65,481 matches
-
a născut la Basarabi. Când veți veni la București, veți avea ocazia să-l cunoașteți. Cu urări de sănătate pentru Întreaga familie, soția mea și cu mine vă dorim cât mai frumoase rezultate În activitatea pe care o desfășurați, telefon acasă: 12.48.55 Paul Teodorescu </citation> <citation author=”TODICESCU Gheorghe ” loc=”Botești” data=”23-I-1968”> Iubite Eugen, Am primit scrisoarea din 15 cr. bucurându-mă mult și făcându mi o deosebită plăcere, prin sincerele sentimente arătate. De ceea ce m-ai rugat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
În 1-2 zile, când voi ridica banii din casă. Voi avea rugămintea de a confirma În scris primirea mandatului, ocazie prin care voi mai afla noutăți despre dvs. și locuri. Aș avea o primă Întrebare: ce și cum ai găsit acasă la reîntoarcere? Mă refer la starea sănătății rudei matale. Referitor la schimbul de articole asupra personalit. lui C. Porumbescu, ați publicat strădaniile d-lui Enea Borza?... Am rămas cu regretul scurtimii de timp a rapidei vizite și cu dorul de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cu mine) Așa cum reiese din glosarul prieteniei și frăției. Nu mi-ai răspuns la ultima... </citation> <citation author=”ȚANU Lila și Nicolae” loc=”Fălticeni” data=”marți, 6.III.1979”> Dragă Domnule Dimitriu, Ieri la ora 9 ½ a.m. ne-am Întors acasă după o lipsă de patru luni. Ne-am Întors prin Piatra-Neamț și am mai stat 5 zile la sora mea, unde neam simțit deosebit de bine; acum de abia viața noastră intră În normal. Am avut plăcuta surpriză de a găsi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
trebuie puțin urgentată, la cererea expresă a ofertantului. Adică are nevoie de bani până cel târziu la 15 iulie a.c. Mai Întâi adresa ofertantului: Dr. Todică S. Kirileanu, Str. Ștefan cel Mare nr. 25, Piatra-Neamț. Doctorul Însă nu este deocamdată acasă (e la București, la reciclare, până la iunie), așa că puteți trata și cu Doamna până atunci. Eu vă propun următoarea acțiune: să veniți Întâi la Iași să ridicați tot fondul de manuscrise și corespondență și apoi să mergeți la Piatra-Neamț pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe care îi lași în urmă. Și doar din vreme în vreme să lansezi mesaje zgârcite despre tine, din diverse puncte ale globului, ca dovadă că exiști, că totuși nu poți fi scos din ecuație, că fără tine ierarhiile de acasă vor fi iremediabil viciate, incomplete, false. Iar distanța dintre tine și ei, iubiții confrați și colegi, să te situeze în afara toxicității lor pe care n-ai cum s-o eviți ca sedentar. După o perioadă de comunicare intensă - telefonică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
te înscrii din timp. Eu reușesc să trimit de la laptopul lui Bernd Gutberlet, la Chișinău, un prim e-mail cu salutări Anișoarei, colega noastră din redacție. Prin intermediul ei, cercurile concentrice ale mesajului meu vor ajunge și la celelalte ființe dragi de acasă. Apoi, optăm în trei - Vasile, Andrei și cu mine - pentru varianta Lisbon by step, o experiență obligatorie pentru cel care vrea să înțeleagă ceva din sufletul unei metropole. VASILE GÂRNEȚ: Cum să definești un oraș în câteva rânduri? De vreme ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răpește privilegiul de a ține în raza vederii castelul, el dispare după acoperișurile clădirilor de care ne apropiem. Prea încrezuți în capacitatea noastră de orientare într-un loc străin, care, în plus, desfide geometria formală, discutând încă febril subiecte de acasă (ce vreți?, distanța dintre minte și trup!), greșim direcția, descriem un cerc și coborâm în una dintre piețele istorice vizitate la începutul promenadei. O glumă a Lisabonei cu turiștii neatenți. De data aceasta hotărâm să pornim într-o direcție clară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am fi așteptat, facem o escală la țărmul Oceanului, într-un loc numit, foarte plastic, Boca del Inferno (Gura Infernului). Toată lumea se înghesuie să se fotografieze - o poză cu Atlanticul în fundal îi va impresiona cu siguranță pe cei de acasă. Eu mă aventurez pe faleza abruptă până jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună, năpădită de scoici și zdrențe de mușchi. Valuri calde și înspumate se sparg de stâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
