65,481 matches
-
de belșug și de rece. În cartierele sărace, familii întregi în stradă, ospitalitate și abordări fără fasoane. Strada israeliană este, ca la noi, un spațiu de care oamenii sunt obligați să se folosească pentru a ieși sau a se întoarce acasă, dar în care nimeni nu rămâne să doarmă, să gătească sau să facă pe fantele. Două intensități urbane fără raport una cu cealaltă. Înaltă și joasă presiune demografică, bacteriană, afectivă. Extraversiune, exuberanță versus introversiune, suspiciune. Densitatea în partea evreiască, ocupând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din Salah el-Din, îi pun pe toți israelienii în același sac, chiar și pe Amos Gitai. Printre arabi, cuvântul de ordine este să întâlnească cât mai puțini evrei posibil (orice infracțiune la această regulă i-ar costa scump, odată întorși acasă). Sectarismul câștigă teren, observă directorul centrului cultural din partea palestiniană, revenit la post după douăzeci de ani. Ca și în Ierusalimul răsăritean, după orele șaptesprezece, străzile se golesc aici de frica barajelor volante și a raziilor (fiecare preferând să stea în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ciudat lucru, într-adevăr. Atâta doar că este în norma statului "evreu", cel al evreilor din lumea întreagă care pot veni să se instaleze aici fără măcar a spune parola, străini de acest pământ și, în același timp, la ei acasă din vremuri imemoriale. "Un evreu care vine aici se poate integra în două luni, îmi spunea cu puțin timp în urmă Franz Bouwen, din ordinul Călugărilor Albi ai Sfintei Ana. Eu locuiesc aici de treizeci și șapte de ani, am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cum este cazul șeicului Tamini, judecătorul judecătorilor palestinieni. În Ierusalimul răsăritean, evreii sunt cei care nu pun piciorul decât cel mult incognito, chestiunile de securitate și de amor propriu prevalează. Creștinii de toate riturile și nuanțele se pot simți ca acasă atât în Est, cât și în Vest, numai că ei nu sunt cu adevărat persoane cu greutate. În sfârșit, copii lui Abraham ar putea relua la nesfârșit acest cuvânt al lui Voltaire: "Știți că dacă sultanul mi-ar oferi chiar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
între aceste două destine încercate: evreul din Occident era însuflețit de o speranță: așteptarea lui Mesia și întoarcerea la Ierusalim. Pentru creștinul din Orient, Mesia a sosit deja, capătul tunelului continuă să rămână întunecat dar, în această subterană, el e acasă la el. 4. Preafericirile Lor Și ieșind de acolo, a plecat Iisus în părțile Tyrului și ale Sidonului. (Matei, XV, 21) Tyrul și Sidonul se află acum în Liban. Aceste două orașe nu mai sunt, ca pe vremea lui Isus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mare parte a școlilor și a universităților rămân private (și deci confesionale): când legea se înclină în fața statutului personal; când nu există un adevărat serviciu militar obligatoriu și când mandatele elective depind de cotele de reprezentare afectate; când unii vorbesc acasă araba, iar alții franceza; și când fiecare comunitate își are propriul canal de televiziune. Un popor este o moleculă de atomi puși în libertate, uniți fie printr-un delir comun un ascendent legendar sau elecțiunea divină fie printr-un resentiment
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
purpură, dintre care unul îi va fi destinat lui însuși, biet rege al evreilor, în ajunul supliciului său. Coloane de biserică din granit și cruci sculptate în cimitir stau mărturie că templierii, ospitalierii și teutonii au fost aici la ei acasă, timp de un secol, până la recucerirea orașului de către Saladin. Tyr, sau Sour, are astăzi o populație majoritar șiită, dar creștinii continuă să reprezinte o proporție însemnată în acest oraș cu frumoasă deschidere înspre mare, de unde Europa, fiica regelui Cadmos, a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de aramă ale narghilelelor și prin palatele nu prea luxoase ale marilor familii de odinioară, ghemuite printre zgârie-nori, cât prin dulciuri și prin abundența meselor. E și ceea ce șochează cel mai mult avariția mea franțuzească: la sfârșitul ospățului, fie el acasă la un particular sau la restaurant, jumătate, sau chiar mai mult, din felurile servite sfârșesc intacte la lada de gunoi. Legile ospitalității persistă în mod miraculos. Înfierez risipa, insulta adusă celor săraci (amintirea perenă a anilor de după război când puneau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
