569,274 matches
-
completă a localității în care se adăpostesc unitățile concentrate în acest scop”". La comandamentul Diviziei 1 Cavalerie la începutul anului 1919 au sosit informații care indicau o creștere bruscă a efectivelor ruso-ucrainene în regiunea orașului Moghilău, precum și o intensificare a actelor teroriste și a diversiunilor, mai ales în nordul provinciei. Un ordin al generalului Constantin Prezan din 6/19 ianuarie 1919 a cerut trupelor din Basarabia să procedeze "„cu toată asprimea”" față de cei care tulbură ordinea, cerându-le în același timp
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Petrescu. În contextul evenimentelor care s-au dovedit grave, pe 9/22 ianuarie generalul Prezan a emis un nou ordin către Corpurile 4 și 5 Armată, solicitând să fie luate măsuri drastice împotriva tuturor celor care s-au dedat la acte criminale.În acest ordin au fost precizate următoarele: "„Pe viitor toate trupele care vor trece frontiera noastră nu vor fi considerate ca trupe organizate. În consecință, aceste bande nu se vor bucura de legile care se aplică în război trupelor
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
de la Bender (Tighina) și Tatar Bunar au inaugurat o practică permanentă a raporturilor pe care autoritățile sovietice le-au avut cu România, anume menținerea deliberată la frontiera comună a unei stări de încordare permanentă și nesiguranță, ca semn al nerecunoașterii actului de unire al Basarabiei cu România. Turnura pe care au luat-o evenimentele a produs dificultăți României în ceea ce privește problema Basarabiei, la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Exprimându-se într-o ședință a Consiliului de Miniștri în 27 martie
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
militare, a celor responsabile de evidența populației, sau a Direcției Generale a Siguranței, s-au putut face doar estimări de ansamblu a numărului de refugiați sosiți ulterior în sens invers de pe teritoriul de dincolo de Nistru. S-au comis în regiune acte de teroare, crime și jafuri. Conform primarului rus de origine din acele vremuri al orașului Hotin - Gacikievici, acesta au fost "„opera unor tâlhari”", declarație susținută de cei doi rabini ai orașului Nahiev Ițikovici și Samuel Haiss. Atât autointitulatul "Directorat al
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
4 Armată (G-ral Nicolae Petala) și al Diviziei 1 Cavalerie (G-ral Mihail Schina), ei și-au exprimat ulterior aceleași păreri în legătură cu ceea ce au considerat că a fost condamnabil în comportarea Armatei Române, susținând că cei care au fost vizați în timpul actelor de reprimare ordonate de comandamentele române nu pot fi considerați decât "„victime nevinovate”" (vezi mai jos Episodul celor 3 ofițeri ai Misiunii Militare Britanice). Sursele militare românești confirmă un număr de 300-400 de bolșevici uciși, dar conform surselor ucrainene, de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Ținutul dintre Prut și Nistru așadar, în 1918 ar fi fost ocupat de România, „regimul de ocupație al Basarabiei de către România „burghezo-moșierească” - instituit după ocupare, fiind înfierat. Asupra istoricilor sovietici necesitatea de a scoate în evidență cruzimea autorităților române și actele de rezistență de pe plan local, a fost precumpănitoare în raport cu mitul ajutorului sovietic altruist. Cristian Racovski în 1925 și Naum Narcov în 1940 au caracterizat rebeliunea ca fiind cea mai importantă și cea mai sângeroasă din întreaga perioadă interbelică (Narcov a
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
În 1556, nobilii transilvăneni l-au rechemat în țară pe Ioan Sigismund Zápolya și, în cadrul Dietei de la Szaszsebes, l-au ales principe al Transilvaniei. În 1568, principele Ioan al II-lea a semnat Edictul de la Turda cu privire la libertatea religioasă. Acest act va avea un impact de durată în istoria regiuni. În 1570, Ioan Sigismund Zápolya, fiul lui Ioan I Zápolya, a renunțat la pretențiile sale la titlul de rege al Ungariei (1540-1570) în favoarea lui Maximilian al II-lea de Habsburg, care
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
dispărută). Stabilirea timpului edificării acestui lăcaș, ctitorie a unei familii cneziale locale, rămasă anonimă, comportă mari dificultăți. Istoricul de artă Virgil Vătășianu a indicat perioada imediat următoare marii invazii mongole din anii 1241-1242. În mod asemănător, Vasile Drăguț a plasat actul ctitoricesc la cumpăna sec. XII-XIV. Diferit însă de cei doi, Adrian Andrei Rusu, luând în calcul atât rezultatele campaniei arheologice întreprinse în anii 1989 și 1990 în satul Vad, unde a fost descoperită o fundație cu plan identic, databilă în
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
