57,801 matches
-
intoleranți față de femeie. Cei dintîi au cultul familiei, al treilea celebrează iubirea eternă. Asta dovedește o mișcare a spiritului față de obiectul erotic, o neliniște care silește poezia să se deschidă și să îmbrățișeze forme noi de sensibilitate. Arta de a iubi a creat, dar, o artă de a scrie". Citită după mai mult de trei decenii de la apariție, Dimineața poeților își păstrează intactă savoarea și, de ce nu, noutatea abordării. Mărturisește în deschiderea ediției a III-a, preluînd din introducerea de la prima
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un precipitat - precipitatul existenței. "Amor de plumb" este o catastrofă, un rău profund, desăvîrșit, unde focul sacru s-a stins și Bacovia rămîne secat, la fel ca florile sale scheletice, "flori de plumb", ceea ce înseamnă, în esență, neputința de-a iubi. Amorul său e mort, o moarte fără mîine, fără înviere. Și atunci nu mai poate urma decît neantul și înfrigurarea glacială: "și era frig..." "și era vînt", vîntul haosului, golul... Amor de plumb, întors - această povară surdă și apăsătoare - îl
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
om distins și educat, provenind dintr-o familie celebră a Iașului (dacă nu aristocratică stricto sensu, cel puțin de o înaltă calitate umană și intelectuală), cu maniere impecabile și cu excelente abilități de comunicare (firești pentru un om care a iubit scena), imaginea din oglinda mass-media este șocant de contorsionată și de nedreaptă. Admit că diverși comentatori care s-au înfruptat din privilegiile vechiului regim, obișnuiți să cânte osanale activiștilor "luminați", au naturale pulsiuni poporane și se simt iritați de distincția
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
enciclopedică, de rigoare critică, de profesionalism, de bună cuviință și de atitudine civică inflexibilă. Spasmele orgasmatice ale fetelor bătrâne schelălăind duios sub bătaia florilor de tei, ca și jeremiadele apocaliptice și ipocrite ale politicienilor care "nu sunt lăsați să-și iubească țara", nu au ce căuta aici, fiind, în sensul cel mai propriu, nelalocul lor. Cu totul altceva ar trebui să ne amintim din lecția eminesciană și să deslușim, zi de zi, în coordonatele inconfortabile ale contemporaneității. Iată, în opinia mea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
an, la sfârșit de bătălie electorată și la debutul celui de-al doilea cincinal băsescian: zici că ne-am întors în frumoasele vremuri ale Imperiului Roman la câtă parada de latina vulgara fac jurnaliștii și comentatorii noștri. Mai întâi însă iubite cetitor al meu îngăduie-mi acum, la începutul anului acesta, MMDCCLXIII AVC AB URBE CONDITA 2, să te salut la rândul meu, după cuviință, cu un mobilizator Ave!, și să-ți adresez căteva urări de sezon: fie-ți augurii favorabili
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de sistem din 1989, când amândoi credeam că România se va însănătoși rapid și că vom putea face, liberi, ceea ce ne fusese refuzat până atunci. Spre deosebire de mine, el a ales să rămână nesmintit slujitor al presei și al celor care iubeau jurnalismul. A fost, alături de vechi prieteni din generațiile jurnaliștilor care fac parte din larga familie intelectuală a Opiniei studențești, animator, coordonator și patron de ziar. A format tinere generații de jurnaliști, și a negociat, în calitate de angajator, cu asociațiile sindicale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Romilă, Simionaș, Ciocârlan, Naste, sau elogiam eroica serie de portari Vasile Iordache, Costaș sau Bucu, nume pe care azi nu le mai regăsești decât în istoria clubului de pe www.politehnicaiasi.ro. Nu e, firește, nimic rău sau reprobabil să-ți iubești echipa orașului și astfel se întâmplă oriunde în lume și, cum e lesne de înțeles, orice politician care se respectă se folosește de acest atașament atavic, prin natura lucrurilor necritic, pentru a-și asigura voturi. Astăzi, însă, fotbalul e un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și îmbărbăteze pe jucători, precum forța de rezistență, acuitatea și disciplina, și, mai ales, coeziunea insuflată de José Mourinho legiunii sale intermilaneze. Cel care se autodesemnează semi-ironic drept " Alesul" (amintindu-ne, înțepător și petilant, că "nici Iisus n-a fost iubit de toată lumea"!), portughezul cinic și șfichiuitor a demonstrat că e cel mai bun antrenor de pe planetă chiar și unui sceptic acid ca mine, care nu prea agrează acest gen iritant de autopromovare agresivă. Deja nu mai are importanță dacă va
