58,223 matches
-
atunci când tatăl și fiul s-au împăcat și au condus împreună țara până la moartea lui Eric, câteva luni mai târziu. În timp ce se afla pe moarte, Eric a acuzat-o pe mama sa că l-a otrăvit. Imediat după moartea sa, soția sa Beatrice a murit și ea. Se crede că cei doi au murit de Moartea Neagră. Haakon a fost fiul cel tânăr al lui Magnus al IV-lea al Suediei, care fusese regele atât în Norvegia cât și în Suedia
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
sub numele de Carol al XIII-lea al Suediei, după ce a acceptat o nouă constituție liberală, care a fost ratificată a doua zi. În decembrie, Gustav și familia sa au fost transportați în Germania. În 1812, el a divorțat de soția lui. Carol a fost descris ca fiind dependent și ușor de influențat de alții, iar multe din afacerile sale i-au atras reputația de libertin. El a fost foarte interesat de societățile secrete supranaturale și misticism. El a fost, de
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
Styrbjörn, un descendent al familiei regale suedeze, care la rândul lor se coborau de la legendarul rege Sigurd Hring, considerat ca fiind mitic de către cei mai mulți istorici moderni. Svend s-a născut în Anglia, ca fiu al norvegianului Ulf Jarl și a soției sale, Estrid Svendsdatter, fiica regelui Svend I al Danemarcei și sora regelui Knut cel Mare. Svend a crescut ca un lider militar și a servit pentru o vreme sub regele Anund Iacob al Suediei. El a jefuit zona Elbe-Weser în
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
a ridicat o armată însă a fost învinsă în 1259 în apropiere de Ringsted. Jarimar a mers pentru a ataca și jefui Copenhaga, expediându-și armata în Skåne pentru a-i continua campania. Din nefericire pentru el, acesta a întâlnit mânia soției unui fermier care l-a ucis pe loc. Crezând că incursiunea a arătat slăbiciunea reginei, Ducele Valdemar s-a răzvrătit. Regina a fost nevoită să ridice o altă armată și a mărșăluit în Iutlanda. Ea l-a învins pe duce
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Ebbesen și frații săi au fost uciși. Sub Christopher al II-lea, Danemarca era în faliment și a fost ipotecată pe bucăți. Valdemar a căutat să ramburseze datoria și să revendice terenurile țării sale. Prima ocazie a venit împreună cu banii soției sale, Helvig, cu care se căsătorise. Ipoteca din restul Iutlandei de nord a fost plătită de către impozitele colectate de la țăranii din Kongeå. El a fost capabil să obțină nordul Friesland înapoi în 1344, pe care l-a impozitat imediat pentru
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
legitimi cât și nelegitimi. Este frecvent amintit ca unul dintre cei mai remarcabili regi danezi, care au inițiat numeroase reforme și proiecte și care a domnit aproape șaizeci de ani. În cursul anului 1628, a descoperit o intrigă scandaloasă a soției sale, Kirsten Munk, cu unul dintre ofițerii săi germani. În ianuarie 1630 ruptura a devenit definitivă și Kirsten s-a retras la moșia ei din Jutland. Între timp, Christian a recunoscut relația cu Vibeke Kruse, o slujnică dată afară de Kirsten
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
George al III-lea al Marii Britanii, Christian s−a abandonat exceselor în special depravării. În 1767 a început o relație cu curtezana Støvlet-Cathrine. A declarat public că n-o poate iubi pe Caroline Matilda, deoarece „este demodat să-ți iubești soția”. În cele din urmă s-a scufundat într-o stare de stupoare mintală. Simptomele din această perioadă au inclus paranoia, automutilarea și halucinațiile. Neglijata Caroline a început o relație cu Johann Friedrich Struensee, regent al Danemarcei. În 1772, mariajul regelui
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
al XIII-lea al Suediei a devenit rege al Norvegiei. Din acel moment, principiile democratice suspecte ale lui Christian l-au facut "persona ingratissima" la toate curțile reacționare europene, inclusiv la propria sa curte. El și cea de-a doua soție, Prințesa Caroline Amalie de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg (fiica lui Louise Augusta a Danemarcei, singura soră a lui Frederick al VI-lea), cu care s-a căsătorit la Schloss Augustenburg la 22 mai 1815, au trăit retrași. Până în 1831 bătrânul rege Frederick nu
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