corporative sau specifice unei industrii anume pentru mai mult de 100 de coduri recunoscute pe plan național și internațional. Printre cele mai importante sunt: În afara acestora, chestiuni cum ar fi "Sisteme de management a riscului", "Sustenabilitate", "Management al Energiei conform Actului German al Energiei Reutilizabile", "Educație", "Sisteme de confidențialitate și excelență în afaceri" devin din ce în ce mai importante în cadrul serviciilor de certificare. Alte domenii importante sunt Sănătatea și Serviciile Sociale. Grupul are o abordare specială: serviciile de evaluare sunt în principal oferite prin
DQS () [Corola-website/Science/328041_a_329370]
-
înmânat lui Nicolae Ceaușescu, la data de 28 martie 1974, un „sceptru prezidențial” în momentul în care a devenit primul președinte al Republicii Socialiste România. Cu această ocazie, Salvador Dali i-a trimis o telegramă cu următorul conținut: "„Apreciez profund actul dumneavoastră istoric de instituire a sceptrului prezidențial”", publicată de ziarul Scânteia la 4 aprilie 1974. Puțini au fost cei care au sesizat că excentricul pictor a subliniat ridicolul situației, și că telegrama a fost o ironie la adresa lui Ceaușescu, primul președinte
Sceptru () [Corola-website/Science/328068_a_329397]
-
anti-românești și s-ar subordona în probleme de politică externă hegemoniei SUA. Ridicarea reprezentanței Austriei la rangul unei legații sub însărcinatul cu afaceri de atunci Dr. Albert Filz, în urma semnării Tratatului de Stat în 1955 poate fi considerat drept urmare un „act simbolic”. Ulterior, erau necesare schimbări de personal la conducerile de vârf ale celor două state, care să ducă spre o îmbunătățire a relațiilor. De partea română, numirea lui Ion Gheorghe Maurer în funcția de Prim Ministru și a lui Corneliu
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
cele mai radicale secte (cum erau de pildă unitarienii) care erau persecutate în restul continentului puteau găsi aici refugiu și puteau scăpa de persecuții, stat despre care cardinalul Hoszjusz spunea gă a devenit „"un loc de adăpost pentru eretici".” Acest act de toleranță nu a fost impus de un guvern și nu a fost consecința unei îndelungate stări de război, ci mai degrabă a rezultat dintr-o inițiativă a societății polono-lituaniene. A fost în mod sigur influențat de ecoul masacrului din
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
și securitatea uniunii statale au fost semnate de ceilalți episcopi doar dacă era explicit prevăzută stipularea că prevederile nu se extind și asupra toleranței religioase ("excepto articulo confoederationis."). Un alt episcop, Wawrzyniec Goślicki, va fi excomunicat pentru că a fost semnatarul actelor Sejm-ului din 1587. Articolele Confederației de la Varșovia vor fi mai târziu încorporate în Articolele Henriciane, devenind astfel, alături de Pacta Conventa (deasemenea instituită în 1573), prevederi cu caracter constituțional al uniunii statale polono-lituaniane. La sfârșitul secolului al XVI-lea Polonia și
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
Clement al VIII-lea (prin bula din 29 octobrie 1594), iar în Polonia de episcopul de Chełm, Stanisław Gomoliński. Ceremonia deschiderii oficiale a cursurilor a avut loc pe 15 martie 1595. La 5 iulie 1600 Jan Zamoyski a scris în actul de fundare al Academiei memorabila frază: “așa sunt și țările, cum este și educația tineretului lor” (pol. ""takie są rzeczypospolite, jakie ich młodzieży chowanie""). În 1601 regele Sigismund al III-lea Vasa a confirmat acest act. Academia Zamoyska a fost
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
Zamoyski a scris în actul de fundare al Academiei memorabila frază: “așa sunt și țările, cum este și educația tineretului lor” (pol. ""takie są rzeczypospolite, jakie ich młodzieży chowanie""). În 1601 regele Sigismund al III-lea Vasa a confirmat acest act. Academia Zamoyska a fost creată după modelul celei din Strassburg. Inițial avea trei departamente (artele liberale, drept, medicină) și șapte facultăți. Din 1637 va primi dreptul de a elibera titluri de doctor în filosofie. În 1648 îi va fi adăugat
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
așezat la sud de șoseaua națională Făgăraș - Sibiu. Localitatea s-a format pe valea cu același nume, printre dealurile de la marginea de jos a câmpiei piemontane. Pe hotarul satului sunt izvoare care îi justifică numele. Valea Sărății este pomenită în actul de danie al lui Mircea cel Bătrân pentru satul învecinat Scoreiu. Prima atestare documentară o avem în tranzacția pe care Ioan Gereb de Vingart o făcuse cu comitele Petru în 1466. În continuare satul este menționat și printre daniile pe
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
din jurul Nocera, și nici nu se poate spune că, înainte de a deveni principe, ar fi utilizat vreun titlu formal. Hrisoavele sale se referă la el mereu că "Iordan, fiul lui Iordan fost principe" ("Jordanus Jordani filius quondam principis"). Într-un act de danie din 1113, Iordan afirmă că proprietatea pe care o oferea se află "în teritoriul de Nocera, care îmi aparține mie" ("în territorio Nucerie quod michi pertinet"). În toate hrisoavele emise de el începând din acea dată el recunoaște
