60,078 matches
-
fosta Iugoslavie (Războiul din Kosovo) a asistat pe viu, la Belgrad, la bombardamentele NATO (Operațiunea Forțele Aliate). În timpul nopților petrecute în Iugoslavia trăiește experiența de a urmări apropierea unei rachete Tomahawk, exact pe direcția hotelului de pe acoperișul căruia urmărea atacurile aeriene NATO și răspunsul antiaerienei sârbești. În octombrie 2003 înființează asociația umanistă și secularistă "Solidaritatea pentru libertatea de conștiință", alături de personalități civice precum Gabriel Andreescu, Mircea Toma, Smaranda Enache, Daniel Vighi, Emil Moise, William Totok, Liviu Andreescu. Asociația, al cărei director
Remus Cernea () [Corola-website/Science/312044_a_313373]
-
următor în Hughes Space and Communications Company în anul 1961. Aceasta a ajuns, în anul 2000 să fie vândută la Boeing. În anul 1939, la îndemnul lui Jack Frye, președintele TWA, Hughes a cumpărat majoritatea acțiunilor TWA, luând controlul liniei aeriene. Înainte de a-și asuma proprietatea, lui Hughes i s-a interzis de către legea federală să își construiască propriul avion. Căutând un avion mai bun decât cele de la TWA, Boeing 307 Stratoliners, Hughes s-a dus la rivalii Boeing-ului, Lockheed. Hughes
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
Curtea Federală a Statelor Unite să își vândă acțiunile de la TWA, din cauză că avea conducerea atât TWA, cât și Hughes Aircraft. Vânzarea i-a adus un profit de 547 milioane de dolari. În timpul anilor '70, Hughes s-a întors în afacerea liniilor aeriene, cumpărând Air West și redenumindu-l Hughes Airwest. În anul 1948, Hughes a preluat din nou controlul RKO, un studio important din Hollywood, cumpărând 25% din stock de la Atlas Corporation. La câteva săptămâni de când a luat conducerea, Hughes a concediat trei
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
pe Hitler să folosească aceste resurse mai degrabă pentru apărarea Germaniei. În ciuda tuturor argumentelor logice ale militarilor, Hitler a insistat să declanșeze un atac prin care spera greșit să distrugă întreg frontul de sud sovietic fără a avea un sprijin aerian și cu rezerve insuficiente de combustibil. Mai multe săptămâni înainte de declanșarea Operațiunii Frühlingserwachen, frontul de vest din regiunea Rhineland a fost slăbit de transporturile de trupe și armament spre Ungaria. Din punct de vedere strategic, Operațiunea Frühlingserwachen nu a avut
Operațiunea Frühlingserwachen () [Corola-website/Science/312062_a_313391]
-
a forțelor germane a fost semnată de "Generaloberst" Alfred Jodl, din partea "Oberkommando der Wehrmacht" (Înaltul Comandament al Forțelor Armate) și de reprezentantul noului Președinte al Reichului, Marele Amiral Karl Dönitz. Acest "act al capitulării" se aplica tuturor forțelor armate terestre, aeriene și navale care se aflau în acel moment sub controlul OKW-ului. În ciuda faptului că marea majoritate a comandanților militari germani s-au supus ordinului de capitulare dat de OKW, au existat și excepții. Cea mai importantă forță care a
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
Greciei, dar conducătorul Bulgariei a refuzat să-și implice țara în război. În Italia a fost lansată o campanie propagandistică împotriva Greciei și au fost întreprinse o serie de acte de provocare, așa precum au fost zborurile neautorizate în spațiul aerian elen sau atacurile aeriene împotriva vaselor grecești. Punctul culminant al provocărilor a fost atins în momentul în care a fost torpilat crucișătorul ușor elen "Elli" de către un submarin italian în portul Tinos pe 15 august 1940 (sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
a refuzat să-și implice țara în război. În Italia a fost lansată o campanie propagandistică împotriva Greciei și au fost întreprinse o serie de acte de provocare, așa precum au fost zborurile neautorizate în spațiul aerian elen sau atacurile aeriene împotriva vaselor grecești. Punctul culminant al provocărilor a fost atins în momentul în care a fost torpilat crucișătorul ușor elen "Elli" de către un submarin italian în portul Tinos pe 15 august 1940 (sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului). În ciuda evidențelor, care demonstra
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
puteau fi rapid întărite de unitățile din zonele de sud ale țării. Grecii aveau un ușor avantaj în domeniul infanteriei (3:2) și al artileriei ușoare și a mitralierelor, dar erau total lipsiți de blindate, în vreme ce italienii aveau o superioritate aeriană zdrobitoare. O parte a echipamentului armatei elene era vechi, din timpul primului război mondial, în vreme ce armamentul modern fusese cumpărat din țări care nu fuseseră ocupate de Puterile Axei - Belgia, Franța, șa - ceea ce crea mari probleme pentru procurarea pieselor de schimb
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