a purtat ca un monarh constituțional. Totuși el nu a renunțat complet să intervină în politică. În 1854 a contribuit la căderea puternicului cabinet conservator Ørsted și în 1859-60 a acceptat un guvern liberal care a fost numit la inițiativa soției sale, Louise Rasmussen. În timpul crizei ducatelor din 1862-63 cu puțin timp înainte de decesul său, el a vorbit deschis de o cooperare militară inter-scandinavă. Aceste crize minore au creat fricțiuni și au menținut o insecuritate permanentă însă acest lucru nu a
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
în ultimul rând, de pasionat al desenului. Desenele sale înfățișează lapidar, ca niște instantanee simple, scene întâlnite pe stradă, redate ferm și expresiv, ce surprind, printr-o viziune sintetică, principalele trăsături caracteristice ale subiectului ales. După 1934, anul pensionarii, împreună cu soția sa Marthe Canazin, acesta, bolnav fiind, se retrage la Vulcana Pândele, localitatea natală. După moarte însă, arta să a intrat într-un con de umbră, fiind uneori amintită la diferite simpozioane și manifestări cu caracter local. Cu siguranta, odată cu trecerea
Casa - Atelier „Gabriel Popescu” () [Corola-website/Science/331334_a_332663]
-
din Năsăud, amplasat în clădirea de la numărul 126 A. Clădirea a fost reconstituită pe locul casei părintești din satul Prislop (în prezent Liviu Rebreanu, Bistrița-Năsăud) și organizată ca muzeu memorial prin efortul profesorului Sever Ursa, cu sprijinul localnicilor și contribuția soției și fiicei scriitorului. Casa, identică cu aceea care a aparținut familiei Rebreanu, s-a ridicat la marginea dinspre Năsăud a satului Prislop și a fost inaugurată la 2 iunie 1957. Cu ocazia inaugurării muzeului a avut loc și dezvelirea bustului
Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” () [Corola-website/Science/331321_a_332650]
-
precum „Casă la Vitré”, „Peisaj marin” (Veneția), „Case la Chioggia” din perioada de maturitate când pasta groasă și conturul negru deja îl caracterizau. Petrașcu era o fire mai izolată, dar putea fi întâlnit uneori pe străzile vechiului oraș în compania soției ori a ficei sale Mariana sau cu șevaletul la ruinele Curții Domnești, după cum relata într-unul din articolele sale omul de cultură și publicistul târgoviștean Ion Gh. Vasiliu. Terasa casei, atunci când nu lucra, era martora nenumăratelor partide de șah în
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
din 8 martie 1956, cu poeta Adela Popescu, absolventă a Facultății de Litere din București, membră a Uniunii Scriitorilor și a altor asociații și societăți, autoare a volumului de versuri "„Între noi, timpul”". Născut din părinți țărani, George Muntean, împreună cu soția sa, au completat și organizat muzeal gospodăria străveche din Bilca în care au locuit, donând-o, la data de 1 iunie 2000, Muzeului Bucovinei, instituție cu sediul în Suceava, care o administează și de care aparține în prezent. Casa-muzeu „George
Casa-muzeu Bilca () [Corola-website/Science/331376_a_332705]
-
este Sala Tronului unde s-a încercat refacerea sălii tronului din Cetatea de Scaun a Moldovei, aflată în zona de la etaj care a fost distrusă din vechime. Personajele reprezentate în această cameră sunt: Ștefan cel Mare, Maria Voichița (a treia soție a domnitorului), Bogdan al III-lea cel Orb, fiu și urmașul său la tronul Moldovei, precum și o serie de dregători. Momentul prezentat aici este cel al împroprietăririi unor răzeși ca semn de recunoaștere pentru vitejia arătată în lupte. Hainele și
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
continue munca tatălui său și să perfecționeze mașina în timp ce cei doi fii ai săi doresc să iasă din acest mediu științific și să trăiască o viață mai „normală”. Fiul cel mai mare, Martin (George Baker), decide să își ia o soție, pe Patricia Stanley (Carole Gray) (care tocmai se întâmplă să fi scăpat de la un spital de boli mintale după ce părinții ei au murit). Tatăl lui Martin nu este fericit de această „intruziune”, dar în cele din urmă este de acord
Curse of the Fly () [Corola-website/Science/331392_a_332721]
-
intruziune”, dar în cele din urmă este de acord pentru că înțelege nevoile fiului lui. Toți încearcă să pară o familie fericită, totul până când sunt descoperiți oameni folosiți în experimente Patriciei și poliția aproape că descoperă laboratorul în timp ce o caută pe soția lui Martin. Toată lumea încearcă să fugă de acolo cu ajutorul transportorului, dar lucrurile nu merg conform planului...
