56,840 matches
-
fenomenul de histerezis al feritelor. Împulsurile de curent prin fire generează un câmp magnetic, însă doar un câmp magnetic de intensitate suficientă poate schimba sensul magnetizării. Prin fire se transmit impulsuri având intensitatea la jumătate față de cea necesară polarizării. Un câmp suficient pentru polarizare este generat prin acțiunea combinată a unui fir "de selecție" de tip X și a altuia de selecție de tip Y. La un impuls printr-un anumit fir „de selecție” X simultan cu unul în același sens
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
fir „de selecție” X simultan cu unul în același sens printr-un anumit fir „de selecție” Y doar inelul prin care trec ambele fire va fi „scris”, celelalte inele prin care trec firele X sau Y, fiind supuse doar unui câmp magnetic cu intensitatea la jumătate din cea necesară, nu-și vor schimba polarizarea. Inelele prin care nu trec nici firul X respectiv, nici cel Y nu vor fi supuse niciunui câmp magnetic, ca urmare nici ele nu-și vor schimba
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
trec firele X sau Y, fiind supuse doar unui câmp magnetic cu intensitatea la jumătate din cea necesară, nu-și vor schimba polarizarea. Inelele prin care nu trec nici firul X respectiv, nici cel Y nu vor fi supuse niciunui câmp magnetic, ca urmare nici ele nu-și vor schimba polarizarea. Sensul impulsurilor prin firele X și Y determină sensul fluxului magnetic prin inelul „selectat”, respectiv polarizarea sa în stările „0” sau „1”. Pentru a citi informația dintr-un inel, circuitele
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
amplasată în curtea unui ansamblu. Aici este o biserică nouă de piatră, o casă de locuit, fosta mânăstire, cu mai multe săli mari de mese. De-a lungul gardului este un umbrar construit din lemn. Biserica mânăstire este pe un câmp liber, vizibilă din toate părțile. Pe o fundație cu soclu înalt de piatră, stau zidurile din bârne de brad cioplite. Planul este simplu, alcătuit din pridvor, pronaos, naos și altar. Intrarea în pridvor se face lateral, pe câteva trepte. Intrarea
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Moisei () [Corola-website/Science/336576_a_337905]
-
col.dr.ing. Mircea Călugăreanu, unde se vor demara, pentru prima oară în România, cercetări științifice de RADAR. Aici va coordona timp de 3 ani o echipă de cercetare-proiectare care a realizat primele 2 modele experimentale din țară de radare de câmp tactic (ME 1974 și ME 1977). Deși nu au fost finalizate, neavând beneficiari care să aibă resurse financiare, acest proiect a constituit „o școală” pe baza căreia o altă echipă a realizat un radar de câmp tactic perfecționat (RCT 5
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
țară de radare de câmp tactic (ME 1974 și ME 1977). Deși nu au fost finalizate, neavând beneficiari care să aibă resurse financiare, acest proiect a constituit „o școală” pe baza căreia o altă echipă a realizat un radar de câmp tactic perfecționat (RCT 5) introdus în fabricație de mică serie la Electronica și Electromagnetica. Ulterior acestui proiect, a început lucrul la un alt sistem de tip RADAR, purtat de către o persoană, solicitat de Comandamentul Trupelor de Grăniceri. În sprijinul acestui
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
fost cercetător s-a înscris la doctorat (1974), la Academia Tehnică Militară, la prof. G-ral. mr. dr. ing. Gheorghe Ardelean. În 1979 a primit titlul de doctor inginer după ce a susținut lucrarea: "Contribuții la îmbunătățirea parametrilor funcționali ai radiolocatoarelor pentru cîmpul tactic". În 1985 devine radioamator E/R cu indicativul YO3FGL. A publicat în "Sport și Tehnică", "Tehnium", "Buletinul tehnic MapN", etc, și a susținut comunicări la sesiunile științifice ale institutului. Între 1994 - 1996 a fost redactor coordonator la "Tehnium" în
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
pod peste Rin i-a revenit Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie de câmp și antitanc și unități de geniști aeropurtate, intendență și sanitare. Cei mai mulți dintre militarii diviziei participaseră la operațiunile aeropurtate britanice din Africa de nord și Sicilia, printre acești remarcându-se cei din Brigada I de parașutiști și Brigada I aeropurtată. În ciuda
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Batalionului al 2-lea South Staffordshire pe frlancul stâng și Batalionului al 11-lea de parașutiști în ariergardă. De îndată ce au fost identificați în lumina dimineții, Batalionul I de parașutiști a devenit ținta focului principalei linii defensive germane. Fiind prinse în câmp deschis de focul german din trei flancuri, resturile Batalioanelor I și 3 de parașutiști s-au retras Și militarii din South Staffordshire au fost izolați la fel ca parașitiști. Aproximativ 150 de miliari britanici au reușit să se retragă până la