atins râul Kalamas în mai multe puncte. Condițiile meteo nefavorabile și acțiunile inamicului aflat în retragere încetinesc acum înaintarea trupelor noastre”. În realitate, acțiunea italiană era lipsită de vigoare și nu beneficiase de factorul surpriză, (nici măcar în cazul atacului inițial aerian). Conducerea atacului italian a fost încredințată unui grup de ofițeri preocupați mai presus de orice de rivalitățile personale. Marea foarte agitată a împiedicat debarcarea planificată în insula Corfu. Până pe 11 noiembrie, italienii cuceriseră Konitsa și ajunseseră pe aliniamentul principalei linii
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
soldați. Britanicii, informați corespunzător cu ajutorul interceptărilor "ULTRA", au acționat în consecință, iar, în timpul bătăliei de la capul Matapan de pe 28 martie, au înfrânt în mod decisiv flota italiană. După declanșarea ofensivei germane pe 6 aprilie, situația s-a schimbat rapid. Supremația aeriană germană copleșitoare a dus la pierderi importante din rândurile navelor elene și britanice, iar ocuparea Greciei continentale și mai târziu a insulei Creta de către germani a pus capăt operațiunilor navale de suprafață Aliate din Mediterana până în 1943. După cucerirea Cretei
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
din munții Epirului. Forțele italiene au avut mari probleme tactice, au fost mai slabe la capitolul infanterie - numai două regimente pe divizie.. Pe de altă parte, italienii erau mai puternici la capitolul artilerie și mortiere și se bucurau de superioritate aeriană totală, pe care de altfel nu au reușit să o fructifice. Motivația puternică a luptătorilor eleni, terenul foarte accidentat, care le favoriza defensiva, au jucat un rol important în eșecul campaniei italiene. Eșecul italian a fost consemnat la strategic, atât
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
redusă din parte grecilor epuizați, în aprilie 1941”. O scăpare importantă a planificatorilor italieni a fost lipsa oricărui atac împotriva Insulelor Ioniene sau a Cretei, care erau relativ slab apărate, și a căror cucerire ar fi asigurat avanposturi maritime și aeriene importante.
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
o hartă, o busolă și trei lunete. Pentru etalonare, presiunea și temperatura au fost măsurate și la București de către I. A. Cantacuzino, la aceleași intervale de timp. Din cauza timpului nefavorabil, balonul a fost umflat cu doar 1200 m³ de gaz aerian. De asemenea, gazul folosit a fost foarte dens, astfel că la final forța de ridicare a balonului udat de ploaie se ridica la doar 780 kg. După eliberarea a doi saci de balast, la ora 16:40 balonul s-a
Balonul Mihai Bravul () [Corola-website/Science/312126_a_313455]
-
nu se aflau sub controlul Japoniei. După cucerirea Longzhoului, căile rutiere pe care le putea folosi China pentru aprovizionare au fost întrerupte de niponi, dar cale ferată din regiune mai putea fi folosită pentru aprovizionarea pe ruta Haiphong-Yunnan. În ciuda bombardamentelor aeriene japoneze, această linie ferată a rămas deschisă traficului. Japonia a început să facă presiuni asupra Regimului de la Vichy să închidă această cale ferată, iar pe 5 septembrie niponii au organizat o „Armată indochineză expediționară” pusă sub comanda generalului-maior Takuma Nishimura
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
dar care limita la 6.000 de oameni numărul de soldați japonezi care puteau staționa în Vietnam și la maxim 25.000 de soldați japonezi care puteau fi prezenți la un moment dat în regiune. Prezența oricăror alte trupe terestre, aeriene sau navale nipone, altele decât cele prevăzute în acord era interzisă în mod expres. În doar câteva ore, coloanele Diviziei a 5-a a Armatei Imperiale Japoneze comandate de generalul-locotenent Aketo Nakamura au traversat granița prin trei puncte și au
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
FBI, în 1954, fiind cercetat sub acuzația de fraudă împotriva Guvernului American, în ceea ce privește legile transporturilor navale. Pledează vinovat și plătește o amendă de 7 milioane de dolari. în 1957 pune bazele Olympic Airways (astăzi Olympic Airlines) compania națională de transport aerian a Greciei. Onassis se căsătorește pe 28 decembrie 1946 cu Athina Livanos, fiica lui Stavros Livanos, magnat al transporturilor. Fiul lor, Alexander (30 aprilie 1948 - 23 ianuarie 1973), și fiica lor Christina (11 decembrie 1950 - 19 noiembrie 1988), se nasc
Aristotel Onassis () [Corola-website/Science/312257_a_313586]
-
Aliaților, iar Eisenhower avea să scrie mai târziu că „operațiunile americanilor au violat toate principiile recunoscute ale războiului”. Oficialitățile tunisiene nu erau hotărâte ce tabără să sprijine și în plus tunisienii nu permis accesul nicunei părți beligerante la bazele lor aeriene. Pe 10 noiembrie, italienii au trimis 28 de avioane de vânătoare la Tunis. După zile mai târziu, italienii au început un pod aerian prin intermediul căruia au transportat peste 15.000 de soldați și 581 de tone de echipament. Pe mare