foarte probabil, de către serviciile siriene, acesta am redeschis-o rușinat. Cartea rămăsese exact pe același loc pe care o lăsasem, la plecarea ta. Ne vorbiseși despre faptul că oamenii Siguranței libaneze te-au urmărit atunci când te-ai întors să prânzești acasă cu soția ta și cu Gisèle Halimi, pentru a vorbi despre Liban, despre Siria, despre 11 septembrie. De data asta, cu șaptezeci de kilograme de TNT sub caroseria mașinii tale, lovitura era imparabilă. De atunci volumul tău Considerații asupra lumii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
totul e complot, e suficient să te văicărești ca eternă victimă a occidentalilor cei răi, pentru că locul bun e astăzi cel rău. Cea de-a treia boală cronică, onoarea de grup, atacată prin firea lucrurilor întoteauna ești atacat la tine acasă -, îți interzice să vorbești la persoana întâi, să te imaginezi pe tine ca subiect, autonom și distinct de tribul tău evident batjocorit. Ai dreptate. Toate acestea se leagă între ele și nu poți decât să alimentezi "neputința, acest sentiment panarab
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Între noi, democrațiile liberale, care cerem libertate pentru indivizi, și islam, care desfășoară steagul Dreptății și al Binefacerii. Magistratul occidental veghează asupra drepturilor persoanei, și bine face, atâta doar că sacrifică acestei nobile cauze aspirația fiecăruia de a fi stăpân acasă la el. Inculpatul oriental se bate contra punerii sale sub tutelă, și bine face, numai că el nu va ezita să trimită alți și alți oameni la pușcărie pentru ca planul lui să reușească. Tu voiai să ataci pe ambele fronturi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
factor în plus al nefericirii istorice. Pudoarea te-a împiedicat să adaugi, tu grecul ortodox pentru care s-a făcut o slujbă la biserica Sfântul Gheorghe din Beirut: și pentru noi, arabii creștini, încă și mai mult, pentru că suntem proscriși, acasă ca buni creștini, iar în lume, ca arabi. Dragul meu Samir, voiam pur și simplu să-ți împărtășesc regretul meu de a nu fi redeschis mai demult cartea ta. De-acum înainte, voi fi atent la mărturiile prietenilor tăi care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o banalitate (cel de-al Doilea Război Mondial a fost, pentru americani, o cruciadă pentru libertate). Desigur, exterminarea sarazinilor nu ne-ar displăcea prea tare nici nouă, dar de departe, apăsând doar pe un buton, fără a ne urni de acasă, lăsând totul în urma noastră. Cucerirea piețelor, da, dar să plătești cu propria persoană, nu. Să le reamintim, domnului Ben Laden și mâinii lui drepte, că pământul necredincioșilor sau Casa războiului, comportă două satrapii: una dincolo de Atlantic, unde cuvântul îi face
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
considerație pentru mediul înconjurător, sfidând curbe de nivel și falii geologice murmură la urechea conducătorului auto mirat poate câteodată de faptul că vede atât de puțină lume pe drum: Noi nu ne aflăm doar în trecere, noi suntem la noi acasă, această Iudee-Samarie este coloana vertebrală a memoriei evreiești, eu sunt acasă la mine, vedeți doar. Tai și cioplesc aceste coline după cum vreau". Aici, rută și rutină sunt antonime. Dacă, așa cum spunea Lenin, "comunism înseamnă puterea sovietelor plus electrificarea", atunci sionism
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
murmură la urechea conducătorului auto mirat poate câteodată de faptul că vede atât de puțină lume pe drum: Noi nu ne aflăm doar în trecere, noi suntem la noi acasă, această Iudee-Samarie este coloana vertebrală a memoriei evreiești, eu sunt acasă la mine, vedeți doar. Tai și cioplesc aceste coline după cum vreau". Aici, rută și rutină sunt antonime. Dacă, așa cum spunea Lenin, "comunism înseamnă puterea sovietelor plus electrificarea", atunci sionism înseamnă Moise plus Caterpillar. Împreună cu acest sector Construcții-Lucrări Publice ofensiv, departamentul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în gheretele lor cu geamuri blindate, cu comenzile electronice la umăr. Unele drăguțe, ușor machiate și chiar o, ce surpriză! zâmbitoare. Fantasme erotice posibile, poate chiar li se sugerează să le provoace (capcană? Șiretlic turistic?) Dar ce ușurare: în sfârșit, acasă. În această parte a lumii, acest spațiu de sensibilitate în care celălalt sex merge alături sau în față, și nu în spate, și cu chipul descoperit! Occident, îți mulțumesc că exiști! 6. Exaltarea drumului (rubrica mediologică). Vezi mai sus. Felicitările
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
