56,932 matches
-
O planetă sau un satelit este în cvadratură atunci când diferența longitudinii cerești dintre obiect și Soare este egală cu 90°. Se numește "semicvadratură" poziția orbitală într-un unghi de 45°. În cazul Lunii, faza de cvadratură coincide cu primul pătrar și ultimul pătrar ale Lunii, când suprafața astrului este iluminată 50%. Planetele exterioare au, de asemenea
Cvadratură (astronomie) () [Corola-website/Science/337240_a_338569]
-
efecte cu cele ale cvadraturii Lunii. Planetele interioare nu pot intra în cvadratură întrucât, fiind "interioare", elongația lor maximă nu poate ajunge la 90°. Primul care a observat faza de cvadratură a Lunii, pentru a determina Distanța de la Pământ la Soare a fost Aristarh din Samos.
Cvadratură (astronomie) () [Corola-website/Science/337240_a_338569]
-
lui Oort, norul intern al lui Öpik-Oort, norul intern sau norul lui Oort fosil, este o vastă mulțime sferică ipotetică de corpuri din norul lui Oort, care ar fi situat între 100 și (frontiera internă) și astronomice (frontiera externă) de la Soare. Acest disc s-ar afla, prin urmare, dincolo de orbita planetelor și de centura Kuiper. Cât despre Norul extern al lui Oort, acesta formează o structură sferoidală dincolo de norul lui Hills. este una dintre teoriile astronomice cele mai verosimile, întrucât au
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
1952. Repartiția inverselor semiaxelor majore a pus în evidență un maximum de frecvențe care lăsa să se presupună existența unui rezervor de comete între ua și ua (adică între și ani-lumină). Acesta, situat la limitele sferei de influență gravitaționale a Soarelui, ar fi supus unor perturbații de origine stelară, susceptibile de a expulza cometele din nor, fie spre exterior, fie spre interior dând loc aparițiilor unor noi comete. În anii 1980, astronomii au realizat că norul principal putea avea un nor
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
susceptibile de a expulza cometele din nor, fie spre exterior, fie spre interior dând loc aparițiilor unor noi comete. În anii 1980, astronomii au realizat că norul principal putea avea un nor intern care ar începe la circa ua de Soare și care ar continua până la norul clasic la ua. Cele mai multe evaluări plasează populația "Norului lui Hills" la circa cinci până la zece ori mai mare decât populația norului exterior, de vreo 20•10 (20 de trilioane), deși numărul ar putea fi
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
specii pe Terra, declanșând o „ploaie de comete”. Într-adevăr, cercetările sale sugerau că cea mai mare parte din masa totală a cometelor din nor ar avea o orbită cu o semiaxă majoră de 10 ua, deci mult mai aproape de Soare decât distanța minimă a Norului lui Oort. În plus, influența stelelor din vecinătate cât și aceea a „Mareei galactice” ar fi trebuit să golească Norul lui Oort, expulzând cometele în afara sau înăuntrul Sistemului Solar. Și-a axat atunci studiile asupra
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
vecinătate cât și aceea a „Mareei galactice” ar fi trebuit să golească Norul lui Oort, expulzând cometele în afara sau înăuntrul Sistemului Solar. Și-a axat atunci studiile asupra posibilității prezenței unui alt nor, mai mic, mai masiv și mai aproape de Soare, care ar reaproviziona norul exterior cu comete. În anii următori alți astronomi au acreditat cercetările lui Hills și le-au studiat. Este cazul lui Sidney van den Bergh care a sugerat aceeași structură în plus a Norului lui Oort în
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
norul protoplanetar originar, o concluzie sprijinită și pe studiile de granulometrie ale cometelor din nor și pe recentul studiu al impactului cometei 9P/Tempel. Norul lui Oort ar fio relicvă a discului protoplanetar originar care s-ar fi format în jurul Soarelui după dislocarea nebuloasei solare, în urmă cu miliarde de ani. Pentru mulți oameni de știință, Norul lui Hills nu s-a format în același timp cu norul extern. S-ar fi născut din trecerea unei stele la 800 de de
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
solare, în urmă cu miliarde de ani. Pentru mulți oameni de știință, Norul lui Hills nu s-a format în același timp cu norul extern. S-ar fi născut din trecerea unei stele la 800 de de Unități Astronomice de Soare, în primele 800 de milioane de aniale Sistemului Solar, ceea ce ar putea explica orbita excentrică a posibilei planete pitice 90377 Sedna care n-ar trebui să se afle colo, nefiind sub inflența lui Jupiter și nici a lui Neptun, nici