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
să aibă un permis, iar cei mai mulți nu au revenit până la sfârșitul războiului. Casele olandezilor au fost jefuite în mod sistematic, bunurile furate fiind trimise ca ajutoare victimelor bombardamentelor aliate din Germania. Germanii au continuat să lupte cu forțele aliate pe câmpurile dintre Arnhem și Nijmegen, iar podul pentru care parașutiștii britanici au luptat atât îndârjit a fost în cele din urmă distrus de aliați din motive tactice. Pe 7 octombrie, podul a fost distrus în timpul unui raid aerian al Escadrilei a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ale celor care au murit în timpul bătăliei de la Arnhem din 1944. În 2003 erau încă 138 de morminte ale unor soldați neidentificați, iar rămășițe umane, echipamente militare și arme sunt descoperite și în zilele noastre în timpul lucrărilor agricole executate pe câmpurile din jurul orașului. În Germania, bătălia a fost considerată o mare victorie și opt soldați au fost decorați cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier. Soldații germani căzuți la datorie au fost înmormântați în „Cimitirul eroilor SS” de lângă Arnhem, dar
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cucerirea satului Woensdrecht, obiectivul primei faze a operațiunilor. Germanii, care primiseră între timp întăriri, s-au organizat pentru rezistența din această regine, de unde se putea controla accesul spre Zuid-Beveland și insula Walcheren. Canadienii au suferit pierderi grele în timpul atacurilor în câmp deschis, în zonele inundate. Ploile de toamnă, capcanele explozive și minele antipersonal au făcut ca înaintarea să fie foarte dificilă. În ziua de 13 octombrie, în ceea ce ava să fie numită „vinerea neagră”, Regimentul „Black Watch” al Diviziei a 5
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
renunță atât la limba latina ca limbă de cult cât și la liturghia muzicală catolică. Muzica ajunge să fie mai aproape de trăirile oamenilor, ea este un mijloc de exprimare a trăirilor spirituale: se cântă în biserică, în ateliere, la munca câmpului, în școli, etc. Genurile muzicale folosite erau psalmii metrizați și coralul, ele diferențiindu-se doar după valorile de note. Aceste genuri utilizau versuri măsurate, cu opriri pe fermate la sfârșit de frază, cu stilul omofonic realizat prin nota contrar notă
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
au cerut lui Frigg, soția lui Godan, ajutorul în obținerea victoriei. Frigg i-a sfătuit că femeile din tribul Winnili trebuie să își lege părul capului în jurul fetei pentru a oferi impresia unei bărbi și să se alăture bărbaților pe câmpul de luptă. La răsărit, Frigg a întors patul soțului ei spre est, trezindu-l. Astfel, Godan a văzut femeile din Winnili, cu părul legat în jurul fetei, si a întrebat „Cine sunt acești bărboși?”, iar Frigg i-a răspuns, din moment ce i-
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
un monument istoric amplasat pe strada Decebal 17 în Chișinău. Aici au fost înmormântați soldați de diferite etnii participanți ai celor două războaie mondiale. Cimitirul a apărut în 1918, la sfârșitul primului război mondial. Acolo erau înmormântați soldații căzuți pe câmpul de luptă, iar în anii următori și veteranii războiului. Soldații înmormântați erau de diferite naționalități: moldoveni/români, ruși, cehi, polonezi, francezi, austrieci, maghiari etc. În perioada interbelică, pe teritoriul cimitirului a fost ridicată o capelă în memoria legiunii cehe. Cimitirul
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
monumentelor și anularea tranzacției de vânzare-cumpărare. În 2012, a fost semnat un Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind regimul juridic al mormintelor de război românești situate pe teritoriul R. Moldova. Acordul reglementează situația mormintelor militarilor români căzuți pe câmpurile de luptă, înhumați în peste 240 de cimitire militare aflate pe teritoriul R. Moldova și care, în mare parte, au fost desființate după anul 1945. Acordul prevede identificarea, reconstruirea și amenajarea locurilor de înhumare, „astfel încât eroilor de război români să
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
navală a Strâmtorii Otranto susținută de către Antanta. Bătălia a avut loc pe 14-15 mai 1917, si a fost cea mai mare acțiune de suprafață din Marea Adriatică în timpul Primului Război Mondial. Barajul Otranto era o barieră fixă, compusă din cu plase antisubmarin și câmpuri de mine, și susținută de patrule navale aliate. Marină austro-ungară a pus la cale un raid al barajului Otranto cu o forță de trei crucișătoare ușoare și două distrugătoare sub comanda comandorului (ulterior amiral), Miklós Horthy, într-o încercare de