etc., apreciate cu superlative de către toți scriitorii. I-am auzit pe CSI-iști aruncând glume amenințătoare către scriitorii din Vest: „Mâncați bine, cu rezervă, pentru că pe traseu vor urma și Rusia, și Belarus”. O dureroasă reamintire a unor realități de acasă, pe care atmosfera de aici, situată sub semnul esteticului și al belșugului material, reușise s-o estompeze... Am ieșit pe verandă. Plaja, printr-un crater șerpuitor săpat de valurile oceanului, inundat probabil în perioada fluxurilor, vine până foarte aproape de vilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spulbera din narcisismul nostru păgubos. Dar, să revin în sala de discuții. Descriu, la sugestia unei studente filologe din asistență, peisajul literar din Moldova, căutările postmoderniste ale tinerilor scriitori, care sunt încurajați în această tendință nu atât de realitățile de acasă, cât de contactele lor cu literatura română de ultimă oră și cu literatura europeană, prin intermediul cărora surprind datele epocii și modificarea necontenită a modelor pe piața bunurilor simbolice. Urmează ucraineanul, care rostește foarte energic un discurs proindependență. Asta este; fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de rudenie cu România sunt un atu care trebuie fructificat... Abia mă stăpânesc să nu-i „demolez” imaginea ușor idilică despre realitățile basarabene. Nu-i spun - am simțit întotdeauna o jenă dureroasă să-i vorbesc unui străin despre mizeria de acasă - că avem și noi conducători care n-au aflat nici până acum că, de fapt, vorbesc limba română. Iar statul român, împotmolit greu în reziduuri neocomuniste și cu reforma economiei blocată, va schița probabil un plan strategic în ceea ce privește relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un adevărat actor. După „recital”, contemplu împrejurimile verzi, care sunt splendide. Ne aflăm „la țară”, dar totul este extrem de bine lucrat și îngrijit, nu ca haosul și paragina de la noi. Dar refuz să mai compar ceea ce văd cu imaginile de acasă. Îmi stric numai dispoziția. 12 iunie, luni VASILE GÂRNEȚ: Mă trezesc devreme, la 6.00. Cobor să predau bagajele la recepție, prilej cu care constat că am adunat, în doar trei din cele 19 orașe câte numără traseul lui Literatur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și are maniere de orășean umblat, Hule e din Moravia de sud, dintr-o localitate aflată la granița cu Austria. E pescar și iubitor al vinurilor franțuzești, care nu se prea găsesc în zona lui. Lunecăm repede spre subiecte de acasă. Cei doi ne întreabă de ce s-a întors Moldova la neocomunism. Ce s-a întâmplat? Nu puteau înțelege, erau stupefiați. Recunosc că am găsit cu greu explicații. Am vorbit de implicarea KGB-ului, de vina intelectualilor noștri, de faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și, de asemenea, materialul propagandistic al vremii: ziare, calendare, broșuri, afișe, cărți poștale răspândite prin tranșee, înfățișând caricaturi și cancanuri la adresa inamicului - Wilhelm al II-lea, împăratul german -, menite să ridice moralul soldaților, sau scrisori ale militarilor către cei de acasă (păstrate cu sfințenie de câteva generații). Două săli izolate consacră episodul terifiant al folosirii gazului yprit. Ai ocazia să trăiești „pe propria piele” întreaga grozăvie a momentului într-o sală în care răsună câteva explozii, una după alta. După risipirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
turneului. Astăzi, 21 iunie, a fost solstițiul de vară. O zi lungă, încărcată de impresii, cu câteva reprize de ploaie și o furtună. E ultima noapte petrecută în Vestul prosper înainte să intrăm pe drumul denivelat al Estului. Lumea de acasă îmi pare mult prea îndepărtată, minusculă, izolată, atemporală. Atât timp cât nu ieși din „țarc”, cât rămâi în universul tău strâmt, capeți dimensiunile umile ale lumii la care te raportezi. Când însă comunici cu alte spații, mai ambițioase, ești excedat, te extinzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mari. Vodca poloneză nu e grozavă, dar ne încălzește pe ploaia aceasta care nu mai contenește. Stăm la masă cu András Ferenc Kovács, care scrie cărți poștale pentru ai săi, din România, la Târgu-Mureș. Această obsesie a cărților poștale trimise acasă, prin care îți marchezi prezența pe harta traseului. Și ceilalți colegi români - Andrei Bodiu, Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu - au această preocupare: să trimită ilustrate acasă. Noi, basarabenii, suntem mai puțin sentimentali, mai puțin „dați” cu ceremonii de familie, dar nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cărți poștale pentru ai săi, din România, la Târgu-Mureș. Această obsesie a cărților poștale trimise acasă, prin care îți marchezi prezența pe harta traseului. Și ceilalți colegi români - Andrei Bodiu, Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu - au această preocupare: