58,131 matches
-
numindu-i pe toți « ticăloși și invidioși ». Dintotdeauna predispus la boala nervoasă, scriitorul va suferi, de altfel, de depresie. Pentru că simțea că înfloritoarea sa carieră literară ar putea fi afectată de activitatea de inginer militar, Dostoievski își cere demisia, în scris, la data de 19 octombrie 1844. La începutul anului 1846, publică nuvela "Omul dedublat", care are parte de un tratament aspru din partea criticilor. Chiar și Belinski, deși intuiește « geniul creator » din spatele operei, îi critică prolixitatea și caracterul fantastic. "Domnul Proharcin
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
secolului 20, găștile vor marca pereții și alte bunuri publice cu numele bandei prin tag-uri, pentru a-și delimita teritoriul. Pe la sfârșitul secolului XX, tag-urile neasociate unei găști au devenit mai comune. Artiștii graffiti își scriau "tag"-ul doar de dragul scrisului, sau ca să-și consolideze reputația și prestigiul de "writer" (scriitor) sau artist de graffiti. Primele cazuri documentate de însemnări ilegale create cu un spray cu vopsea au fost create de un artist numit "Cornbread" din Philadelphia. Spray-ul a devenit
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
vlåșca limba" sau "vlåșki" „vlăhește”, iar cei din Žei̯ân - "žei̯ånsca limba" sau "žei̯ånski" „jeiănește”. Fiindcă istroromânii au fost de la început într-un proces treptat de asimilare, iar limba lor nu a fost folosită în scris de vorbitorii ei, aceasta este puternic influențată de limba croată, fiind considerată de UNESCO în pericol grav. În prezent există unele acțiuni de salvare și păstrare a limbii istroromâne, desfășurate de către asociații culturale, cu un oarecare sprijin din partea autorităților. Vorbitorii
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
(întâlnit scris și ca Occam) (cca. 1285 - 1349, München) a fost un filozof, moralist și scriitor politic de formație franciscană, considerat printre cei mai influenți gânditori din întreg secolul XIV. El a promovat prin teoriile sale o concepție nominalistă, care respingea ideea
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
și Istorice" ("Literary and Historical Society") din Dublin, în cadrul căreia a citit la 20 ianuarie 1900 un tratat despre "Teatru și viață" ("Drama and Life"), bucurându-se de un succes imens. Pasiunea lui tot mai arzătoare pentru artă și pentru scris nu i-au permis să se concentreze pe cerințele universității și a obținut astfel note dezamăgitoare la examene. În acest timp, familia lui se confrunta cu lipsuri materiale serioase, singura sursă de venit fiind pensia lui John Stanislaus. James Joyce
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
alătură și o menajeră, Maria Kirn. Eileen Joyce își amintește un eveniment care ar fi putut schimba într-un mod catastrofal cariera literară a lui Joyce. Într-o zi când Nora i-a imputat faptul că își pierde timpul cu scrisul, Joyce s-a înfuriat atât de tare încât a aruncat în flăcări manuscrisul romanului la care lucra ("Portret al artistului în tinerețe"). Din fericire, Eileen și Maria Kirn s-au repezit imediat spre sobă și au salvat prețiosul document. Joyce
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ar fi ajutat tatăl să scrie "Veghea lui Finnegan": o rudă apropiată, Bozena Schaurek, ar fi văzut-o cum dansa în tăcere, în aceeași cameră în care Joyce își redacta manuscrisele. Între cele două acte artistice, aparent paralele, dansul și scrisul, s-ar fi stabilit un dialog profund, din care Joyce a extras inspirația pentru ultimul său roman. Caracterul abstract și încifrat al cărții "Veghea lui Finnegan" este așadar, în opinia lui Carol Loeb Shloss, o transpunere în cuvinte a unui
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
inovator, reprezintă o astfel de perturbare a „Ordinii Simbolice”, o invazie a subconștientului. Cea mai faimoasă interpretare psihanalitică îi aparține însă lui Jacques Lacan, care îi dedică lui Joyce un seminar, "Le sinthome", în 1975-76. Conform lui Lacan, pentru Joyce scrisul are funcția de preveni instaurarea unei psihoze, fiind „cordonul suplimentar” care unește, într-un nod boromean cele trei registre (sau „Ordini”) psihanalitice: Imaginarul, Simbolicul și Realul. Un astfel de cordon, denumit „sinthome”, este soluționarea unei traume generate de eșecul, absența
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
continuă care produce două valori "m" și "n" produce, de asemenea, orice valoare care se situează între "m" și "n". O funcție este "continuă" dacă ea nu „sare”, adică dacă graficul ei poate fi trasat fără a ridica instrumentul de scris de pe hârtie. Se poate arăta că această proprietate este valabilă pentru funcția . Deoarece "f" ia valori pozitive arbitrar de mari și arbitrar de mici, orice număr se află între "f"("x") și "f"("x") pentru "x" și "x". Prin urmare