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
asupra vaselor fluviale, cauzând avarii importante vasului torpilor. Ambele vase s-au retras după bombardamentul aerian. Trei marinari au for uciși în timpul luptelor. Între timp, germanii aflați pe pod au primit ca întăriri tunuri antitanc PaK 36 și tunuri de câmp. De asemenea, ei au ocupat casele din partea nordică a insulei, unde au montat mitraliere grele, iar în centrul insulei au plasat mortiere. Sub presiunea olandezilor, germanii s-au retras în clădirea unei companii de asigurare aflate chiar la capul podului
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
focul. În acest timp, cele două vehicule blindate M39 Pantserwagen au încercat să se apropie de pod. Germanii au răspuns cu tiruri antitanc puternice, reușind să avarieze una dintre vehiculele blindate. Deși echipajul acesteia a reușit să îl retragă de pe câmpul de luptă, asaltul olandezilor a pierdut un sprijin important. Cea de-a doua mașină a rămas la o distanță sigură și nu a prezentat în schimb nicio amenințare pentru germanii care ocupau clădirea asigurărilor. După ce comandantul companiei de mortiere a
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
din Piața Tiananmen: nord-americanii Jeff Widener (pentru agenția "Associated Press"), Charlie Cole (pentru revista "Newsweek") și britanicul Stuart Franklin (pentru revista "Time"). Jeff Widener a primit Premiul Pulitzer pentru această fotografie. Spre deosebire de celelalte fotografii, cea a lui Franklin are un câmp vizual mai amplu care include în fundal un autobuz ars. Franklin însuși a fost tentat să nu acorde o mare importanță acestui clișeu, în principal pentru că a fost luat din balcon, de la mare distanță. Chiar și revista "Sunday Times", cu
Omul din Piața Tiananmen () [Corola-website/Science/336904_a_338233]
-
de mai multe ori, stabilindu-se acolo în 1869. S-a mutat la Milano în 1872, unde a dezvoltat o nouă abordare literară, caracterizată prin utilizarea dialogului în definirea personajelor, realizând cele mai importante lucrări. Volumul de povestiri "Vită dei câmpi" ("Viața la țară", 1880) cuprindea printre altele "„Fantasticheria”" („Visarea cu ochii deschiși”), "„La Lupă”" („Lupoaica”), "„Pentolaccia”" („Jucăria”) și "Rosso Malpelo", povestiri despre viața rurală a Siciliei. Ea a cuprins, de asemenea, "„Cavalleria Rusticana”" („Cavaleria rusticana”), pe care a adaptat-o
Giovanni Verga () [Corola-website/Science/336922_a_338251]
-
cerebrală în 1922. Teatrul Verga din Cătănia îi poartă numele. Casa lui din "via Sant'Anna" este acum muzeu, "Casa-Museo ". El a fost un ateu. Primăvară și alte povestiri (1877) "(Primavera e altri racconti)" Viața la țară (1880) "(Vită dei câmpi)" Nuvele din Sicilia (1883) "(Novelle rusticane)", traduse în engleză de D. H. Lawrence (1925)
Giovanni Verga () [Corola-website/Science/336922_a_338251]
-
că în realitate aceste „constante” depind de transferul de energie-impuls în procesul considerat; în domeniul energiilor foarte înalte - sau, echivalent, al interacțiunilor la scară foarte redusă - din fizica particulelor elementare, spectrul lor de valori se îngustează. În teoriile cuantice de câmp care descriu interacțiunile fundamentale, starea de vid este o stare dinamică, în care sunt create și anihilate încontinuu particule virtuale. Rezultatul acestor fluctuații este o polarizare a vidului, de aceeași natură cu polarizarea unui dielectric în electromagnetism, și care modifică
Constantă de cuplaj () [Corola-website/Science/337066_a_338395]
-
și director la secția juridică și de tratate a Ministerului egiptean de externe, apoi în anii 1981-1983 a fost ambasador al țării sale în India. Elaraby a fost în 1978 consilier juridic al delegației Egiptului la conferința de pace de la Câmp David pentru pace în Orientul Mijlociu. Între 1985-1989 a condus delegația Egiptului la negocierile de la Taba și între 1986-1988 a fost delegat al guvernului egiptean la tribunalul de arbitraj în disputa cu Israelul asupra teritoriului Taba. În anii 2008-2011 Elaraby a
Nabil Elaraby () [Corola-website/Science/337068_a_338397]
-
O fortificație bastionară (rar fortificație stelată) este o fortificație care a apărut în perioada în care tunurile care foloseau praf de pușcă au început să domine câmpurile de luptă. A apărut pentru prima dată în Italia la mijlocul secolului al XV-lea. Predecesorii fortificațiilor bastionare au fost , plasate de obicei în locuri înalte, ca bătaia săgeților arcașilor să fie cât mai mare. Pentru cucerirea lor atacatorii trebuiau să
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]