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
în stradă 1 decembrie 1918 nr.52), edificiu aflat pe lista monumentelor istorice din orașul Brăila și care, de curând, a fost renovat, reprimind măcar o parte din strălucirea de altădată. În 1934, marele industriaș și filantrop a întocmit un Act de donație prin care lasă brăilenilor primăria din comuna Nedelcu P. Chercea, dispensarul, școala de băieți și fete și grădiniță de copii. Nedelcu P. Chercea a ctitorit și biserica Mănăstirii Vladimirești din județul Galați, înființată de Maica Veronica, lăcaș sfânt
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
mergând către Roma, pentru a-și demonstra sprijinul față de antipapa Anaclet al II-lea. Cu toate acestea, pe când Rainulf se afla plecat la Roma, soția sa, Matilda, împreună cu fiul ei, au fugit la fratele ei Roger în Salerno, invocând anumite acte de cruzime ale lui Rainulf. Roger l-a chemat pe Rainulf în fața curții, însă acesta a refuzat să compară. Roger a fost nevoit, în lipsa vasalului său, să anexeze comitatul de Avellino de la Richard, fratele lui Rainulf. Rainulf a solicitat restituirea
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
Silistra), aflată la mare depărtare de ele. În acest context, s-a decis înființarea Mitropoliei Proilaviei. Prima atestare certă a mitropoliei datează de la 1580, când printre membrii Sinodului patriarhal din Constantinopol apare și „"smeritul mitropolit al Proilavului, Gavriil"“. Într-un act sinodal al Patriarhiei de Constantinopol, din mai 1590, prin care se înființează Patriarhia Rusiei, se găsesc iscăliturile a 108 ierarhi, între care și „"Nectarie fost al Proilaviei"” și „"Antim al Proilaviei".” Istoricul Demostene Russo conchidea că „"mitropolia exista si înainte de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
pe acolo" (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) "aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru."" Totuși, din anul 1753 și până în 1767, mitropolitul Filotei semnează ca ""fost al Proilavului ""multe acte patriarhale. Bazându-se pe acest lucru, prof. dr. Mircea Păcurariu crede că "nu este vorba de o caterisire, ci numai de înlăturarea sa din scaun". Episcopia Hotinului, sufragană (supusă) Mitropoliei Proilaviei, avea totuși să fie înființată în a doua jumătate
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Alexandru I numește pe fostul domn al Țării Românești, Constantin Ipsilanti, în calitate de domn unit al Moldovei și Țării Românești. Singura decizie semnificativă a efemerei sale domnii a fost trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Mitropolia Proilaviei era practic din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Chiar din timpul conflictului, în speranța ocupării teritoriale a Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, și a dominării lor prin
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
la Nord de Dunăre. După război, Patriarhia Ecumenică reorganizează eparhiile în conformitate cu noua realitate teritorială. În aprilie 1813, cu ocazia alegerii noului Mitropolit de Proilavia, Calinic al IV-lea, această mitropolie este alipită celei de Silistra, creându-se astfel, printr-un act al Patriarhiei de Constantinopol, o singură eparhie - incluzând și teritoriul Dobrogei, cu reședința atât la Brăila cât și la Silistra. Eparhia Proilaviei drvine acum mică și fără însemnătate, astfel că mitropolitul Proilaviei, începând de la 1812, se numește "„al Brăilei și
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
anii 1769-1774, 1789-1792 și 1806-1810. Ca episcopi de Hotin au funcționat patru dintre Mitropoliții Proilavi: Daniil, Ioachim, Chiril și Partenie al II-lea, precum și doi episcopi de sine stătători: Neofit și Amfilohie. Episcopia a fost desființată în 1810 printr-un act al mitropolitului Gavriil Bădulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei: Exarhatul Tomarov (Tomarova) Exarhatul patriarhal al Tomarovului ("Tomarovei") a funcționat pentru o perioadă de 30-40 de ani la mijlocul secoluluii al XVII-lea, având sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
pe baza cărora s-au întocmit lucrările istorice dedicate Mitropoliei Proilaviei sunt puține la număr și în mare majoritate indirecte incluzând: Nu a fost identificată încă arhiva mitropoliei care ar trebui să conțină cel puțin: Condica Sfântă, gramatele de hirotonie, actele și registrele de strângere și predare a contribuțiilor bănești obligatorii, firmanele și corespondența cu autoritățile turcești, scrisori și circulare canonice, etc. Aceste trebuie să fi existat de vreme ce copii ale unora din aceste acte au fost găsite în alte locații. Cele
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]