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
ce tabără să sprijine și în plus tunisienii nu permis accesul nicunei părți beligerante la bazele lor aeriene. Pe 10 noiembrie, italienii au trimis 28 de avioane de vânătoare la Tunis. După zile mai târziu, italienii au început un pod aerian prin intermediul căruia au transportat peste 15.000 de soldați și 581 de tone de echipament. Pe mare, italienii au transportat 176 de tancuri, 131 de piese de aetilerie, 1.152 de vehicule și 13.000 de provizii. Până la sfârșitul lunii
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
erau parte a Diviziei a 78-a britanice de inranterie, a cărui comandant, generalul-maior Vyvyan Evelegh, a fost numit comandantul suprem al ofensivei. . Cele două coloane aliate au avansat spre Djebel Abiod, respectiv spre Beja. Luftwaffe se bucura de superioritatea aeriană, decolând de pe aeroporturi locale, în vreme ce avioanele aliate trebuiau să zboare de pe aeroporturile din Algeria. Pe 17 noiembrie, în aceiași în care a sosit la post comandantul german Nehring, elementele avansate ale brigăzii a 36-a a luat contact cu defensiva
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
de la Medjez. În schimb, Blade Force a înaintat spre Sidi Nsir pentru a trece prin Pasul Chouigui, la nord de Terbourba. O parte a „Blade Force” (tancuri americane și care blindate britanice) s-a infiltrat în spatele liniilor inamice spre baza aeriană prospăt reactivată de la Djedeida. În timpul atacului asupra bazei aeriene, blindatele aliate au distrus 20 de avioane ale Axei, au dărâmaat mai multe clădiri, magazii de echipament și au ucis mai mulți apărători. Totuși, fiind lipsiți de sprijinul infanteriei, bilindatele nu
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
Sidi Nsir pentru a trece prin Pasul Chouigui, la nord de Terbourba. O parte a „Blade Force” (tancuri americane și care blindate britanice) s-a infiltrat în spatele liniilor inamice spre baza aeriană prospăt reactivată de la Djedeida. În timpul atacului asupra bazei aeriene, blindatele aliate au distrus 20 de avioane ale Axei, au dărâmaat mai multe clădiri, magazii de echipament și au ucis mai mulți apărători. Totuși, fiind lipsiți de sprijinul infanteriei, bilindatele nu au fost capabile să¬-și consolideze victoria și au
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
infanterie americană a efectuat un raid încununat cu succes la Maknassy, la 250 km sud de Tunis, și a luat 21 de prizonieri germani. Atacul principal aliat a fost declanșat pe 22 decembrie, în ciuda ploii puternice și a unei acoperiri aeriene insuficiente. Inițial, aliații au înaintat și au cucerit dealul Longstop (270m), care controla albia râului care ducea de la Medjez la Tebourba și mai depte la Tunis. Pe 23 decembrie, elementele Diviziei a 10-a Panzer fuseseră împinse spre est până la
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
asigura superioritatea numerică locală și pentru a crește puterea de foc a unităților, ceea ar fi dus la exploatarea mai eficientă a marii puteri de foc a artileriei proprii. Patton a sesizat că americanii s-au bucurat de un sprijin aerian insuficient și deși a încercat îmbunătățirea situației, o schimbare de proporții în acest domeniu nu s-a produs până la Debarcarea din Normandia. Pentru o mai bună coordonare a acțiunilor celor două armate din Tunisia, Eisenhower a trecut Armatele I și
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
italieni, înălțimi care dominau drumul spre Gabes. Infanteriștii italieni de pe înălțimi erau sprijiniți de mici subunități de tancuri germane, care veneau în sprijinul apărării de la Gabes. Succesul apărării trupelor Axei s-a datorat slabei coordonări dintre trupele terestre și cele aeriene ale Aliaților. Atacurile neîntrerupte ale americanilor au forțat în cele din urmă trupele germano-italiene să se retragă spre nord. Infanteria marină italiană, fortificată la Wadi Akarit, având la dispoziție o mare cantitate de arme automate și muniție, au reușit să
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
târziu, repatriat. În 1963, Hafez a participat la lovitura de stat împotriva președintelui Nazim al-Kudsi, în timpul căreia a condus operațiunile de capturare a bazei militare de la Dumayr (4o km nord-est de Damasc). În 1964 a fost desemnat comandant al Forțelor Aeriene. După lovitura de stat din 1966 a fost desemnat ministru al apărării, dar în pofida funcției importante, rolul său în guvern era minor. Înfrângerea Siriei în Războiul de 6 Zile (1967) a provocat nemulțumiri majore în cadrul elitei militare și opiniei publice
Hafez al-Assad () [Corola-website/Science/311526_a_312855]