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Damocles. În articolul care în care anunțau descoperirea planetei pitice Sedna, Mike Brown și colegii săi au afirmat că ei observau primul corp din Norul lui Oort, norul ipotetic de comete care s-ar situa între circa și ua de Soare. Ei au observat că, spre deosebire de obiectele împrăștiate, cum este Eris, periheliul obiectului Sedna (la ) este prea distant pentru ca influența gravitațională a lui Neptun să fi jucat un rol în timpul evoluției Sednei. Sedna fiind mult mai aproape de Soare decât se crezuse
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
și ua de Soare. Ei au observat că, spre deosebire de obiectele împrăștiate, cum este Eris, periheliul obiectului Sedna (la ) este prea distant pentru ca influența gravitațională a lui Neptun să fi jucat un rol în timpul evoluției Sednei. Sedna fiind mult mai aproape de Soare decât se crezuse pentru obiectele din Norul lui Oort, iar înclinația sa fiind apropiată de aceea a planetelor și a Centurii Kuiper, autorii au considerat că Sedna era un „obiect al Norului lui Oort interior” (în engleză: "«inner Oort cloud
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Lovejoy, descoperită în emisfera sudică, la 15 martie 2007, de astronomul australian Terry Lovejoy, de exemplu, atinge, la afeliu, o distanță de ua. Cometa Hyakutake descoperită în 1996, de către un astronom amator japonez, Yuji Hyakutake, e îndepărtează până la ua de Soare. Cometa Machholz, descoperită la 27 august 2004 de astronomul amator Donald Edward Machholz, merge încă mai departe, până la ua. Cometa McNaught, descoperită la 7 august 2006 în Australia, de către Robert H. McNaught, care devine una dintre cometele cele mai strălucitoare
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
medie între și de unități astronomice. Sedna este totuși mai aproape de Sistemul intern decât distanța la care se presupune că se află "Norul lui Hills". Planetoidul, descoperit la o distanță de circa 13 miliarde de kilometri (90 u.a.) de Soare, circulă pe o orbită în formă de elipsă care îl aduce la fiecare de ani la doar 75 u.a. de Soare, la trecerea sa la periheliu (următoarea trecere va avea loc în anul 2076), și-l conduce la peste
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Norul lui Hills". Planetoidul, descoperit la o distanță de circa 13 miliarde de kilometri (90 u.a.) de Soare, circulă pe o orbită în formă de elipsă care îl aduce la fiecare de ani la doar 75 u.a. de Soare, la trecerea sa la periheliu (următoarea trecere va avea loc în anul 2076), și-l conduce la peste 987 u.a., în punctul cel mai îndepărtat (afeliu). Contrar cometelor, acest corp nu a fost descoperit în timpul trecerii sale în Sistemul
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
VP113, anunțată la 26 martie 2014, a schimbat viziunea obiectelor transneptuniene: Acest astru cu diametrul de , contrar planetelor pitice, nu face parte din Centura Kuiper. Orbita sa mult mai îndepărtată se găsește între 80 și 400 de unități astronomice de Soare. Posedă caracteristici similare cu Sedna. Alessandro Morbidelli, de la Observatorul din Nisa și specialist în dinamica corpurilor din Sistemul Solar, a declarat la descoperirea acestui corp, că „acesta confirmă ceea ce Sedna sugerase: există un rezervor de aștri la mai multe sute
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Preite C. (ed.), Torino: Harmattan Italia, 2007, pp. 386-396. Vanhese G. , "În apele profunde ale miturilor, arhetipurilor și simbolurilor. În Hortensia Papadat-Bengescu, Vocations et styles de la modernité, Român A. (ed.), Pitești: Paralelă 45, 2007, pp. 212-225. Vanhese G. , " Mediterana și soarele nopții. retorica ontica în poezia lui Nadia Tuéni". În Langues-cultures méditerranéennes en contact, Preumont Y., Laugier R. I. A. (ed.), Romă: Aracne, 2007, pp. 111-121 Vanhese G. , "Despre un sentiment cunoscutː promisiunea morții. Ecouri ale unei legende albaneze în operele
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
a fost ales președinte al Societății Astronomice a Pacificului. În 1880, directorul Observatorului Allegheny Samuel Pierpont Langley, însoțit de Keeler și alții, a mers într-o expediție științifică spre vârful Mount Whitney. Scopul expediției era de a studia cum radiația Soarelui era absorbită selectiv de atmosfera Terrei, comparând rezultatele de la mare altitudine cu cele găsite la nivelurile inferioare. Ca urmare a expediției, un pisc de 14.240 picioare aproape de Mount Whitney a fost numit "Acul Keeler”. În plus față de intervalul lui