Curse of the Fly () [Corola-website/Science/331392_a_332721]
-
doilea fiu al unui monarh britanic. Actualul este Prințul Andrew, al doilea fiu al reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit. Până acum, Prințul Andrew nu are moștenitori pe linie masculină, în 1996 a divorțat și nu este recăsătorit. Soția Ducelui de York este cunoscută sub titlul de Ducesă de York. Notă: Titlul "Duce de Albany" a fost garantat pentru prima dată în 1398 de regele Robert al III-lea al Scoției fratelui său, Robert Stewart, titlul aparținând nobilimii scoțiene
Duce de York () [Corola-website/Science/331389_a_332718]
-
până la prăbușirea monarhiei vizigoților. De la căderea regatului vizigoților și până la începutul secolului al X-lea, Galicia a fost integrată cu alte regate creștine din Peninsula Iberică (Regatul Austriei și Regatul Leonului) În 1386, Ioan de Gaut a pretins coroana pentru soția sa, la tronul Castiliei. El a invadat cu succes Galicia și a deținut marea majoritate a tării până când a fost învins în 1387.
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
Navara a fost învinsă de către Ferdinand al II-lea al Aragonului, în 1512, ducând la pierderea teritoriului său la sud de Pirinei, inclusiv capitala regală, Pamplona. Ferdinand, fiul lui Ioan al II-lea și a celei de-a doua sa soție au fost o ramură coborâtă din monarhii aragonezi. Caterina și Ioan al III-lea au rămas în Navara de Jos, o mica parte a fostului teritoriul regal inițial care se afla în partea de nord a Pirineilor, care a fost
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]
-
afla o veche mănăstire din anul 937, dedicată Sfântului Mauriciu. În anul 968, împăratul Otto I a întemeiat Arhiepiscopia de Magdeburg, iar biserica mănăstirii a devenit catedrală. După moartea sa, în anul 973, împăratul a fost înmormântat în catedrală împreună cu soția sa. În anul 1207, catedrala a fost distrusă în urma unui incendiu. Arhiepiscopul Albert von Kefernburg (1205-1232), a ordonat construcția unei noi catedrale, în stil gotic, după ce a făcut mai multe vizite la bisericile din Franța și Italia pentru a se
Catedrala Evanghelică din Magdeburg () [Corola-website/Science/334030_a_335359]
-
ei. Mama ei, coana Sofița, murise între timp, iar Dinu Murguleț căzuse la pat, bolnav de reumatism. Revăzându-l pe Mihai după câțiva ani, Tincuța își dă seama că-l iubește, lucru remarcat de verișorul ei, Matei Damian, și de soția lui, Sașa. Între timp, Tănase Scatiu se mutase cu familia în capitala de județ, luându-l acolo și pe boierul Dinu Murguleț. Devenit om cu stare și implicându-se în diferite combinații politice, Scatiu este ales deputat în trei legislaturi
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
lui la Paris și de făgăduielile pe care și le făcuseră. La o lună de la vizita ministrului, Tincuța moare din cauza nefericirii. Scatiu se preface îndurerat la înmormântarea ei pentru a fi compătimit și a arăta tuturor că și-a iubit soția. Într-una din zile, pretextând că se duce la baia publică, Dinu Murguleț închiriază o birjă și pleacă la moșie, rugându-i pe țăranii din Ciulniței și Balta să vină la conac. Anunțat, Tănase Scatiu ajunge și el la conac
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
se relevă prin limbajul vulgar pe care îl folosește; el își dă seama de lipsurile sale, iar complexul de inferioritate creat de originea sa umilă și de lipsa lui de cultură îl face să se comporte tiranic în relațiile cu soția și cu socrul său. Alte personaje secundare (Nichitachi, Bănică, Haim) completează imaginea unei societăți populate de ariviști lacomi și lipsiți de scrupule. Tănase Scatiu se remarcă prin vitalitatea rudimentară evidențiată în momentele de mânie, în dansul chindiei de la zaiafetul organizat
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
a împrumutat de el cu dobândă suma de 30.000 de lei, pe care nu-i mai poate restitui; cunoscând starea materială grea a boierului, Tănase devine tot mai îndrăzneț și încearcă să-l convingă să i-o dea de soție pe fiica sa, Tincuța, pentru a dobândi astfel întreaga moșie. În același timp se înfiripă o relație de dragoste între Matei Damian și Sașa Comăneșteanu, cei doi tineri convenind să se căsătorească în aceeași toamnă, după întoarcerea în țară a
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
ideale de feminitate din toate literaturile”. Personajul este înfățișat trăind și iubind, potrivit procedeelor artistice folosite de Tolstoi. Spiritul de sacrificiu și căldura sufletească a Sașei o transformă într-o femeie ideală, în care se combină armonios însușirile de mamă, soție și gospodină. Maturitatea ei chibzuită nu i-a alterat instinctul femeiesc, iar Sașa este considerată una dintre figurile feminine cele mai originale din literatura română, ce întruchipează „eternul feminin”. Formația sa ideologică de junimist l-a îndreptat pe autor spre
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]