr
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
daco-română" și a tradus un mare număr de documente din limba slavonă în limba română) și Ion Alboteanu (fost elev al lui Anton de Marki la școala preparandă din Cernăuți). După documente, în 1814 activau aici trei profesori care predau scrisul, cititul, aritmetica, elemente de teologie și muzica bisericească. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, cărturarul Gheorghe Asachi scria că Școala de la Biserica Sf. Nicolae Domnesc, "tupilată sub zidul ce înconjura biserica", era singura școală românească din Iași și
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
apropiata” de toscana, și "pumuntincu" (denumire tradițională: "oltramontano"), care prezintă caracteristici comune cu vorbitorii din Italia meridională, dar și cu Sardinia și în special limba siciliană. Acest grup de dialecte corsicane prezintă o unitate reală, în sensul că normele în scris permit, de exemplu, trecerea de la una la alta (limba-acoperiș). Această coexistență a unității și a varietății a dat naștere la conceptul sociolingvistic de limbaj polinomic. este vorbită în Corsica, dar și în nordul Sardiniei (în ceea ce privește varianta sa "pumuntincu" ,cu dialecte
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
românesc (Cluj), Glasul Bucovinei (Cernăuți), Iconar (Cernăuți), Înnoirea (Arad), Junimea literară (Cernăuți), Lumina (Beograd, Iugoslavia), Luptătorul bănățean (Timișoara), Neuer Banater Zeitung (Timișoara), Orion (Rădăuți), Orizont (Timișoara), Pagini literare (Turda), Plai (Cernăuți), Provincia (Turnu Severin), Revista Fundațiilor Regale (București), Suceava (Cernăuți), Scrisul bănățean (Timișoara), Suceava, supliment literar al ziarului „Zori noi” (Suceava), Szabat Szo (Timișoara), The News People’s (New York, U. S. A.), Țara Șipenițului (Cernăuți), Universul (București), Viața Bănățeană (Timișoara), Viața socială a Bucovinei (Cernăuți - București), Vrerea (Timișoara), Zori noi (Suceava). Streinul
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]