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
Piatra Soarelui, Piatra celor Cinci Epoci, sau, uneori (în mod eronat) numită piatra calendarului aztec este o sculptură mexica post-clasică târzie, adăpostită în Muzeul Național de Antropologie din Mexico City, și este, probabil, cea mai faimoasă lucrare de sculptură aztecă. Piatra are
Piatra calendarului aztec () [Corola-website/Science/337305_a_338634]
-
centrală reprezintă ignoranța și cruzimea ritualurilor trecute, ea ținând o inimă umană în fiecare dintre mâinile sale îngherate, și limba sa fiind de forma unui cuțit sacrificial de piatră (Tecpatl). Cele patru pătrate care înconjoară divinitatea centrală reprezintă cei patru sori precedenți sau epoci, care au precedat epoca actuală, Mișcarea 4 (Nahuatl: "Nahui Ollin"). Fiecare epocă s-a încheiat cu distrugerea lumii și a umanității, care au fost apoi recreate în epoca următoare. Scopul și sensul exacte ale Pietrei Calendar sunt
Piatra calendarului aztec () [Corola-website/Science/337305_a_338634]
-
, sau titlul complet, Un filosof ținând curs despre un planetariu în care o lampă este pusă în loc de Soare, este o pictură a lui Joseph Wright de Derby reprezentând un lector care dă o demonstrație despre un planetariu pentru un public restrâns. Pictură a precedat un tablou similar al său "Un Experiment pe o Pasare în Pompă de Aer
Un filosof ținând curs despre planetariu () [Corola-website/Science/337294_a_338623]
-
Karl Wilhelm Reinmuth, la Heidelberg, în Germania. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 5,3212114 ua și de o excentricitate de 0,1374969, înclinată cu 6,90992° în raport cu ecliptica. Își folosește orbita împreună cu Jupiter în jurul Soarelui în punctul Lagrange L, adică este situat la 60° în urma lui Jupiter. Calculele după observațiile făcute de IRAS i-au estimat diametrul la circa . Numele său face referire la Anchise, tatăl lui Enea, eroi troieni, personaje ale epopeii lui Vergilius
1173 Anchises () [Corola-website/Science/337297_a_338626]
-
s-a dezvoltat în interiorul și în afara Internetului. Gor este descrisă ca fiind o planetă locuibilă din Sistemul Solar care împarte aceeași orbită ca și Pământul, dar este liniar opusă față de Pământ și, prin urmare, întotdeauna este ascunsă observatorului terestru de către Soare. Flora, fauna și obiceiurile de pe Gor sunt prezentate detaliat ca fiind foarte complicate. John Norman, pseudonimul Dr. John Lange, un profesor de filozofie și un savant în etnografie, populează planeta sa cu popoare asemănătoare romanilor, grecilor, nativilor americani, vikingilor și
Gor () [Corola-website/Science/337379_a_338708]
-
O eclipsă de Soare totală a avut loc la 11 iulie 1991. Fenomenul astronomic a avut loc în urmă cu . A fost una din „marile eclipse totale” din epoca noastră, întrucât face parte din seria Saros 136 care produce eclipsele actuale cele mai lungi
Eclipsa de Soare din 11 iulie 1991 () [Corola-website/Science/337389_a_338718]
-
încă din cel de-al doilea mileniu î.Hr., înainte de nașterea lui Zarathustra, cunoscut și ca Zoroastru, cel mai timpuriu calendar conservat în întregime datează din perioada Imperiului ahemenid. Perșii au fost printre primii care au folosit un calendar solar, iar soarele a fost dintotdeauna un simbol important în cultura iraniană, aflat în strânsă legătură cu tradițiile legate de Cirus cel Mare. Calendarul persan antic era lunisolar, asemănător celui babilonian, cu douăsprezece luni a câte treizeci de zile fiecare; zilele erau numerotate
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
luni a câte 30 de luni, fiecare dedicată unei "yazata" (divinitate), și patru diviziuni asemănător săptămânii semitice. Patru zile din lună erau dedicate lui Ahura Mazda și șapte erau denumite după Amesha Spentas. Treisprezece zile erau denumite după Foc, Apă, Soare, Lună, Tiri și Geush Urvan (sufletul tuturor animalelor), Mithra, Sraosha c, Rashnu (Judecătorul), Fravashi, Bahram ("yazata" victoriei), Raman (Ramesh însemnând pace) și Vata ("yazata" vântului). Trei erau dedicate divinităților feminine, Daena ("yazata" religiei), Ashi ("yazata" norocului) și Arshtat ("yazata" dreptății
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]