569,274 matches
-
cel puțin: Condica Sfântă, gramatele de hirotonie, actele și registrele de strângere și predare a contribuțiilor bănești obligatorii, firmanele și corespondența cu autoritățile turcești, scrisori și circulare canonice, etc. Aceste trebuie să fi existat de vreme ce copii ale unora din aceste acte au fost găsite în alte locații. Cele mai plauzibile locații unde ar trebui căutate sunt: Silistra (unde mitropolia și-a stabilit sediul la 1828 după părăsirea Brăilei), Ruse (unde a fost mutată ulterior Mitropolia Dristei de la Silistra) sau Constantinopol, în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de la Sân Nicandro până la promontoriu, Rignano și Capitanate. În 1098, el a donat pământul din afara zidurilor din jurul Monte Sant'Angelo către unchiul său, Ioan, abate de Curte, fiul lui Guaimar al IV-lea de Salerno, în vederea construirii unui ospiciu. Acest act a avut aprobarea papei Pascal al II-lea în ianuarie 1100. Henric a murit nu la multă vreme după aceea, fiind succedat de fratele său Guillaume. În octombrie 1104, Roger Borsa l-a asediat pe Guillaume și l-a alungat
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
același an, Ruby a lansat cel de-al doilea disc single al său, „Get High”, în colaborare cu cântărețul spaniol Juan Magan. Piesa „Touch Me” a fost nominalizată la premiile britanice Online Music Awards din 2011, la categoria „Best Dance Act”. În februarie 2011, Ruby a început colaborările cu HaHaHa Production, lansând piesa „Party Hard”. La începutul anului 2012, a lansat un alt disc single intitulat „Miracle of Love”. Piesa a beneficiat și de un videoclip în regia lui Iulian Moga
Ruby (cântăreață) () [Corola-website/Science/328182_a_329511]
-
orașului medieval, pe drumul Silistrei. Cimitirul era în legătură cu necropola de lângă biserica mitropoliei Proilaviei, reprezentând limita de nord a acesteia. Biserica Veche, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a existat cel puțin de la mijlocul secolului al XVII-lea. Într-un act al Patriarhiei de la Constantinopol, patriarhul Ioanichie ridică la 2 iunie 1641, la rangul de Stravopigie biserica „Sfântul Nicolae” din Ismail, ceea ce înseamnă că în mod cert la Brăila exista o biserică metropolitană, pentru că nu se putea înălța alta în grad
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
major al USLA, era locotenent colonel, Eugen Trandafir Cotună, șeful serviciului de protecție apropiată, era maior. Ceilalți luptători decedați erau subofițeri. De fapt, toată mascarada cu chemarea expresă a lui Trosca și „confundarea” echipajelor USLA cu teroriștii era doar un act josnic de răzbunare personală. Gheorghe Trosca a fost ofițerul de contrainformații care, în anii ’80, l-a depistat pe generalul Nicolae Militaru drept colaborator al GRU, în dosare cu nume de cod „Corbii”, „Igor” și „Olga”. Din acest motiv, Nicolae
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
Amatus, cele două fiice ale lui Petru s-ar fi căsătorit cu doi nobili bogați indicați de către Guiscard. În 1064, cel de al doilea fiu al lui Petru, Godefroi, face trimitere la tatăl său ca "magni comitis Petroni" într-un act de donație către mănăstirea Sfintei Treimi din Venosa. Fiul mai tânăr al lui Petru, Petru, a confirmat această donație cu precizarea "pro remedio anime (ejus)". Petru I nu a reușit să cucerească Trani până la moarte. El este uneori confundat cu
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
regelui. Veniturile regale au scăzut odată cu redistribuirea proprietăților monarhiei și reechilibrarea bugetului s-a făcut prin introducerea de noi taxe regale, care i-au vizat în principal pe musulmani și evrei. Andrei al II-lea a fost influențat puternic în actul guvernării de soția lui, Gertrude de Merania. Ea i-a sprijinit în mod deschis la curte pe rudele sau compatrioții săi, ceea ce a dus în final la asasinarea ei de către un grup de nobili locali în 1213. În regat a
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
de musulmani și evrei în administrația regală. Această interdicție fost reconfirmată de Andrei al II-lea prin noua variantă a Bulei din 1231, care îl autorza pe arhiepiscopul de Esztergom să îl excomunice pe monarh în caz că el încălca prevederile acestui act regal. Cum necreștinii au continuat să fie angajați pe proprietățile regale, arhiepiscopul Robert al Esztergomului a aplicat prevederile Bulei în 1232.. Deși arhiepiscopul nu a mers atât de departe încât să îl excomunice pe rege, Andrei al II-lea a
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
i-a convocat în mod regulat pe reprezentanții clericilor, magnaților și nobililor în așa-numita Dietă, care s-a transformat treptat dintr-un corp consultativ într-unul legislativ în timpul domniei sale. El a fost primul care a ilustrat încoronarea sa în actele oficiale cu simbolul Sfântului Ștefan . Andrei al III-lea, ultimul membru al Dinastiei Arpadiene a murit pe 14 ianuarie 1301. Moartea lui a făcut ca o serie de magnați care câștigaseră de-a lungul timpului un statut de autonomie față de
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
permis ascensiunea la tron a lui Vladislav al II-lea, rege al Boemiei, pe care l-au ales monarh datorită proverbialei sale slăbiciuni. Acest rege era cunoscut ca regele „Dobže” (în traducere „Bine”), datorită obiceiului său de acceptarea a oricărui act care îi era pus în față pentru semnare cu această exclamație. Rege Valdislav al II-lea a donat cea mai mare parte a proprietăților regale marilor nobili. Prin această metodă, regele a încercat să câștige sprijinul magnaților și să-și
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Mănăstirea Sf. Petru a fost una dintre cele mai vechi institute de renaștere liturgică din Austria. În 2001 Institutul Liturgic al Conferinței Episcopilor Austrieci a fost atașat la acesta. "St. Peter Stiftskeller" a fost menționat pentru prima dată într-un act emis în 803 de Alcuin din York, un savant englez însoțitor al împăratului Carol cel Mare; el se pretinde, prin urmare, a fi cel mai vechi restaurant din Europa Centrală.