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
valah a scos în acest timp, netulburat, un morman de cărți, a absolvit târâș (împins de la spate de "nașul" său literar, Fănuș Neagu) facultatea de ziaristică de la Școala de partid "Ștefan Gheorghiu" (singura care exista), a dormit în subsoluri, a iubit pe rupte, l-a scuipat pe Ceaușescu într-un interviu celebru dat unui jurnalist de la Liberation, a stat în domiciliu obligatoriu, a fost adus cu tancul la televiziune să se joace de-a răscoala, a probat, în treacăt, și salopeta
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cosoni din dotare și care nu mai aveau căutare pe piață - plutește încă un nor al incertitudinii și al surprizei față de incredibila rapiditate cu care autoritățile s-au mobilizat și au deblocat bani). Dar deh! după cum știm, Cioran și-a iubit altfel țara decât țopârlanii cu vipușcă. Înclin să cred că, totuși, cea mai decentă formă de evocare a unui personaj cultural de o asemenea magnitudine nu are nimic de-a face nici cu Wikipedia, nici cu faptul divers, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și Educație a Parlamentului European chiar de reformulrea regulamentului pentru desemnarea capitalelor ale culturii europene, și care face parte din noul val al politicienilor de viitor din jurul lui Victor Ponta, iar, mai apoi, de la o mulțime de oameni obișnuiți care iubesc Iașul și care au tratat această dezbatere de argumente și păreri în regim de ofensă personală și de "lezmajestate" a Iașului. Fără să-i supăr, pentru că sunt bine intenționați și mândri de orașul lor, le-aș spune, totuși, că, din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de discuție, unde adie poncifele și insurgențele de blog ale stângii intelectuale. Grup politic din care, mă grăbesc să mărturisesc, face parte, în Occident, majoritatea zdrobitoare a celor care ar trebui să constituie pentru noi parteneri de dialog privilegiați: ei iubesc literatura, promovează deschis dreptul la exprimare liberă, fără îngrădiri de morală sau limitări naturale (de gen, de rasă, de preferințe sexuale etc.); ei citesc poezie, merg la filme de avangardă, se duc la operă sau iubesc necritic, în numele multiculturalismului și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de dialog privilegiați: ei iubesc literatura, promovează deschis dreptul la exprimare liberă, fără îngrădiri de morală sau limitări naturale (de gen, de rasă, de preferințe sexuale etc.); ei citesc poezie, merg la filme de avangardă, se duc la operă sau iubesc necritic, în numele multiculturalismului și al dreptului la exotism, toate țările necivilizate ale Lumii a Treia, precum aceea în care destinul crud ne-a aruncat și pe noi. Mărturisesc că am fost șocat să descopăr că oamenii din Vest cu care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de o frenezie neobișnuită, o emoție în care se topea bucuria fierbinte și spaima întrezărită că nu se vor prezenta la înălțimea la care ar fi vrut în fața unor oaspeți dragi, prețuiți și exigenți. O exigență caldă, a celor care iubeau fără rest și care nu înghit ipocrizia și compromisul. "Veneau Mironii de la Freiburg!" Era ceva absolut de necrezut pentru mine să-i văd pe acești oameni, care mi-au oferit privilegiul de a mă primi de nenumărate ori în casa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
inventatorul slide guitar-ului orizontal), la banjo sau saxofon (mai nou!), va rămâne în istoria rock-ului datorită celebrului său Fender Stratocaster negru, căruia, iată, i s-a dedicat și o carte. Este, desigur, un exemplu elocvent că, și atunci când iubești muzica, o carte îți poate fi de folos. Nu pot să închei această postare tinerească, de vară, care ignoră ironic bătăliile titanice din mass-media despre inepția de a face mega-județe, fără să mai spun ceva. Grație celor de la http://www
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
numele unui mare scriitor, retor și istoric grec din primul secol al timpului creștin, cu origini "barbare", din Samosata. A fost o alegere onomastică neobișnuită, dar perfect explicabilă în adâncime pentru un preot care își făcuse studiile la Cernăuți și iubea istoria, alegere care i-a marcat, neîndoielnic, destinul. Așa încât, în grelele vremuri ale ateismului militant, când cenzorii lumii literare scoteau din poezii cuvântul "mănăstire", înlocuindu-l cu "ctitorie", nu s-a sfiit să strecoare în opera tipărită personajul ZENUMUD, anagramă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nudă. Distilându-și în scris obsesiile, complexele, iubirile, dramele sau nedreptățile vieții curente, Petronela Rotar ne spune zilnic, prin această comunicare frugală și centrifugă a blogului, postmodernă, aventură a gândirii nomade cum ar spune Lacan, că, da, e vie și iubește viața cu pasiune, cu atât mai mult cu cât, de mai multe ori până acum, a fost salvată chiar când se pregătea să treacă pragul pe ușa întredeschisă pe care scria Exit. A învățat, deci, să strunească moartea, fie doar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