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
origine poloneză care-și povestește minunat aventurile sale de marinar și contrabandist. Această întâlnire cu Joseph Conrad, care deja își terminase primul său roman, va trezi în el tentația de a deveni scriitor. Mi-ar plăcea să fiu dotat pentru scris", mărturisește el într-o scrisoare adresată unui prieten, "cred într-adevăr că este mijlocul cel mai agreabil de a câștiga bani, dar important pentru mine nu este atât faptul de a scrie, cât ideile exprimate. Presupun că arta de a
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
Este un atent observator al trăsăturilor care relevă calități sau defecte rezultând din determinarea socială a personajelor. Compasiunii sale sincere, izvorâtă dintr-o înțelegere sensibilă a nedreptăților ca și a victimelor epocii, i se adaugă însă uneori tendințe moralizatoare tradiționale scrisului englezesc. Scriitorul a apărut unora dintre criticii sau comentatorii săi ca un om care-și zugrăvește personajele sub multiple aspecte, abținându-se însă de a le judeca. În fapt, prin însăși alegerea și punerea în valoare a unei trăsături sau
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
fondată de prietenul său Masaoka Shiki. Imediat a publicat un alt roman, Botchan, o altă operă care i-a consolidat admirația publicului, dar și recunoașterea criticilor. Și-a părăsit postul de la universitate în 1907, pentru a se dedica în exclusivitate scrisului și a devenit editor literar la unul dintre cele mai importante ziare japoneze, Asahi Shimbun. A scris câte un roman pe an până în 1916, când a murit din cauza unui ulcer la stomac. Temele romanelor sale sunt lupta oamenilor obișnuiți cu
Sōseki Natsume () [Corola-website/Science/298873_a_300202]
-
obținut o slujbă în Ministerul de Finanțe și părea să se îndrepte spre o carieră de funcționar extrem de promițătoare. Cu toate acestea era istovit și tatăl său a fost de acord să se retragă un an și să se dedice scrisului. În final, extrasele de cont ale drepturilor de autor încasate de Mishima după primele succese literare aveau să-l convingă că fiul său este făcut să fie scriitor. Mishima scria romane, nuvele, povestiri și eseuri literare, precum și piese extrem de apreciate
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
că mușchii de oțel se pot transforma în scop existențial și în obiect de artă. Viața lui capătă sens prin uniunea dintre artă și existență, dintre stilul literar și un ethos al acțiunii, reînviind idealul japonez străvechi al unității contrariilor. Scrisul poate deveni, asemenea antrenamentelor din artele marțiale, stilul personal al autorului, fiind supus acelorași încercări de a obține un corp textual perfect, eliberat de orice surplus. Trupul perfect devine un element esențial al eroului tragic, care nu poate cunoaște o
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
anul 1948 a întemeiat în București, cu ajutorul lui M. Vâlsan, un grup inițiatic pe care l-a condus până prin 1958 când, din cauza izolării și a ambianței ostile, grupul s-a dizolvat. În toată această perioadă, Vasile Lovinescu a renunțat la scris, consacrându-se ritualului și realizării spirituale, împreună cu grupul respectiv, totul rămânând ascuns lumii profane. A întreținut legături prin scrisori cu F. Schuon, T. Burckhardt și M. Vâlsan. În 1958 a întâlnit la Fălticeni pe subtila, dar puțin cunoscuta poetă Lucreția
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
tradiții exo și esoterice universale. După moartea prematură a Lucreției Andriu, grupul s-a reunit cu aceeași regularitate, în alte locuri, până în anul 1980, când Vasile Lovinescu s-a retras la Fălticeni. Încă din 1964, Vasile Lovinescu și-a reluat scrisul, resimțind nevoia de a fixa adevărurile tradiționale care, transmise numai oral, riscau să se dilueze sau chiar să se piardă. Așa s-au închegat între 1964-1972 cele două studii, "Al patrulea hagialîc" (despre universul romanului lui Mateiu Caragiale, Craii de
Vasile Lovinescu () [Corola-website/Science/298905_a_300234]
-
Vâlșan și Vasile Lovinescu. Dintre alți "învățăcei" mai cunoscuți, îi vom menționa pe Titus Burckhardt și Martin Lings. Mihai Vâlșan a devenit, după moartea lui Guenon, redactorul șef al revistei "Etudes Traditionnelles", și a început publicarea operei postume a acestuia. „Scrisul lui René Guénon este idiomatic: complex, arborescent, cu precizări, reveniri și nuanțări, practic, infinit recesive. Scrisul lui dezvăluie în aceeași măsură în care ocultează. Nu e o scriitură ușor de urmărit, mai ales astăzi, când a fi succint în exprimare