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
1112. În 1117, mama sa, care între timp se căsătorise cu regele Balduin I al Ierusalimului, a revenit în Sicilia, dat fiind că patriarhul de Ierusalimul declarase acea căsătorie ca fiind invalidă. Roger a simțit această situație ca fiind un act jignitor la adresa mamei sale și a sa proprie, ceea ce poate explica reținerea sa față de plecarea în cruciade. În acea perioadă, Roger s-a căsătorit pentru prima dată, soție fiind Elvira de Castilia, fiică a regelui Alfonso al VI-lea al
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
excellentissimus princeps" Iachint de Bari, care condusese răscoala orașului, a fost spânzurat odată cu mulți dintre susținătorii săi, însă prin aceasta orașul a putut evita să fie jefuit. Execuția principelui Iachint și a consilierilor acestuia a constituit poate cel mai violent act din viața lui Roger. În vreme ce fiii săi înăbușeau ultimele focare de rezistență de pe continent, în 5 noiembrie 1139 Roger s-a întors la Palermo, pentru a pune la punct un mare plan de modificare legislativă: Assizele din Ariano, o încercare
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
revenit pentru a verifica progresele înregistrate de fiii săi în 1140, după care a mers la Ariano, un oraș situat în centrul posesiunilor sale peninsulare (și, de asemenea, unul dintre centrele de rebeliune din trecut). Acolo, el a promulgat marele act legislativ care reglementa toate chestiunile siciliene. Prin acesta, regele și sistemul său birocratic erau învestiți cu puteri absolute, reducându-se autoritatea vasalilor (mereu pasibili a se răscula). Pe când se afla acolo, pentru asigurarea centralizării regatului său, Roger a declarat emiterea
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
ruși că i-ar prefera pe austrieci, în timp ce aceștia îi cred mai legați de turci; de fapt, ei doresc plecarea celor dintâi la fel de mult cum se tem de întoarcerea celor din urmă"".. În urma războiului a fost semnat Tratatul de la București, act fraudulos, deoarece încălca practica internațională, cu toate normele de drept existente la moment. Prin articolele 4 și 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482,630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
Damean descrie, în lucrarea „Carol I al României", modul în care au procedat „aliații" ruși: „Guvernul de la București a luat cunoștință de conținutul respectivului document abia pe 9 martie, prin intermediul «Jurnalului de St. Petersburg» trimis de generalul Iancu Ghica. Acest act «de uimitoare nerecunoștință a Rusiei față de aliata sa» (n.r. - Dimitrie Onciul, „Din istoria României") consacra, printre altele, independența României, însă cu dureroase sacrificii. Articolul 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea), Delta Dunării și Insula Șerpilor către Rusia
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
comediei umane” în nesecata ei inventivitate. Ca și Creangă, arhetipul povestitorilor moldoveni, se ferește de teoretizări și „meditații”, îi place să observe faptele și zicerile oamenilor. E dramaturg prin vocație, îi place spectacolul lumii"„”. "Stânca Miresei", dramă romantică în trei acte, jucată la Teatrul Armatei (azi Teatrul C.I. Nottara) din București, stagiunea 1959-1960. Regizor: Ion Sahighian. Scenografia: Constantin Piliuță. Textul operei a fost viciat grosolan de cenzura proletculturistă a vremii încât autorul s-a văzut nevoit să folosească un pseudonim, Ion
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
gen “Peter Pan”, jucată la Teatrul pentru copii și tineret (azi Teatrul “Luceafărul”) din Iași, stagiunile 1975-1976-1977. Regizor: Constantin Brehnescu. Muzica: Sabin Pautza. Versuri: Ana Mâșlea. "Acțiunea Codalbul" (titlul inițial “Eroii unde se ascund când plâng?”), dramă istorică în trei acte, jucată la Teatrul “Ion Creangă” din București, stagiunea 1976-1977. Se împlinea un veac de la Războiul de Indepență al României). Regizor: Ianis Veakis. Scenografia: Elena Pătrașcanu. "Bumerang la purtător", comedie difuzată la Radiodifuziunea Română, în emisiunea “Teatru la microfon”, în anul