să trimită ilustrate acasă. Noi, basarabenii, suntem mai puțin sentimentali, mai puțin „dați” cu ceremonii de familie, dar nici nu avem siguranța că asemenea „bezele scrise” vor ajunge la destinatar. Dacă „Poșta Moldovei” ne deschide și citește toate plicurile sosite pe adresa revistei Contrafort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rândul meu să mint, spunându-i că nici nu am crezut lucrul acesta, pur și simplu sunt obosit și chiar frisonat de faptul că am intrat într-o zonă geografică pe care o văd semănând mult cu ceea ce am lăsat acasă. (Nu bănuiam atunci, stând în acel compartiment de tren, că la Kaliningrad e mult, mult mai rău decât la Chișinău.) VASILE GÂRNEȚ: Predăm bagajele studenților și le vom recupera - în baza unor tichete - tocmai la hotelul Baltika, situat în afara orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și marea ne zâmbește binevoitor. Mă plimb cu Andrei Bodiu printre tarabele cu ambră - o industrie înfloritoare în aceste locuri în care, de câțiva ani, „s-a dat drumul” la turiști. Mă hotărăsc să cumpăr niște salbe pentru doamnele de acasă, ținând cont că n-am mai apucat la Malbork. Sporovăim apoi pe terasă, la o bere. Aici ne găsesc și ceilalți membri ai grupului nostru român - Vasile, Nae și Adrian. Aflu de la ei că au fost abandonați pe stadionul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din gura unei românce basarabence. Maria este interesată de... daci, de originile noastre strămoșești, de arhaisme și elemente cosmice - pe acestea, evident, tot dacii le-au descoperit primii în Europa. Lucrează la un tratat, dar are nevoie de cineva de acasă, care să-l redacteze la nivel stilistic, pentru că scrie tot mai puțin în limba română. Andrei Bodiu ascultă dialogul nostru și se enervează, vrea să replice, dar îl rog să mă lase pe mine să „înfrunt dacii”... Mâncarea și vinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
liniștit. O cină excelentă, stropită cu vin din Chile. VITALIE CIOBANU: Este pentru prima dată după mai multe zile când îi văd pe colegii noștri estonieni din Tren îmbrăcați la patru ace sau, mă rog, aproape la patru ace. Sunt acasă, deși călătoria încă nu s-a terminat (ce șansă să te afișezi în fața alor tăi ca membru al unei echipe simandicoase de scriitori europeni!), lumea e mică, toți se cunosc bine între ei, nu poți ascunde nimic și, în pofida firii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sună pe femeia de serviciu de la etaj să verifice dacă spun adevărul. Da, așa este, dar pașaportul, oricum, lipsește. Tipa îi spune că a preluat schimbul abia acum o oră de la o colegă de-a sa, care a și plecat acasă. Nu mă mai stăpânesc, încep să strig revoltat, și mai apar încă vreo trei recepționere. Caută toate cu febrilitate pașaportul prin sertarele meselor, în seifuri... Un milițian - a ieșit, pare-se, de la bar - întreabă și el care-i pricina scandalului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu scriitori de la baștina lui Yanka Kupala. Le spun cum „m-am odihnit”. Mă apropii din nou de recepție, împreună cu VITALIE CIOBANU și Andrei Bodiu, care „îmi sar în ajutor” (Vitalie, calm, le sugerează angajaților de la hotel s-o sune acasă pe recepționera care a primit pașaportul, Andrei asistă cu o privire mirat-nedumerită, descifrând în această întâmplare o simplă tracasare KGB-istă). Se implică și attendent-ul scriitorilor beloruși din Trenul Literaturii, Ludmilla Gorbacheva, o ochelaristă delicată și liniștită, care mă asigură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Varșovia. Ne orientăm ușor. Toți cei pe care-i întrebăm, ne spun că trebuie să traversăm un pod, apoi începe orașul istoric, ori, mai exact spus, fragmentul de „oraș istoric” rămas după război. Corinne a vorbit cu cei de acasă și pare ușor preocupată. Nu-mi oferă prea multe detalii, nici eu nu insist, dar înțeleg că mama ei are probleme de sănătate. Schimbă vorba și-mi spune că încă îi vâjâie capul după periplul prin Rusia și Belarus. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prima parte a traseului, când încă nu învățaserăm să ne identificăm după fizionomii și ecusoane. A fost însă și vizita lui Thomas Wohlfahrt la Berlin, pe când eram la Marlbork, atunci când a trebuit să plece subit, alertat de un telefon de acasă - era tocmai perioada fierbinte a partajării bugetului public pentru anul următor și trebuia să obțină subvenția de stat pentru Casa sa de Creație, o alocație deloc sigură. Thomas le „suflase” concurenților săi din Berlin, cu Literatur Express-ul, partea leului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]