E o nebunie. Pur și simplu, ei nu înțeleg. Dar, acestea fiind spuse, să nu disperăm, înveți la orice vârstă. Ei da, chiar așa. Noi îl calificăm drept colonist pe sionistul religios convins că nu face decât să se întoarcă acasă, că-și redobândește dreptul de proprietate asupra pământurilor pe care i le-a incredințat Dumnezeu. Pentru a-și împlini vocația lui de pionier, așa ca Davy Crockett în preeria infestată cu piei roșii. Dacă vine de la New York, el continuă aventura
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
manifest contra colonizării Iudeii și Samariei revelează adevărata fire de antisemit, sau de self-hating Jew "de altfel se știa de multă vreme acest lucru" nu i se pare o ipoteză absurdă. Omul Luminilor face lampa mai mică atunci când se întoarce acasă. E omenește, cum se zice. Captivați cum erau de visul unei umanități light, fără mămică și grai local, care se autogenerează, înaintașii noștri ne-ar fi fost de mare ajutor dacă și-ar fi dat seama la timp de persistența
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al Actualităților. Subiectul palestinian e prea complicat, repetitiv, obositor și mai ales insalubru; dacă prezinți un material un pic mai amplu, poți fi sigur că primești după aceea minimum zece scrisori de protest". Îmi revine în minte o întâlnire de acasă. Aflat în trecere prin Paris, îl revăd pe un prieten scriitor bine cotat, căruia îi vorbesc despre actualul meu proiect gymkhana* interfactions cu vaga speranță de a-l interesa. Pacea în Orientul Apropiat e o cauză nobilă, îi zic. Așa ceva
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cercurile sale. (Ecclesiastul, I, 2-6) "Din nou tensiune în Orientul Apropiat... Ieri, unsprezece morți și douăzeci și doi de răniți în Gaza. La Sderot, un grav rănit..." Postul de radio France Inter, în dimineața asta, în taxiul care mă aduce acasă de la aeroportul Roissy. Veșnicul refren. Flux, reflux. Și asta de atâția ani. Pe cine mai impresionează oare această cadență monotonă? Violența însă îi descurajează până și pe ziariști și pe diplomați, furnizând în același timp morfina pentru ultimele dezbateri furtunoase
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
străzi, atâtea clopote care bat și amintesc că mai e și o altă dimensiune, la Ierusalim nu-i un singur curent. Trei sunt vocile care se întretaie neîncetat și par să spună una alteia: Aici tu nu ești la tine acasă". Iar Martin Buber, unul din conceptorii iudaismului, vedea în conivența sionismului cu imperialismul european fermentul pierderii sale. "Noi vrem să mergem în Palestina ca mediatori între Europa și Asia, dar nu ne putem prezenta Orientului, care se trezește dintr-un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cuceri Ierusalimul de la Iebuseeni. Comunitatea de rugăciune catolică de la Abu Gosh, relansată în 1976 de trei călugări olivetani chemați în ajutor, înțelege să reînnoade tradiția Alianței. Slujba de al nouălea ceas este cântată în ebraică. Republica este aici la ea acasă încă din 1873, așa cum este și în biserica Sfânta Ana a călugărilor dominicani, la schitul de la Eleona care domină Muntele Măslinilor și la Mormântul Regilor cumpărat de bancherii Pereire și donat Franței (de altfel, el e impropriu numit așa, dat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și a permis avântul sionismului politic al lui Herzl. Cucerirea pământului garantează și cucerirea drepturilor. Pământul și plugul mai întâi. Suflecarea mânecilor pentru punerea în valoare. Voltaire ar fi tare mirat dacă ar veni să vadă poporul evreu la el acasă. Zisa lui cam disprețuitoare: "A promite și a te ține de cuvânt sunt două lucruri diferite, bieții mei evrei" l-ar face să se simtă foarte încurcat. Făgăduiala privind Pământul Făgăduinței a fost ținută. Da, numai că vedem și riscurile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acolo, pe unde ai fost? Eu, nu ce-am învățat mă întreabă, ci ce n-am învățat... Eu am învățat până și cum se face aur din terciu..." Bătrânul tresare. "Aur din terciu? Asta este mare lucru..." Și se duce acasă, se apucă să facă terciu, mestecă și așteaptă să se facă aur. Dar aurul întârzie. Întreabă pe fecior: "Cum să fac, că văd că zădarnic mă necăjesc? Cum? să-ți spun eu. Mesteci bine și cauți să nu te gândești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cum se cuvine [...]** însă vede în juru-i numai fiare sălbatice. La curtea Liteanului. Descrierea satului și a dragostei boerului pentru o fată din sat, care însă nu se poate dezbăra de obiceiurile ei; fuge la horă, fuge la grădinița de-acasă; fuge cu un flăcău care i-i drag, și boerul care în bătrânețele lui are o mare slăbiciune pentru dânsa, o iartă de câte ori face una ca asta. Subiect de nuvelă. FOLTICENI [În timpul alegerilor] La Dolhasca, dimineața, cu câteva zile înnaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]