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
lui Leonardo", suită de scenete S.F. difuzată pe Programul 1 al Radiodifuziunii Române în cursul anului 1982. A publicat trilogia de teatru intitulată "Bastardul" la Editura “Tracus Arte”, București în anul 2008, ISBN 978-973-88816-1-7, ce cuprinde drama “Bastardul” în trei acte (9 tablouri), parabola dramatică “Un vis destrămat”, o dramă-fantezie în trei acte (12 tablouri) și comedia romantică “Vila destinului” în trei acte (II tablouri). A primit "Trofeul micului cititor" acordat ex eqo cu Mircea Sântimbreanu de către cititorii Bibliotecii Municipale pentru
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
Române în cursul anului 1982. A publicat trilogia de teatru intitulată "Bastardul" la Editura “Tracus Arte”, București în anul 2008, ISBN 978-973-88816-1-7, ce cuprinde drama “Bastardul” în trei acte (9 tablouri), parabola dramatică “Un vis destrămat”, o dramă-fantezie în trei acte (12 tablouri) și comedia romantică “Vila destinului” în trei acte (II tablouri). A primit "Trofeul micului cititor" acordat ex eqo cu Mircea Sântimbreanu de către cititorii Bibliotecii Municipale pentru Copii din București. A luat premiul al II lea la Concursul organizat
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
intitulată "Bastardul" la Editura “Tracus Arte”, București în anul 2008, ISBN 978-973-88816-1-7, ce cuprinde drama “Bastardul” în trei acte (9 tablouri), parabola dramatică “Un vis destrămat”, o dramă-fantezie în trei acte (12 tablouri) și comedia romantică “Vila destinului” în trei acte (II tablouri). A primit "Trofeul micului cititor" acordat ex eqo cu Mircea Sântimbreanu de către cititorii Bibliotecii Municipale pentru Copii din București. A luat premiul al II lea la Concursul organizat de Romanian Crime Writers Club - prima asociație a scriitorilor de
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
colaborare cu Simon Carstensen, a lansat Jottit. În 2010 și 2011 a fost fellow al Centrului Edmond J. Safra din cadrul Universității Harvard. Swartz a fost implicat într-o campanie publică de oprire a proiectului de lege intitulat „Stop Online Piracy Act” (SOPA), care dorea extinderea monitorizării internetului în chestiunea violărilor drepturilor de autor și ar fi ușurat guvernului Statele Unite ale Americii închiderea paginilor de internet acuzate de astfel de violări. După eșecul acestui proiect legislativ, Swartz a fost principalul vorbitor la
Aaron Swartz () [Corola-website/Science/328387_a_329716]
-
romană. Expresia populară „"Ne revedem la Filippi"” este utilizată pentru a semnifica faptul că mai repede ori mai târziu se ajunge la reglarea conturilor, și derivă din fraza pe care fantoma lui Iulius Cezar i-o spune lui Brutus în actul IV din drama "Iulius Cezar" de William Shakespeare; acest episod literar a fost preluat din "Vieți paralele" de Plutarh ("Viața lui Brutus", 36). Antonius și Octavian au fost victorioși în această bătălie finală împotriva partizanilor republicii. Ei au eliberat câțiva
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
la Palatul Schönbrunn din Viena, și au participat multe figuri importante, inclusiv împăratul Franz Joseph I al Austriei, care era bunicul matern al Prințului Georg. Înaintea nunții, Isabella a renunțat la toate drepturile de succesiune la tronurile austriac și ungar, act cerut tuturor arhiduceselor care se măritau, indiferent de rangul mirelui. Ea a renunțat în mod solemn în fața întregii curți vieneze. În seara dinaintea nunții, a izbucnit un incendiu misterios; acesta a fost stins înainte ca fațada clădirii să fie distrusă
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău. Ulterior, marele paharnic Gheorghe Coci a donat și alte moșii cumpărate în această zonă. Vasile Lupu a întărit mănăstirii toate aceste moșii printr-un act din 24 august 1646, acel privilegiu. La jumătatea secolului al XVII-lea familia Cantacuzino a început să achiziționeze moșii în zonă. La începutul anului 1672, Șerban Cantacuzino, viitorul domn al Țării Românești (1678-1688), a fugit în Moldova și s-a
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]