René Guénon () [Corola-website/Science/298917_a_300246]
-
Martin Lings. Mihai Vâlșan a devenit, după moartea lui Guenon, redactorul șef al revistei "Etudes Traditionnelles", și a început publicarea operei postume a acestuia. „Scrisul lui René Guénon este idiomatic: complex, arborescent, cu precizări, reveniri și nuanțări, practic, infinit recesive. Scrisul lui dezvăluie în aceeași măsură în care ocultează. Nu e o scriitură ușor de urmărit, mai ales astăzi, când a fi succint în exprimare a devenit, din nefericire, o virtute.” (Augustin Ioan, „Liternet.ro”) „Persoana care a contribuit mai mult
René Guénon () [Corola-website/Science/298917_a_300246]
-
adăuga: „Am vrut la un moment dat să spun că scriitorul, dacă intră în politică animat de idealuri mărețe, ca Heliade-Rădulescu, în ciuda faptului că știe riscurile la care se expune, trebuie să facă din activitatea lui politică un corolar al scrisului și personalității sale.” O comparație este propusă de Caius Dobrescu în termenii următori: „O altă asociere pe care nu mi-o pot reprima [...] este aceea cu filmele lui Peter Jackson după "Stăpânul inelelor" de J.R.R. Tolkien. [...] ceva analog se petrece
Gheorghe Crăciun (scriitor) () [Corola-website/Science/297755_a_299084]
-
sărbătorilor, a trebuit să se despovăreze și nu m-a trecut în acte ca să nu mă îmbătrânească cu un an de cinci zile. Așa că apar în acte la 1 ianuarie.“ („Satul transilvan, cu toată austeritatea lui, este o permanență a scrisului meu“ - Dialog, loan Alexandru, (în) ..Convorbiri literare”, Iași, 1987, nr. 3, martie, p. 3). Într-adevăr, în „Registrul de nașteri al comunei Mihăiești“ (în 1941, localitatea Topa Mică aparținea de comuna Mihăiești) la poziția nr. 1 din anul 1942 este
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
este legănată de tradiția teribilă a Transivaniei, a unui sat, aș putea spune ancestral, de dealuri ce premerg Munții Apuseni, cu oameni viguroși, păstrători de tradiție și rânduieli. [...] Satul transilvan, cu toată austeritatea și sacralitatea lui, este o permanență în scrisul meu. Când am plecat de acolo am avut sentimentul că am plecat din rai și așa a fost. Până când am înjghebat familia în care am regăsit acel rai, într-o altă formă, satul a rămas nucleul existenței mele.” („Satul transilvan
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
sentimentul că am plecat din rai și așa a fost. Până când am înjghebat familia în care am regăsit acel rai, într-o altă formă, satul a rămas nucleul existenței mele.” („Satul transilvan, cu toată austeritatea lui, este o permanență a scrisului meu“ - Dialog, Ioan Alexandru). „Am copilărit într-o perioadă mai zbuciumată din istoria noastră, dar trăiam în natură. Călăream caii de mic și codrul era la doi pași de sat, turmele și izvoarele și cerul uriaș revărsat peste noi. Dormeam
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
un necunoscut nu tocmai bine văzut în Clujul din care a trebuit să plec și știam cuvântul lui are greutate, cum a și avut, în sensul că m-am putut statornici într-un loc să-mi văd de carte și scris. Beniuc m-a ajutat să reintru la Facultate și mi-a scris prefața cărții fără să mă cunoască.” (loan Alexandru, „A fi poet înseamnă a lua în grija ta totul, tot ce ființează într-o patrie”). În același an devine
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
din Cluj — datată, 11 ianuar 1971, Aix-la Chapelle -, răspunde celor care „mi-au adus unele obiecții în ce privește truda mea în căutarea Izvoarelor adevărate din care se cuvine a se hrăni poetul...” și își reafirmă atitudinea față de poezie, de responsabilitate a scrisului. În 1972 apare, în traducere, „Cântarea Cântărilor“, la Editura Științifică și Enciclopedică din București, colecția „Biblioteca Orientalis”; traducere din limba ebraică, note și comentarii de Ioan Alexandru; studiu introductiv de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. În 1973 obține Doctoratul în Filologie cu teza
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
cardinalului formează armata cu scopul pentru atac: în 1543 din Rimini și Santarcangelo, iar în 1549 din Verucchio. Fiind în față cu aceste noi pericole, Sân Marino întărește fortificațiile și cere ajutor de la Urbino. Acest fapt necesită obligațiune fixată în scris și este public. Timp de 4 secole Sân Marino este aparat de Urbino.Unii consideră chiar aparținând acestui ducat. Dar la sfârșitul secolului al XVII-lea ducatul este pe sfârșit. Ducele este bătrân și fără moștenitor, se pare ca averea
San Marino () [Corola-website/Science/297781_a_299110]