teritorială (și nu numai), în Coran se menționează respingerea acelora care i-au alungat pe musulmani de pe pământurile lor: "luptați pe calea lui Allah împotriva acelora care se luptă cu voi, dar nu începeți voi lupta, căci Allah nu-i iubește pe cei care încep lupta! Omorâți-i unde-i prindeți și alungați-i, căci aceasta este răsplată celor fără de credință!";267 "musulmanii nu trebuie să înceapă primii și nici prin surprindere lupta; lupta în islam este pentru apărare și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Faulques avea s-o cunoască: pictorița Lola Zegrí, studentă la Bauhaus În ultima epocă a acesteia, prietenă cu Duchamp, Jean Renoir (jucase un rol mic În Regula jocului, costumată În seminaristă, alături de Cartier-Bresson), a lui Bonnard și Picasso. Olvido o iubea tare mult pe bătrâna doamnă care Își petrecuse ultimii ani În sudul Franței, unde n-o interesaseră decât intrarea nemților În Paris ori ultimul amant al lui Kiki din Montparnasse. Cu puțin Înainte de a muri, o vizitaseră acolo: o căsuță
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
drepte și curbe ce le vor ucide, spunea, râzând brusc, după ce Îl privea un timp În tăcere. Fotografiezi lucrurile, căutând unghiurile de unde vor Începe să se prăbușească. Pleci la vânătoare de cadavre și ruine ghicite, premature. Uneori cred că mă iubești cu o deznădejde dezolată și violentă, fiidncă, atunci când mă Îmbrățișezi, simți cadavrul ce voi fi cândva, ori ce vom fi amândoi. Ești sfârșit pe termen mediu, Faulques. Începi să nu mai fii un soldat tăcut și slab. N-ai habar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să mă Întorc În acel oraș. Cu tine, Faulques. Vreau să mă ajuți să caut umbra acelei fetițe, apoi să ne Întoarcem la hotel, să mi-o coși de călcâie cu ac și ață, liniștit, răbdător, după care să mă iubești cu fereastra deschisă, iar frigul din lagună să-ți facă pe spate pielea ca de găină, cu unghiile mele Înfipte În ea, până când ai să sângerezi și am să uit de tine, de Veneția, de tot ce am fost și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tumefiat de frigul nopții, Își apropia gura de Întunecata convergență a pulpelor ei lungi și perfecte, În centrul căreia pulsa, caldă, nespus de dulce, delicios de umedă la atingerea buzelor și limbii lui, carnea splendidă a femeii pe care o iubea. Pictorul de război s-a cutremurat, trecându-și degetele peste marginile fisurii din zid, aspre și reci. Carne crudă, și-a amintit pe neașteptate, lângă urmele unui animal În nisip. Oroare mereu la pândă, cerând dijme și dări timpurii, gata
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Înseamnă a Încadra, și a Încadra Înseamnă a alege și a exclude. A salva unele și a condamna altele. Nu toți pot să facă asta: să facă pe judecătorii a tot ce se petrece În jur. Înțelegi ce zic? Dacă iubești cu adevărat, nu poți da asemenea sentințe. Pus să aleg Între a-mi salva ori soția, ori fiul, eu n-aș fi putut. Nu. Cred că nu. - Și ce ai fi făcut dacă ar fi trebuit să alegi Între a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
La nimic nu servea să-ți aduci aminte, s-a gândit. Dar era inevitabil. Între cele două puncte alese de hazard și de timp, muzeul mexican și șanțul de scurgere al șoselei care ducea la Borovo Naselje, Olvido Ferrara Îl iubise, fără Îndoială. O făcuse În modul ei deliberat și vital, egoist, cu un zaț de tristețe inteligentă În pauze. În jurul subtilei melancolii latente pe fundalul privirii și vorbelor ei, el se mișca mereu cu cea mai mare precauție, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
elegantă ca o gazelă imperturbabilă - și ar fi fost la fel chiar dacă s-ar fi Întâlnit cu un client ori cu un salariat din hotel. În fine, ajunseseră pe palier, și ea se oprise, Întorcându-se să-l privească. Te iubesc, spusese senină, fiindcă ochii nu te Înșală. Nu permiți niciodată așa ceva. Și asta dă o greutate tăcută bagajului tău. A intrat În turn, a căutat pe pipăite o cutie cu chibrituri și a aprins felinarul cu gaz. Ca efect al
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]